filosofii greci si Iisus Hristos spuneau: cunoaste-te pe tine insuti.

Eram inapoi, imi eram centru.
Stateam ca un tepus, ca o umbra, ca un om in costum.
Venisem din un gand chinuitor, pe o curba alba, din dreapta in stanga _(orizontul pe care stau) –(orizontul gandului chinuitor).
Dupa un timp am vazut cum o mana a eliberat o minge alba(probabil sufletul), insa am vazut o planeta de lut, care fusese si ea eliberata si care s-a dus tot in stanga, in neantul gri, la un unghi de 45 sau 90 de grade fata de directia mingii albe. Am urmat planeta.
Acesta sunt eu, urmandu-mi planeta. Am in ochi doua monede de lut. Am doua picioare de cal.
Aplec urechile, sunt desfundat, traiesc viata, pot iubi. (2011)
*

Ochiul femininului la bărbat se uită de sus in clepsidră prin gât < (imaginar) ce vede trece in imaginar (rămâne in imaginar).
Ea strâmbă din mâini şi îi spune sincer “nu ştiu”, parcă e in oul de ieri(nu se apără). Cealaltă îi dansează pe “twist again”. E mută natura cu noi, e mută. Vorbeşte doar în fiinţele ei. Rămâne cu sine în imaginar(în situaţie).
Timpul ce trece ne tine faramitati. (2012)
*
Să beau acuma lumea din bol negru in răcnetul cerbului!
Nu m-am ferit de perversitatea momentului. Ce bine e să fim pregătiţi cu mâinile pentru inchinare!
Conştiinţa privea la ceea ce nu imi mai eram, fără sa poată să mă ajute, desi nu eram pervers. A fost ceva cu “daca … atunci il fut“. Era o minciuna, un fals si uz de fals. M-a ajutat faptul că ceea ce făcusem era lipsit de sens. Sensul il da “a vrea” sau iubirea m-am întrebat.
Unde nu îmi mai eram sfera voinţei se oprise. Prin cotloane, in intuneric, a venit să mă adulmece un leu de mare. Nu mai ştiu dacă a venit în(prin) stânga sau în dreapta. Era adevărat doar faptul că am gândit pervers.
Remus stătea pe scaun. Stelica mânca. M-am bucurat pentru ei. Trebuia sa scap din starea aceea in care eram. Mi-am zis intenţia trebuie cântată, deci să cânt. Da, da, mi-au zis în stânga doi pui de leu de mare.
Mai tarziu eram in stânga, jos, ţineam uşa cu piciorul, să nu o deschidă acuzatorii. Ţineam piciorul în uşă, ca dacă vor da să intre, să le stea piciorul ca osul in gura de câine.
Cu perversitatea ieşisem din graniţa mea. Acum mă fărâmam cu degetul. Mâhnirea face să mă picur în mine, nu e aşa? Problema face ca eu să mă vindec de o astfel de suferinţă, să pun iubire pe val, ca o terminaţie a conjugării verbelor. “Sexul” este oricum şi pe alt plan. Partea aceea de perversitate, care nu imi place face ca eu să mă cobor. Jocul domino are astfel un sens.
Am gustat apoi compot de caise si o felie de ananas.
Pe “a vrea” l-am văzut împărţit pentru “dacă” şi pentru “atunci”. Eu eram doar amintirea mea in sfera alba. Tot ceea ce am înţeles a fost că iubirea este inainte de “a vrea”. (2012)
*
Inapoi la hamac

Unghiul care mi-a intersectat cercul acum are latura mea mai mica, iar pe inorogul meu de ieri si astazi l-am vazut cand a zburat din nou cu ea.
- Va fi un voiaj lung, imi spuse comandantul.
Pe comandant de abia acum l-am inteles de ce poarta barba si pipa. E un chip intre chipuri. E chipul omului singuratic.
De la mal ni s-a dat o parama. O va trage cadetul cantand: este da, este da, este da ...
- Se va lansa motorul intre cercul "da" si "sa nu", imi vorbise pe limba lui din nou comandantul.
Vom pleca intr-un inainte frumos din cercul acesta negru-albastru. (2012)
*
A zis Dumnezeu in Decalog sa nu avem alti dumnezei afara de El. Si evreii tot s-au inchinat la chipuri cioplite, la alti dumnezei, iar crestinii au sfaramat idolii neamurilor. Insa “tu zici” din noi in care e viata presupune doua euri. Astfel ca idolii nu sunt numai cei din afara noastra, cum ar fi in zilele noastre numai starurile tv, ci idolii sunt si in noi. Da, am spus odata: Doamne si m-am smuls din locul in care eram, ducandu-ma in Domnul, care era ca un oval. Am auzit zgomotul smulgerii eului inaintea neantului. Insa, am mai spus si ca idolii mei sunt eu. E grav, caci cu egoismul trecem drept Dumnezeu. Cu egoismul nu participam la viata. Si trebuie sa existe o agitatie, ci nu neantul. Spunea Maxim Marturisitorul: intreaga creatie se afla in miscare (spirituala). Avand in noi egoismul ca idol:
Asa ne mandrim, marindu-ne fata de ceilalti, in loc sa ne smerim, facandu-ne sfera neagra si marindu-ne in oglinda mentala (ca sfera mare alba).
Asa cartim la rugaciune, neiubindul pe celalalt.
Asa injuram, trimitandul pe celalalt nu singuratatii noastre, ci unui subiect, naibii. Astfel, celalalt nu mai este subiect si nici eu.
Asa negam ceea ce este. Omul prin negaţii e creator de neant. In negaţie s-ar păşi din o pată în o pată mai mare cu o labă de urs. 29.09.10
Asa avem negatia negatiei, blocandu-ne, nemaiavand vorba vorba. Ducandu-se astfel chipul si gura pe un plan inclinat.
Asa facem raul, microscopic, caci exista un rau in cosmosul mental.
Asa blestemam aruncand peste oglinda din cosmos, spre stanga, spre pamant, o dara in care apare chipul celuilalt.
Asa dorim in cosmosul mental raul lui “este” si a celuilalt, apropiind tarmurile celuilalt si al raului in cosmos (in dreapta).
Asa traim in duhul strambatatii, cel care refuza adevarul, ceea ce este.
Oare raul se traieste pe sine ca lucru, nu ca subiect?
E adevarat ca in mental subiectul din urma influienteaza. Astfel, Satan a influientat pe Adam si Eva si Mantuitorul a influientat lumea caci este Alfa si Omega (Cel din urma).
A fi inseamna a manca. Ce a spus in Geneza cel rau? Mancand nu veti muri, veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.
Ce spune Mantuitorul? “luati mancati, Acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor”, “beti dintru acesta... Acesta este sangele Meu…”
Hristos face un act de vointa pentru lume, implinind voia Tatalui, Care “hotarase la Sine mai inainte, spre iconomia plinirii vremilor, ca toate sa fie iarasi unite in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant – toate intru El” (Efes. 1, 9-10).
*
Libertatea omului este spaţiul “a fi şi a face” (spaţiu din de doua ori este).
In constructii ilogice si logice? logica vine dupa de doua ori “este”.
“este” in stanga oglinzii | “este” in dreapta oglinzii(are mai mare insemnatate)
“că vreau” face sa apara ceea ce este.
Din “poate e” rezulta “e”, falsul, imaginarul.
Pentru ceea ce poate fi: zgomotul valului si divizarea in lumina: chipul care pleaca in stanga si fiinta(constiinta?) care ramane in lumina.
“tu zici” imi sare spre mine din ceea ce este.
“Că este” se pune in gand dupa o secunda doua.
Scot din sferă in spaţialitate şi iese şi cuvântul “răul”.
Eşti ceea ce cauţi.
Constiinta vine din dreapta in intuneric langa “ceea ce este?”. “că este” se schimba in “că sunt” (plan vertical).
Privesc la “că este” ca la soare. “că este” este o sfera-soare, o sfera in care este un soare. Eu ii sunt mic. La inceput ii sunt punct, apoi ma dospesc si am o gura.
Credinta “că este” dupa de doua ori este.
Credinta spune “că este”.
Potrivire Giannini=Jenni certitudinea “că este” atunci fac.
Fac. Rezulta “că este”.
Ii fac lui “că este”, adica imaginii, spatiului.
Il fac pe “că este”.
Fac ca sa fie?
Daca fac “că sunt”?
“că este” rezulta iti doresc.
Ii doresc lui “este”. de exemplu: doresc moartea mortii.
Este cred
Este zic.
Zic “că este” pentru a fi.
Cine este? “tu zici’.
16.11.15
*
“Parca nu esti cu tine.”-mama
“că mama” gand in dreapta.
Imaginez chipul mamei mort. Daca fac (scriu despre) o ucid pe mama.
Mama in stanga, ca-i fac lu mama. 14.11.15
Amintirea de mama este mama.
De ce zic “moare mama” si apoi cred. Traiesc credinta.
Cred ca am spus “iti doresc moartea” din imbinarea simplei dorinte “a dori” plus “moartea” ca stare in mine.
Daca fac (scriu) “te omor”. In impresie? Daca fac se pune sau nu.
Am gasit ce e barna din ochi: eul-legatura-“tu zici” ca oglindire a eului. Cand este barna din ochi nu e curba ce inchide vorba. Privesc prin “tu zici”.
Iesirea din suferinta barnei: sunt oglindirea mea pe tampla dreapta a mea.
moartea moare? Traducere a logicii mentale. Doresc moartea mortii?
Suferinta unui semigand ce a trait in mentalul meu in locul meu musca din mine. 16.11.15
Mama moare in mine.
Vad cum pot sa lucrez “raul”, fac sir de sfere in dreapta, dar nu se pune ca fac raul. Ma leg? de pozitiv. Devin mladita.
Visasem ca l-am lasat pe altul sa munceasca in locul meu. Si Irina se plimba pe strada in o masina alba.
In real dupa ce am stat toata ziua in curatenie, la sfarsitul zilei rautatea celuilalt m-a facut sa omor, sa-i fac rau in gandul meu lu mama.
Apoi s-a facut liniste in mentalul meu. Unde o iubeam i-am spus: vei trai.
Apoi am inceput sa traiesc in punctul negru din aer al faptei mele.
Pe pamantul din mental era liniste si intuneric.
Am omorat-o din nou si din nou. Intr-un final am inteles o logica: ma opresc la simbolul care are insemnatate in stanga.
Apoi unde mergeam am vazut ca infaptuind raul las urme. Sareau din picioarele mele stropi argintii.
Am intrat inapoi in dormitor. Mintea devenise inchisa de trei pereti. Stateam cu mintea in absolut in lumina alba si nu stiam cum sa ies din situatie. Cred ca trebuie sa cer iertare Lui Dumnezeu si apoi sa cer scapare de la Dumnezeu de cel rau asa cum ne invata Mantuitorul, caci raul vine din trecut in prezent in dreapta oglinzii mentale. Raul devine cel din urma care se face cel dintai.
Apoi am descoperit:
Teama de moarte ce era langa moarte. Zic ca se intampla.
Credinta este piatra din varful unghiului nebagata in seama de mine ca ziditor.
Intrebarile care fac potrivirea: “cine?”, “cine zice?”.
m-am trezit brusc din somn vazand ca Dumnezeu este totul. Dumnezeu se oglindea pe chipul meu. am vazut ca in El este si mama din afara mea. In strambatatea mea m-am impartasit cu mama. Pot sa spun ca Dumnezeu era alb.
Mintea mi s-a dus in gura din crestet.
Apoi am vazut ca oriunde se duce mintea se face si Dumnezeu. La inceput sunt lucrurile, apoi eul-cerc vertical al meu, apoi apare Dumnezeu, se face sfera in aer. “Iata sunt cu voi in toate zilele!” 16?.11.15
Am fost bucuros si am inceput sa cand cand eram cu treaba prin oras: “Hristos a inviat”. Dar s-a intamplat ca dupa o vreme iar am omorat-o pe mama. De data aceasta fapta am facut-o in spatiul de stare, pe “pamant” in mental. M-am legat de cuvintele preotului Cezar Axinte: “firea se biruieste prin invierea Lui Hristos.” si de cuvintele altor oameni: “ca vis al mortii eterne e viata lumii intregi”, “a fi sau a nu fi”, “ispita de a exista”, “viata e o moarte”, “memento mori=aduti aminte de moarte”.
“niciodata nu-i tarziu” e lectia mea de la o orfana. Tatal ei nu putea sa fie prezent unde lucra. Nu il vedeam pe Dumnezeu si desi i-am vorbit in un tarziu l-am dat raului. Asa am descoperit ca El era in mine. Si nu a fost de ajuns, la putin timp L-am dat raului inca odata si apoi inca o data.
Nu pot sa traiesc fara El!
Pascal spunea: “Te caut unde Te-am gasit”. Oare se va mai intoarce?
E duhul strambatatii in mine, care nu accepta adevarul.
Am vazut in dreapta raul ca pata neagra. Am vazut cum vine din stanga “a face”. Am vazut ca daca “a face” trece peste pata rezulta ca fac raul. “a face” vine din eul meu. e o tendinta naturala. Ok, totusi initial am dat raului ca un pacatos, facand raul.
Inainte sa adorm ma leg de: zic simbol este cred vreau.
Consolarea din vis e ca ii fac lui “că este”. stiu ca a dori e mana in mana cu a face. A face din vis e si a scrie. In vis i-am cerut prietenia fostei prietene. mi s-a motivat ca nu o vreau. Astfel gasesc ca pe Dumnezeu il vreau unde nu-L vreau. Cand eram cu ea i-am spus te iubesc mai mult decat te urasc.
In mine apare “mama moare” simbol. Daca fac ii fac rau lui mama.
Deci “că este” si gandesc. Daca fac fac raul ce-l gandesc. A gandi = a insemna si se pune sau nu de rau. Simbolul “nenea” inseamna si nu se pune de rau. Daca ii fac lui “nenea” rezulta ca el este in locul raului (ce-l gandeam) si se pune ca nu este raul.
Mi s-a intamplat sa il dau raului pe tata. nu am nici o explicatie. Nu vreau unde vreau.
Realitatea exterioara: eu si tata. realitatea interioara: eu si raul? Facand dau pe tata din sinea mea raului care dupa cum zic (dau) e in afara mea. Daca zic este daca este zic.
De ce exista un cautator in mine? Era si in Hristos: “cauta si vei gasi”.
Inteleg ca fac, prima actiune. Inteleg ca dau, adica ce fac, adica traducerea lui a face.
Am semiimpresie de rau. Fac. Apare langa fac cuvantul cu imagine “mama”. Nu se pune ca-i fac rau.
La masa in timp ce mancam asociam facand rau lu mama. Bineinteles ca initial nu vroiam. Mi-am zis: sunt pacatos. Am iesit din gandul “că sunt” intelegand ca insemnatatea are legatura cu a manca.
Vreau pe viitor sa fiu tavalug. Parintele duhovnic spunea de tavalug. 18.11.15
Ce inseamna “ia-ti crucea”?
A pornit din mine o negatie fata de frumusetea lumii.
Dupa un timp raul din mine a reactionat astfel ca sa nu mai pot gandi asupra crucii mele. Dar am gasit ca fara cruce ma simt in singuratate. Gandind asa parca am capatat coiful credintei cum parca spunea Pavel. Insa am omorat din nou.
In vis am gasit ca nu ii fac numai lui “că este”.
Am gasit ca atunci cand fac potrivesc, caut.
Sunt si este sunt intruparea dorintelor?
Fac. Este din amintire. Rezulta ca-i fac lui este.
Fac. Zic ca e cruce. Zic ca-i fac lu mama. Inteleg ca am sentiment fata de mama. 19.11.15
In vis sunt in mine zvacniri ale inceputului si sfarsitului. 20.11.15
Concluzia din vis e ca a face rau e a face bine. 21.11.15
*
Am inteles despre ordinile:
Ordinea: nepatimirea, contemplarea, teologia. Maxim Marturisitorul
Ordinea: curatenia, iluminarea, teologia? Dionisie Areopagitul
Filocalia arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi.
Trairea mea:
Am sentimentul facerii de rau. Patimesc.
Fac rau lui tata. nu se pune caci eul se duce pe o curba in sus u.
Fac rau mamei. Da sa se puna unde se face o curba in jos n, “pe nimic”.
La telefon vorbeste cu mine un tiz al meu.
Din mine erau drumuri dupa vorba cu tizul.
Teoretizarea faptei rele, a reprezentarilor duce la nepatimire.
Am o liniste alba de cateva secunde in encefal, in dreapta.
Imi simt bolovanul din cap, care este eul sau constiinta.
Ma simt bine.
Acum sunt eu. 08.12.15
*
Vreau curatenia mea inapoi. Parca sunt fara mine. Ma comport in spiritul curateniei, dar curatenia nu este cu mine.
In vis comandantul mi-a zis sa scriu ceva despre cele 4 macarale. Eram cadet. Apoi am ajuns in Franta. Un francez, adica cel ce se vorbeste pe sine spala ceva la canal. In curte avea o butelie mare. Aceasta este sufletul ce arde mancare. Visul este ceea ce cred?
Vad cazul cand nu este “este”. nu este era in stanga, este era in dreapta.
Am decupat rasul meu si am zis ca am ras despre, desi nu era adevarat. Cred ca si sentimentul ca am fost nesimtit fata de icoana nu este adevarat. La inceput mancasem mai mult tort, mancasem mai multa toba, apoi scarpinandu-ma am zis despre mine ca sunt nesimtit. Am ajuns sa fiu de nevazut in o imagine goala verticala si nu imi convine.
Accept pentru mine capitolul 12 din Epitola catre romani. Sunt indemnuri la sfintenie, la cum sa fiu.
Ma atrag cuvintele “caci sfarsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.”(Rom. 10, 4) si “… iubirea este implinirea legii.” (Rom. 13, 10)
Apoi gasesc: “caci nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine. Ca daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci si daca traim si daca murim, ai Domnului suntem.”(Rom 14, 7-8); “caci scris este: Viu sunt Eu! – zice Domnul - …” (Rom. 14, 11); “fericit este cel ce nu se judeca pe sine in ceea ce aproba!” (Rom. 14, 22).
Apoi vad ca celalalt din imaginea orizontala este unde scrie peste el “este”.
Am fost iarasi in o curatenie la masa si am avut pentru o secunda curatenia in tampla dreapta.
Aduti aminte de mine Doamne, caci in curatenie am stat in ultimul timp si cum aceasta mi-a influentat mersul.
Suferinta aceasta ma lecuie de subiectivism.
Culeg doua vorbe: „Comunitatea când simte că lucrezi pentru ea, vine pentru tine” mai spune maestrul care luptă să salveze satul. http://www.antena3.ro/romania/in-premiera-pictorul-stefan-caltia-cautatorul-de-comori-si-de-arta-autentica-231026.html
"Nu fac altceva decât să vorbesc despre lumea lor. Astfel, încep şi ei să se simtă cineva” a conchis marele artist. http://www.antena3.ro/romania/in-premiera-pictorul-stefan-caltia-cautatorul-de-comori-si-de-arta-autentica-231026.html
Un Anonim imi scrie: nici tu nu stii ce inseamna dragostea ,nu incerca sa desenezi ! Dragostea curata vine din ganduri curate si din rugaciune ! NIcidecum din desene.
Raspuns: am vazut sfera alba a dragostei. Este mai mare decat mine si decat Dumnezeu.
Apoi vad ca intre doua capete rele care se fac este in aer “nu mai stiu”. Iar daca “stiu” atunci cred. “nu mai stiu” era pe la mijlocul celor doua capete rele.
Gasesc ca numar pana la 12 sau 33 in superstitiile mele pentru impacarea cu mine.
Vad ca in capul capului rau este “vreau”, daca fac raul.
Ilie Cleopa spunea: pofta fara minte. Asa am avut si eu.
Si totusi si dracii cred in Dumnezeu. Iacov 2, 19: tu crezi ca unul este Dumnezeu?: Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura...
Cuvantul nascut de Ilie Cleopa este furnicoleu. Pacatul devine leu.
Imaginea de inceput la mine era fara vreun eu in ea.
Am vazut punctul-mama ce nu mai era in starea mea de frica. Venise din dreapta. Era atrasa?
Eu nu stiu sa trec peste.
Ca nu sunt cu mine nu e ceva neobisnuit. De multe ori am fost pierdut in timp si spatiu.
Superstitia de azi o aseman cu sfesnicul evreiesc cu 7 brate.
Vad ca se pune gandirea “ca”, adica ca ceva (ca faclia), dupa sirul: “ca”-negativ, “ca”-pozitiv.
Sa fiu deci ca un balerin?
Vad cunoasterea prinsa in un “nu”. Cunoasterea este cerc vertical.
Am o aluzie rea, urmeaza oftatul, urmeaza compromisul.
Pavel spunea: toate sa le faceti pentru slava Lui Dumnezeu.
Am trecut peste. In frunte imi licareste o stea alba. Fat frumos cu stea in frunte!
Vad cum din marginile capului meu ma ridic alb, spre crestet, deasupra de stea.
Apoi i-am zis Lui Dumnezeu: “Hristosul matii” cu vocea lui tataia, fapt pentru care ma vad sfera ce se duce in un hau, spre crestetul capului meu.
Ma atrage gandul unui saman indian: el a murit ca sa vii tu. Si vorba de despartire a altui indian: stii ca vom fi mereu prieteni. (cel care danseaza cu lupii)
Vad in capul capului “nu vreau”, in dreapta.
In vis descopar ca in mine este “eu si Dumnezeu”, “eu si animale”.
Din ceea ce nu imi convine mai vad un triunghi cu picatele in el.
Vad ca dupa este urmeaza nu este.
Vad cum din pata de intelegere se ridica cercul “tu zici” facandu-se cer. 03.12.16
Redescopar cuvintele unui evreu convertit citand din Noul Testament: Iisus s-a facut pacat. https://www.youtube.com/watch?v=YZ6MxsVRQxk Richard Wurmbrand. Ideea aceasta ma cutremura. Simt sfera maro a eului meu cum se cutremura in crestetul capului cu tot cu dreptunghiul de apa in care este. de cutremur se fac si valuri maro.
Vine o vorba. Gasesc ca subiectivism este in vorba, ci nu ca subiectivismul ar fi de la mine.
Am vazut sinele in centrul unei imagini din vis. Era din pasta neagra. 05.01.16

*
Gand => marire ce o vad.
Zic, inundarea capului cu fum, cred, nu pot.
Ma maresc unde vreau?
Ideea si gandul “ca” ies spre dreapta. 04.01.16
Vin in intampinare cu cele din centru dreapta: calusarii mamei, etc.
Cand nu e nimic, unde nu inseamna nimic, pe orizontul din dreapta, nu se pune de rau. Orizontul este semicerc, e curba neagra.
Cand vad doi oameni in alb inaintea mea nu gandesc? de rau.
Ma leg de ceea ce este viata in cele doua capete rele. 05.01.16
Simbolul din urma este cel “care”. 06.01.16
“că mama” ca gand care da sens faptei mele ce urmeaza sa o fac. 06.01.16
“că moare mama” gandul acesta cu verb se face cer in fata, din o gura din stanga ies lucruri(oameni) inrozite. 06.01.16

Multumirea vine din mine (cel maro-mare din afara imaginii mentale) dupa ce innumar pana la simbol 12 sau 33 (care inseamna Hristos), unde pun gand n in fata mea(in dreapta) venind 12 sau 33, ajungand astfel la 12 sau 33. Multumirea este sfera maro ca un eu. 06.01.16
Am gresit fata de mama in superstitia mea, chiar fara sa vreau si am inceput sa sufar. 07.01.16
Seara vad cum credinta umbla haotic, in dreapta, pe un perete? Apoi zic, cred.
La inceput e gandul, care este credinta? (stiam ca in gand este credinta si ca gandul merge pana la credinta.)
Si atinge sentiment a ceva (statuie), zic, cred.
Zic, cred, innumar/traiesc cu credinta. Dupa superstitie este cred, fara cer.
Cred “că daca”. 07.01.16
Mi se lasa pe tampla dreapta superstitiile. 08.01.16
Ascult ave verum corpus de Mozart. Muzica imi iese prin urechi.
Apoi sunt in mine ascultand “mica serenada” a lui Mozart. Superstitia e in afara mea, e fum negricios.
Observ ca daca esti in un cap crezi. La inceput erau doua capete rele.
Numarand eu transform superstitia care sunt in Iisus Hristos care este.
Eu sunt superstitia! Un eu-sfera alba este impins in ceafa, un eu-sfera alba este impins in frunte. Si imi da sa creasca o creasta (de cocos?).
Apoi imi vine sa spun: mama, te iubesc!
Porneste o liniste din crestetul meu, o raza groasa spre dreapta.
m-am inchinat in lumina. Trupul imi este despicat in doua. Sunt lumina curata.
Acuma sunt cu mine. 08.01.16
*
vad, este, cred. 17.01.16
credinta este pupare in dreapta.
Cred, vreau.
Nicolae Cuzanus: Dumnezeu este o tinta infinita, atrage-ma Doamne.
L-am visat pe Mantuitorul Iisus Hristos. Era mai inalt decat mine. Si am visat trei dreptunghiuri goale, pline de lumina galbena. 20.01.16
Nu m-am rugat seara si mi-a parut rau.
Sunt rau cand este haos in minte. 23.01.16
Pe Digiwoeld spune: Imensitatea e suportata doar prin iubire.
Pe 25 iarasi nu ma rog seara, fapt pentru care mi se face frica sa nu ma paraseasca Dumnezeu precum ii parasea pe evrei.
Stare de existentialitate. 26.01.16
La Trinitas tv spune: Sa-L iubim pe Hristosul din noi = iubeste-te pe tine insuti; poetul Reiner Maria Rilcle a vorbit despre singuratate si insingurare; Iisus sta la usa si bate; proniere = cartea vietii; schimbati-va mintea.
Ma intreb: cineva se mai lupta pentru Iisus?
Tot pe Trinitas tv inteleg ca Simeon Noul Teolog a vazut lumina Lui Dumnezeu, a murit in 1022 si ca il gasesc in volumul 6 din Filocalia.
Cand se face un chip urat se strange ceva. 26.01.16
Parca sunt singur si vreau sa fiu ca un credincios. 26.01.16
Ordinea: este, pare.
Parca nu-I sunt credincios, dar nu sunt necredincios.
In aer era pacatul meu si raceala Lui Dumnezeu, in dreapta.
Dau sa adorm. Prima vorba din vis: “valorile sale mutate.” Vad un chip ce scoate o limba de foc. Adorm. “si noi intre noi … e trantorul” este vorba din vis. Adorm. “mergem intr-un tren visator” e vorba din vis.
Cu ochii deschisi vad o linie a orizontului. Un craniu era in mijloc, jumate in pamant. Gura din el se misca in sus. Imi zic: parca as avea o gura a credintei. 27.01.16
Apoi imi simt dintii de sus.
Apoi am sentimentul de frati.
Imi simt calota de sus a craniului.
*
Nu mai pot sa numar in superstitie pana la: 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10?, 11, 12, 14, 15, 16, 17?, 18, 19, 23, 27, 28, 31, 32, 33, 34, 35, 36.
Au ramas doar 1, 9, 20, 22?, 24, 25, 26, 29, 30, 38, 39, 40.
Revin la numaratoarea pana la 12 si 33.

Imaginea vine ca o picatura pe pamant. 28.01.16
Am numarat pana la 12, dar nu am avut amintirea raului la sfarsit. 28.01.16
Subiectivismul vorbeste din afara mea. Are si gura.
Unde vreau, primesc cu bratele deschise numaratoarea.
Traiesc nimicul si linistea.
Cand vreau se deschide cutia in care sunt. 29.01.16
Vreau care inchide cutia. (de ex. 29)
Haosul deschide cutia?
A face loc lui 29.
Inchiderea ce se deschide a lui Noica este o curba.
Auzi si deformezi. 29.01.16
Cand nu vreau ridic o perdea. 30.01.16
Sunt inaintea inchiderii, in aer, in infinit.
Inchiderea se face dupa un timp de doua secunde.
Cand spun ma gandesc la ce era.
Problema e punctul negru de sus din ambii ochi.
Constructie: fapta, amintirea locului(imaginea celuilalt), gandul “ca”.
Constructie: scama…, “ca’ este”.
Raul se spune in soapta? 30.01.16
Potrivesc, “ca’ este”, fapta.
Se schimba in rau dupa o oprire (pe o curba) fara sa-mi explic.
1.imi apare.
2.imi apare, este, cred.
3.voiesc raul?
4.zic “raul” si il vreau.
5.ma rostogolesc cu raul?
6.vreau sa fac(raul)
7.zic, cred.
8.nu stiu cum apare imaginea negativa.
9.trec cu cursorul niste litere, bine, da.
Ma ajuta “ca” sa gandesc pozitiv. Pozitivul e in un unghi <. Este luminos, este gri?
“moare mama”, nu cred. Cuvintele se rostogolesc si se fac cer pana la linia orizontului din dreapta.
Imagine, fac. Fac ca sa ajung in fata in deschidere?
Inconstientul vorbeste. Vorba are legatura cu placerea.
X, vreau, z. rezulta vreau z.
?, constructie?, imagine sau vorba.
Vreau, nu mama, din dreapta.
Ajung la alta credinta?
Din doua rele aleg pe cel mic si nu mai stiu ca e rau.
Caut, este(9), cred.
Exista un cititor de imagine. 31.01.16
Cred in numaratoare.
Credinta, dar nu pot sa cred. 01.02.16
Ma leg de celalalt prin lanturi, de urechi.
Faptul ca apare binele infinit. La inceput era raul finit.
Unde nu vreau zic si cred.
Imagine, “ca”, cred, vreau.
Ii doresc lui este in o credinta.
Credinta mai mare castiga.
*
Se transforma in unu ceea ce fac.
Vreau viata. 01.02.16
Cand nu imi convine, ma duc cu mintea spre ceea ce imi convine si fac numarand.
Ajungand cu numaratoarea la 12, ceea ce inseamna nu mai inseamna.
Nu se mai socoteste cand innumar pana la 32.
Adorm. Ma trezeste vorba din vis: te-ai maritat cu femeia care foloseste unui scop nobil. 02.02.16
O noua zi.
Credinta dar nu vreau sa cred.
Nu da frau liber superstitiei.
La inceput este ceva care imi retine atentia, nu este raul.
Nu vreau pleaca din imaginea care se pune de rau, pleaca spre stanga.
Vad raul cand vreau?
Un gand se duce in infinit. Ceva din infinit se duce in finit (fiinta). 02.02.16
Cand nu vreau vad pluralitate. 03.02.16
Cand apare iubirea vreau ceea ce nu vroiam?
Vad. Il vad mare. Nu-mi place. (dar nu e raul)
Daca te gandesti pe tine te omori?
Daca fac urmeaza sa cred.
Credinta contamineaza?
Gandesc un gand (ea).
Cu rautatea mea cu tot sunt, dar sunt condus orizontal de iubire (soare alb) in craniu. 04.02.16
Si vine spre mine lateral o parere buna despre mine, apoi parca ies pe dedesuptul fiintei mele si urc alb peste fiinta ca in o sareta.
Dupa un timp raul apare si zguduie oistea saretei.
Un anonim imi vorbeste. Rautatea omului celuilalt ma insingureaza.
Vad in ceilalti raul.
Urmeaza tacere.
Dau sa adorm. Vad ca cu visul vin si locuiesc sentimentul de nimic.
Cantec in vis: ta na, ta na, ta nam ta na.
Apoi ma trezeste vorba din vis: muribunzi fumurii.
Apoi ma trezesc cand in vis o mana straina ma mangaie pe cap.
Ma trezesc. Vad raul si lipsa sentimentului de sine. 05.02.16
Ma duc pana la raul anonimului in dreapta si vin oblic pana la centru ca o pasare vorbind.
Sunt in cerul capului meu.
Apoi ma simt bine. Sunt in doua locuri: in aer, culoare maro in dreapta, in infinit si in fiinta-mi limitata, in stanga.
Citesc din Evanghelia lui Ioan.
Am ras in mine de Dumnezeu Tatal pentru faptele oamenilor, dar am crezut in cuvintele Lui Iisus din Evanghelie. Ioan 5, 44: cum puteti voi sa credeti, cand primiti slava unii de la altii si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cautati?
Deci, Dumnezeu Tatal are slava. Da, caci “a Ta este imparatia si puterea si slava.”
Existenta mi s-a dus deasupra capului. Parca aveam un smoc de par cret carunt in crestet.
Imi aduc aminte ca Dumnezeu a fost cu mine in voiaje. Imi aduc aminte de Dumnezeu cand mi s-a aratat in 2015.
Pascal spunea: Faptele sunt create de Dumnezeu. Suprematia faptelor se impun ratiunii. Religia crestina explica faptele. https://www.youtube.com/watch?v=mLwwvx0cPcY
Recunosc ca Dumnezeu-Tatal e ca un mechanism de roti dintate stricat in mine.
Apoi, existenta-mi o simt inaintea mea.
Inteleg ca Dumnezeu mi-a dat sa mananc.
Parca eu ma conduc pe mine acum, nu iubirea, nu Dumnezeu.
Din filmul conversatii cu Dumnezeu https://www.youtube.com/watch?v=f1zXKoNsTr4
“cine crezi ca a inventat umorul?...vreau ca tu sa fii fericit. Dar tu crezi ca imi esti inferior, pe cand in realitate toti suntem unul. Nu exista separare.”
Oftez.
Oftez.
Neale Donald Walsch, “nu te simti abandonat. Voi fi mereu cu tine. Nu te voi parasi. Tu esti creatia si produsul Meu. Tu esti fiul meu, fiica mea, telul meu si eu insumi. Prin urmare cheama-ma, oriunde si oricand te vei simti separat de pacea care sunt. Si eu voi fi acolo.”
Adorm. Un cantec la flaut pentru cel ce e pacatos ma trezeste: la, la, la, la-laa. 05.02.16
In loc sa ma multumesc cu aceasta ii cersesc in continuare Lui Dumnezeu ca cersetorul Lazar Popa.
Apoi ma trezeste o vorba (incoerenta?): Eduard si Nastase au preferat sa nu se stau incepand de maine in editia a 42-a.
Apoi ma trezeste concluzia din vis: existenta a 200 000 de copii ai Domnului.
Sunt treaz. Respir cum trebuie. Cerurile in fata sunt deschise. 06.02.16
*
Neale Donald Walsch: Sufletul cauta starea de A Fi. 06.02.16
Mai mult decat viata, imi iubesc libertatea. Nache Mamier Angela
Libertatea este infinitul din dreapta?
Sunt si in infinit, sunt si in finit, in fiinta marginita de o curba in dreapta.
Imi dau voie sa numar pana la 6. 07.02.16
Vorbesc ceea ce inteleg. 07.02.16
Exista o iubire alba care nu este iubire.
Intrebarea este: cine vorbeste?
Credinta vorbete sa cred. Si atunci cred sau nu.
Si a vrea vorbeste.
Neale Donald Walsch: “si fiecare alegere libera pe care o faceti ia nastere fie din un sentiment de dragoste, fie din unul de frica. Nu exista alta posibilitate.
Acel sentiment din interiorul vostru, acea dragoste din interiorul vostru, acela e Dumnezeu, care se exprima prin intermediul vostru, in numele vostru.”
“noi suntem Una cu Dumnezeu si UNA cu viata, intr-o stare comuna de a fi.”
Astept noi descoperiri si vad o imagine roz cu doua puncte.
Ma asteapta o scara in dreapta sa urc.
“Ceea ce ti se intampla a fost atras de tine. Legea atractiei.
Sentimentele ne ajuta sa intelegem ce gandim.”
Din mine iese o rafala de chestii fata de celalalt, printre care si credinta?
Am gand negativ fata de ceva. Cand ma apropii am gand pozitiv.
Gandeam pozitiv ceva si cand am vrut sa fac am gandit negativ acel ceva.
Vorba nu se pune de rau cand in dreapta sunt ca un dumnezeu. 08.02.16
Credinta in stanga. Este. cred credinta.
Raul vreau vine ptiu.
Dupa vreo 2 secunde nu mai stiu ce stiam.08.02.16
Gand credinta fapta vorba.
Rautate “fapta” (in gand) vreau vorba. 09.02.16
Am visat ca la Dumnezeu cuvintele se repeta. 10.02.16
Astazi i-am scris ceva frumos in vis unei fete, o compilatie. 12.02.16
Am vorbit cu Atena. Simt un bulgare rotund in emisfera dreapta. 12.02.16
La Trinitas tv: Sfintii Parinti puneau in fiecare ceas inceputul cel bun.
Sunt credinta care vine dinspre dreapta si imi atinge imaginarul ca sa cred? 13.02.16
Am gandit pozitiv despre mama si am crezut si am simtit si undele gravitationale. 13.02.16
Am vorbit gandind vorba si a venit o vorba cu aluzie.
Cum apare “este”? “este” era galben si pufos ca un soare. 15.02.16
Vorbesc si parca celalalt e parte din un perete. Peretele pesterii?
Zic “du-te dra…”, peste celalalt, spre dreapta, din spatele unei carti de joc care este celalalt.
A gandi si a vrea produce scenariul? 16.02.16
Faptul ca nu ies din cuvant.16.02.16
*
In superstitia mea mi-am dat voie sa numar pana la 6. Dar si 7 sarea spre 6, asa ca mi-am dat voie sa numar pana la 7. Nici 6, nici 7 nu imi mai sunt malefice.
A dormi e sa fii cu mintea in peretii pesterii. 17.02.16
Ma duc pana la credinta din dreapta si ma scurg inapoi?
Mintea, bulgare alb, mi se muta la credinta din dreapta, zburand ca o gaza (fara aripi). 17.02.16
Am visat cum crucea Lui Hristos s-a facut crucea mea.
Am visat ca jucam mingea alba cu cativa in intuneric. Mingea este eul? Poarta este mintea? 18?.02.16
Inteleg ca daca am caciulita pe cap nu se pune de rau. (Ma gandesc la floarea de lacramioara.)
Cred cand vorba se raspandeste in minte? (creier) 23.02.16
Existentialitate: stare de bolovan, de piatra (pana la limba).
Lumina. Ochiul in lumina? Este. Vreau.
Stare de gol.
Vorba din vis: iduba’ (ideuba’ in ecou) = … parada (atee) 24.02.16
Realitatea: poza lui Prodan cu doi sefi italieni. Am visat ca un sef italian mi-a dat sa construiesc o nava. Eram in cladirea scolii, in aripa stanga.
Realitatea: am vorbit cu parintii despre apartament. Am visat ca imi ziceau parintii sa ne dea voie matusa Paulei sa deschidem geamul la apartament, sa se usuce peretii.
Semigand de rau(in stanga?). Senzatia de rau in fata. Schimbarea in rau, de la dreapta la stanga a ceea ce era senzatie de rau. 24.02.16
De rautate am in ambii ochi flacari in intuneric?.
Am gandit malefic ca pentru prima oara. Senzatia de malefic mi s-a dus in crestet intre emisfere, ca un fel de puc negru.
Oftez.
Ma leg de cuvintele lui Arsenie Papacioc: El singur te va cauta, te va gasi … pentru ca tu, de fapt, nu L-ai parasit.
Privind spre dreapta sunt doar punctele albe din aer. Am incercat sa ma trag, aparand doar o linie alba. Totul in minte este “nimic”. Sunt gol?
Neale Donalt Walsch: “eu sunt” este cea mai puternica informatie creatoare din univers... Comanda care da drumul fortei creatoare: eu sunt.
https://www.youtube.com/watch?v=s12ZE9fbF04&list=RDnJC2NjXY5qs&index=4
Imi aduc aminte ca am mai pierdut recent o “batalie”. Realitatea aceea este ca un punct alb.
Cineva spune pe fb: “zambeste, razi, plangi, fa tot ce-ti spune sufletul.”
In mintea mea e tacere.
Apocalipsa: fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii.
Inteleg ca eu nu sunt in minte.
Debitez ganduri.
Dau sa inteleg ca nu sunt in minte din cauza distantei pana la ceea ce e malefic.
Doresc raul in ochiul drept.
Oare daca mintea era in eu, exista un eu in minte, o minte in eu, etc ca o papusa ruseasca?
Cobori in jos luceafar bland, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând. Şi viaţa-mi luminează! ?
Superstitie. Innumar. Accept ceea ce nu stiu ce inseamna. 24.02.16
Adorm.
In primul vis luasem (salvasem) un copil imbracat murdar din un spital. Apoi am vrut sa ma intorc acasa. Eram cu mine si cu altii. Pe o strada a trecut o parada religioasa inchipuind Apostolii. “Apostolii” aveau pe cap o floare cat capul de mare de lacramioara. Am ajuns acasa cu atv-ul, insa tata ma blodogorea in strada. Mama era un punct alb. Apoi am dezlegat calul? si am fugit. Pe drum am vorbit la telefon cu o ea, apoi am vrut sa-l sun pe tata. pentru lucrul acesta am vazut un timbru cu tata in stanga. Eul meu era in aer in afara personajului principal, care eram tot eu. 25.02.16
Ma confrunt cu dese tendinte de a gandi malefic. Parca un responsabil ar fi “a vrea” din stanga.
Spuneam de mult ca: Imaginatia tine de vointa. Daca se lasa frau liber imaginatiei, totul se transforma in malefic. Prin interventie voita putem modifica cursul transformarilor. Asa am facut un inger de fata.
Observ ca am o libertate a gandirii (malefice) din crestet spre stanga (vapaie de aer alb). 25.02.16
Stiam ca eul apare in mental din nimic.
Luceafarul: Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte…
Dulcan spune ca noi suntem concomitent in mai multe universuri si in fiecare univers invatam ceva. https://www.youtube.com/watch?v=kAI9Wj5Prwg
Toata mintea e de dincolo. https://www.youtube.com/watch?v=vtOwrRJtlTY&ebc=ANyPxKpFszlAvCfMYE585qxQtGFqPKziF05OdhlHSVCAtQMsBPC8Xd12z3q5upWdqymO17dDXVM8yxdQ3pQCtGIsmxkfsksroA
Nu mai pot numara pana la 7, pentru ca vine 8 care inseamna ... Pot numara pana la 13 care inseamna ca nu se pune de rau nici lu tata. Noica vorbea de limitarea ce nu limitează.
Am visat ca mama venise la mine. Eram pe un vapor. Eram si la scoala. 26.02.16
Am injurat din focul din suflet.
O caldura mi-a inconjurat emisfera dreapta si ceea ce sunt in ea “cosmosul” (punctele albe in volum ovaloid) in care nu sunt.
Invat ca inteleg unde vreau. 26.02.16
Mintea face parte din ubicuitate. https://www.youtube.com/watch?v=mxrTcnFMlfY&ebc=ANyPxKo5jIZTDAi2RbOlJe4Gh0dxZua9M4drmLQx5EqCi1blEWrIjgBna9d0t3ALSURy5649lEV4-4EGAQxQzsisDSo3ajQzWg
Libertatea gandului malefic este si in dreapta, la un nivel mai jos.
Foarte des am de-a face cu traducerea=malefic, problema si solutie. 26.02.16
La inceput este senzatia de malefic, care este sau care inseamna.
Impresia da credinta care o vreau.
(Vad. Este. Cred.)
Simt (apare) pentru o secunda in emisfera stanga (in mijloc), apoi si in dreapta un ou alb.
Este eul mintii? S-a intors?
Imi simt ambele urechi.
Malefic. Nu-mi place. Innumar.
Sunt in mine! Este muzica sus in emisfera stanga. Parca vad emisfera stanga in culoare roz-vanat.
Cazul cand raul se desarta din pozitiv, cand innumar.
Inteleg ca ii doresc lui “este”. Vad imaginea malefica, dar nu pot sa cred?
Ordinea: vreau, cred, vreau credinta.
Cant la acordeon.
Eminescu: “de te indeamna, de te cheama, tu ramai la toate rece.” Vad aerul alb-rece din dreapta.
Dau sa adorm. Vorba lui Eduard(masivul blond cu voce cumpatata) in vis: se lucreaza in instalatii.
In vis vad explicate ipostazele raului in tablouri in doua serii. 27.02.16
*
Primele
(Cu cativa ani in urma am inteles din un documentar german de pe Digiword? ca vointa noastra nu este vointa noastra.)
…
13, apare imaginea dupa o miscare < in centru mentalului.
Imaginea celuilalt vine vertical din cer (in dreapta? pe fundal alb?). 26.02.16
Credinta din afara trupului modifica pe celalalt ce apare in dreapta?(in mental).
Pun cursorul. Apare cuvantul ce traduce: distanta.
Daca actionez repede/imediat se insumeaza. 1+1
Ordinea: imagine, impresie.? 27.02.16
Aparenta greseala face sa se faca vartej spre stanga eul-ou alb din dreapta.
Gandul malefic ma impinge in sus, in cer.
Gandul malefic impinge incoerent? in sus ba pe mine, ba pe cel rau.
Gandul malefic ma impinge in fata in amintiri, facand acolo greseala dupa greseala.
Sufletul meu este tanar ca Dumnezeu?
/oblica gandului? cand imi impun sa nu innumar, sa nu mai intru in superstitie. – orizontala gandului? cand gandesc malefic.
Gandul malefic - ma determina sa nu mai fac nimic, pentru o curatenie. (aceasta este gandirea calugarilor indieni?)
Ceea ce apare val vertical pe fata v-a disparea. 28.02.16
Daca fac se lungeste roz-maro? inainte. Si devin un Pinochio 28.02.16
Vad cum eul-sfera al meu umbla spre stanga unei coloane vertebrale orizontale maro si ca se poate face cap punandu-se in locul lipsa a-l capului.
Tendinte de ganduri malefice si vorbe. Urmeaza sentiment de pacatos. Urmeaza propozitia ce contine cuvantul mama?
Ganduri si tendinte de a vorbi care mor singure daca le las.
Concluzii. Concluzia care incepe cu “că”.
Ovidiu, Metamorfoze: Hercule este nascut ca sa ii scape pe oameni de monstrii.
Zeus creatia unui titan, zeii Panteonului, Demiurg, zeii, daimon=intermediar(demoni), erii=genii rai ce pedepseau, oamenii creati de titanul Prometeu(al focului). Daca vrei sa te cunosti pe tine cunoaste-o pe Hecate. https://www.youtube.com/watch?v=WTMJL4VqSeI
Ma acuz de ceva, desi apoi imi spun ca e vorba de ceva fals. Persista o durere in crestet. “nu-i lucru cumplit sa cazi, cumplit lucru e sa ramai jos.” Ioan Gura de Aur
O miscare de puncte in creier. Vorba: “lasă”. Ma respir.
Pun cursorul pe textul Micului Print. Ii scriu “multumesc” lu Adriana pentru trimiterile la Osho. Zic sau gandesc ca i-am multumit Micului Print.
Malefic. Nu cred. Nu se pune ca fac rau daca actionez.
In dreapta apare imagine cu un cuvant “rău”. In stanga este a vrea. Urmeaza “cred”.
Spun celuilalt: să fii al dra...
Vad un om inclinandu-se. Cred ca este: maimuta.
Daca cred se pune.
Cand protestez impotriva lui “a vrea” vad ca a vrea este un cer gros fumuriu si ca are putere. 28.02.16
Judecand rup in doua?
Smerenia inseamna sa intru mine (sfera neagra).
Deformarea informatiei unde nu vreau?
Că sunt.
Du-te.
Ma trezeste vorba: … calare …
Gandul ca am fost nesimtit mi-a invadat mintea. S-a dus din encefal pana in frunte si eul din encefal nu mai avea loc de miscare. 29.02.16
Sunt orbit de “pacatul” acesta.
Oftez.
De vina este o tendinta de a gandi.
Sunt si sus in encefal, iar cand ies culoare roz-maro in minte gandul care ma pedepseste e cer.
Pana acum stiam ca eul este eu, dar vad cum in minte (creier) eul intra sau iese din eu (sine?).
Pentru ca am iesit din mine in emisfere se trimit catre mai susul urechilor cate un pumn de scliparici de lumina. Este prima stare de bine! Apoi vad lumina in ochi. Apoi vine o liniste pana sub cer (gand). Oftez. Este un bine (alb) sub mine(sfera) in encefal. Oftez. Apoi in cerul mintii nu mai e gandul, nu vreau, pedeapsa. Este uitare acolo. Acum sunt cu Dumnezeu si cu tot. Dumnezeu (cerc? galben stelar) si ceea ce este “totul” este cerul din capul meu. “totul” este in jurul cercului galben-Dumnezeu, in continuare, alb si il simt infinit spre fruntea mea.
Aceasta-i dreptatea Lui Dumnezeu!
Cand se duce in creier vorba (gandului?) se pune.
*
Cand se duce in creier vorba (gandului?) se pune.
Iau abur? de pe suprafata sferei maro ce sunt in josul mentalului cand dau raului? 29.02.16
Iau din aerul infinit? cand rad.
Am pus cursorul in un loc. Apare ideea de rau? Nu era nimic in locul cursorului, dar s-a transformat in senzatie de rau, dupa vreo doua secunde.
Ovalul gol?-credinta ce urca in crestet.
Zic “ca’ este”.
Cand dau sa sufar am un eu in mine (in stanga? mentalului) in aer si un eu in norul fumuriu al suferintei din dreapta sus (tot in mental).
Eu il fac pe dracu? L-am facut in aer.
Ca o floare ce se deschide, iesind din ea … imagine?, suflet?.
Ma respir, adica respir cosmosul mental.
Zic: eu sunt vorba, eu sunt credinta.
Sunt si sufar in afara mea pana la cer.
Incep sa sufar pentru cuvantul “tampit” catre cineva. Nu stiu cum tendinta de a gandi mi s-a dus in creier.
Nu ma pot bucura.
Oftez.
Pe tvr 2 cineva citeaza pe altcineva: nu ma plac.
Pe Trinitas cineva afirma: credinta adevarata este controversata.
Lesin in aerul mental. eram sub cer.
Nu am tarie in maini si corp. taria e in mine, cel care sunt in cer (cerul totului), raspandit, ca mici surcele negre.
Oftez.
Am senzatia ca s-a implinit o imagine din visul de dimineata. Suferinta = imaginea visului.
Primesc tarie in fata.
Incepe o emisiune despre Paisie Olaru: omul smereniei. Ascult.
Deodata tot cosmosul meu mental s-a miscat, s-a bucurat. Miscarea a fost intai in tampla dreapta, apoi altundeva in stanga. A fost ca miscarea unui punct.
Ma respire pe nas.
Sunt pe fata mea.
Imi simt eul-ou alb in minte sub cer, apoi respire cerul.
Oftez.
Ma respire pe nas.
Vad si inseamna.
Cand sunt deasupra lui “inseamna”, ca duh alb sub cer, nu se pune adevarul lui inseamna.
Ma respir in minte si pe nas.
Faptul ca punctez in minte fapta rea.
Ascultarea este de vina. Adevarul, ceea ce inseamna, s-a ridicat pana la mine si ascultand am devenit adevarul. Calugarii pun accent pe ascultare. Paisie Olarul era duhovnicul lui Ilie Cleopa si Ilie Cleopa era duhovnicul lui Paisie Olarul. Se ascultau si jumatate de zi.
Ma respir in Dumnezeul-cer, de deasupra encefalului.
Am licarire de stele galbene in ochi.
Conditia de a-l asculta pe celalalt este cand este si face ca si tine?
Hristos, Adevarul a luat trup de om si a vorbit oamenilor. Traian Dorz, un crestin orthodox este acceptat si iubit de sectari. “cine se aseamana se aduna.”
Cred, vad.
Ma trezesc din vis si imi amintesc un cuvant din vis: mana. 01.03.16
Il fac prost pe tata.
Accept gandul n acesta ca un cap. Gandul a venit vertical de jos in sus, ocupand tot spatiul mintii. Acceptarea este ca imbratisare de maini maro pe frunte. eu eram in cer in zona fruntii.
Il vad din nou pe tata. Zic: dragul meu!
Respir fruntea, ce e cerul totului, respir pana la spatial Dumnezeu-cer.
Nu ma mai simt pacatos. 01.03.16

Vorba ce vine, tendinte, euri, gandul
Atena are un fel de a vorbi. Apasa, despartind? Vin spre mine euri de mustar, de aceeasi marime, la un anume interval, cand imi vorbeste. 01.03.16
Vorbind cu ea aveam in minte o suferinta.
Aproape ma acuz de cum am pronuntat numele Lui Iisus in timp ce ii vorbeam. Incep sa sufar unde zic ca am zis. Atunci vorba venise neapasata?
Reprezentarea suferintei: vorba spusa imaginata e ca fapta in afara mea. Aceeasi vorba e zisa in mintea mea.
Vad vorba din aer din afara mea.
Sufar neavand logica faptei (vorbei), zic doar ca am gresit. Am impresia.
Am terminat de vorbit cu Atena. Deschid carnetul. Gandesc: casatorie. Pun creionul. (guma creionului era inainte) in aer apare cuvantul “guma”. ma gandesc la stergere. In cap apare vorba: ca rad de ea. Inclin sa cred?
Se ridica de pe pamantul mental si vin in stanga simultan credinta si vorba, doua semicercuri ce se lipesc in aer. Credinta era de-a stanga. Credinta este inaintea vorbei?
Fapta rea exterioara se puncteaza pe creier. Are traiectorie rectilinie.
In minte vine pacatul. Eul vine la nivelul pacatului. Pacatul e in fata lui. Urmeaza sa se puna ca eu fac pacatul.
Daca as da frau liber credintei a tot ceea ce este tendinta de a gandi si vorbi simt ca as innebuni. Eul meu este negru. Fraul este negru.
Ma acuz ca m-am marit desi a fost doar tendinta, vorba.
“Pe ce lume traiesti?”
Vorba este inainte de vointa? Vointa este odata cu eul?
De ce am tendinte, reactii? In mental tendinta este din?/de la marele mine, de jos, pana la micul mine, cel din aer.
Vreau isi face aparitia in stanga in afara? mea, dupa aparitia in fata a ceva perceput generic ca “bine”? Vreau si binele existau inainte de a-si face simtita prezenta? In un vis am inteles ca sunt ceea ce urmeaza sa fie, ca sunt ceea ce urmeaza sa vad.
Natura este mereu aceeasi, dar portul si gandirea se schimba.
Tendinta are voce si gura < in albul tentintei ajunsa catre mine, cel din aer.
O data am suferit unde era una cu mama. Am suferit pana s-a produs separatia?
Eul de sus vrea tendinta de la eul de jos? Parca a vrea era in aer pe langa eul de sus, in stanga lui.
Tendinte din eul de sus. Constiinta ca cerc? se suprapusese peste eul din aer. am zis si du-te dra… atunci am fost farame (de cuvant negru) in aer. A fost o explozie a eului? de ce celalalt sa se duca …, iar eu sa explodez ca o grenada.
Deci eul pare nevinovat de pacat, insa constiinta da.
Constiinta nu accepta si al doilea eu? Este doar pentru un eu? Ii era bine cu eul meu in ea? Cand apare celalalt constiinta se suprapune pe mine?
Cand apare celalalt in fata mea il includ in eul meu, pe gura, in aer.
Cand eul de sus vrea face apel la constiinta.
Constiinta se pune pe lucruri (exemplu: papuc).
Constiinta se duce in reprezentarea mea. (Ortodoxia accepta icoanele. Constiinta se duce in sfintii desenati.)
Constiinta spune: “ca’este”?
Imi face bine cum vreau. Este, vreau.
Credinta iese spre mine din constiinta.
Impresia ca eu ca eu al mintii? o dau dra… pe constiinta. Apoi ma respir in eul-ou alb. La inceput am crezut ca eu ca eu am injurat, dar o credinta ma face sa cred ca era eul mintii, caci nu am vazut eul ci a fost sentimentul de eu in encefal.
Este. Cred.
Binele. Il aleg.
Cine refuza sa faca raul? Eul eu sau eul constiintei?
Ioan Mircea Popovici: “toti nascuti din dor”. Eul este nascut din dor? Care eu? eul eu sau eul constiintei?
Inteleg ca nu il vreau pe celalalt si nu il vreau bogat (avea multe vizualizari), pe celalalt care pe de alta parte il iubesc chiar de doua ori pentru ca seamana fizic cu un bunic. Si daca nu era eul meu, caci eul meu inghite pe celalalt? Exista si cazul cand celalalt care inseamna vine pana sub mine. Atunci nu accept realitatea aceea. Ma maresc?
Iarasi nu il vreau pe cineva. Inclin sa cred ca este gandul pentru ceea ce am vazut (unde nu vroiam sa ma consider pacatos am crezut?). Gandul pornise inainte, de pe suprafata sferei eului meu din aer. Cum apare platoul gandului?
Credeam pe Ioan Mircea Popovici ca face teoria gandului: “sunt in o poveste.” (eul in gand!) si am nevoie de prezenta lui.
Stiu cum din cauza unei depresii aveam tendinta de a ma arunca in mare de pe o nava. Marea ma atragea. (eul in gand)
Primesc de la Ioan Mircea Popovici un sfat:
“cand vei invata
ca toata munca
trebuie sa fie a lor
atunci va fi
totul usor.”
Deci sa inteleg ca si gandul munceste?
Daca maresc distanta intre lucruri nu gandesc de rau. Subiectii sunt ca lucruri pentru gandire?
Gandul trimite unui subiect pe celalalt de aproape perceput ca lucru. Si nu il vrea pe lucru subiect (bogat)?
In minte apare vorba: lasa-ma dracului. Cunoasterea era in un cerc-oglinda? Raul se traieste pe sine ca lucru in minte? In gand si in minte toate traiesc ca lucruri? De asta eu trebuie sa spun ca eu sunt cel rau? Si sa ma gandesc si pedepsesc? Am suferit vreo 13 ani depresie dupa depresie pana am vazut un duh alb. Asa am inceput sa traiesc isihia (linistea). Pana atunci traiam neantul. Negatiile creaza neantul.
In gand eul vorbeste cu personajele, cu lucrurile ca copiii? Din gand eul face mai mult monolog cu eurile? Politeismul a fost pentru ca eul a stat si sta mult timp in gand? Vointa face legatura, coase lucrurile intre ele, strabate cu o viteza mare pornirea. Lucrurile ne trimit la spirite. (Galben cu verde = spirit) Există o tensiune (vorbă) care leagă lucrurile. In mental lucrul devine viata. Si gandirea, vorba imbracata in rau, “tu zici” devin lucruri.
Vorba ce vine tipa ca un copil? Iar eu trebuie sa-l cred pe copilul ce are glasul meu?
Iisus Hristos: lasati copiii sa vina la Mine. Trebuie sa fiti precum copiii ca sa mosteniti Imparatia Cerurilor.
Este. Haos ce se invarte spre stanga langa si inspre simbol?. Cred altceva?
Nu vreau raul cand sunt in cer.
De ce vorba zice in un fel? Vorba imaginii.
*
Traind in infinit si in finit

Obsesia are legatura cu locul. 01.03.16
Cand nu vreau este pentru a nu consuma energie.
Gand: Jaja. “ca’ esti ca Jaja” este vorba constiintei?
Aproape devenisem Jaja pentru una sau doua secunde.
Se traduce in creier in asociatie: fapta cu gandul? sau cu vorba?
Vorba ce vine face sa ma gandesc pe mine ca subiect?
Gest. Gand de eu?. Traducere a eului meu.
Vad pe nas un fir par ca mustata de pisica. Traducere: pisoi. Vorba gand: “sunt ca pisoi”. Credinta din gand: ca eu sunt pisoi.
Ma duc cu gandul la eul de jos. Apare vorba despre mine?
Cuvantul “raul” inteles ce devine spatiu in afara mintii. Eul iese in cunoastere si face, nefacand in un sens bun sau rau. In minte se traduce ca fac raul eu cel din mine. Dar eul meu nu era in mine. Ce eu ramasese in mine, cel al constiintei? Sau eul din mine s-a dedublat? Sau este sinele?
In minte? pare ca nu exista spatiu intre simbol si spatiul-simbol?. Se pune simbol peste spatiu-simbol?
Sa-L aduc in minte pe Dumnezeu este bine. Celalalt este in tot spatiul mintii mele cand sunt indragostit?
Pana acum am vazut ca exista spatiu in minte. Acum vad cum in minte exista un spatiu aparent.
Vorba se ridica dreptunghi in aer ca s-o spun.
Eu dau sens imaginii.
Primesc un mesaj. Ideea apare prima.
Zic ca sa nu gandesc. 02.03.16
Eul pe cunoasterea din afara mintii face. Vreau vine peste cunoastere. Eul meu era si in vreau?
Gandesc unde vreau.
Celalalt cand este aproape il sarut.
Il pup pe “este”.
Avem chipul constiintei?
Sunet. Gandul “ca”. Idee. Cred?
Cand celalalt se apropie il vreau.
Eul constiintei este raul? Senzatia ca raul sunt eu. Ca il trimit pe celalalt in mine.
Idee si gand din afara mintii.
Numai gandul spune povesti?
Gandul spune: sunt?
Gandul strain “ca’ este” urmat de gandul “sunt”.
“A stii” din afara mintii. “a stii” este si in minte?
Gandesc pentru ca imi place?
Facand fac teorie.
Credintele lumii ca niste hartii-deseuri se duc pe oceanul din minte spre margini.
Sunt furat si tesand ma tes vertical pana apare capul care nu e al meu. Ma consider pacatos.
Unde nu vreau se schimba intelegerea.
Daca vreau cred.
Vorba. Ma inalt in vorba? pana voi zice ca eu am spus?
Cum este sunt.
Cand eul este in cunoastere si se construieste pacatul atunci ma colorez. Imi zic ca sunt pacatos. Cand eul (sau mintea?) este in afara cunoasterii si se face constructia de pacat nu ma fac pacatos.
Unde vreau ma duc in cunoastere?
Din suprapunerea locurilor in minte apare “tu zici”.
Cand zic in un fel si apoi in alt fel.
Cand zic in un fel si apoi nu zic caci probabil nu vroiam.
Cred in jumatati: cred ca am vrut si ca nu am vrut.
Totusi ma vad pacatos.
De ce?
Oftez.
A fost tendinta animalica de a avea multe femei?
Tendinta sufletului de a avea un suflet al sau.
Vocea Atenei imi aduce vindecare alba in dreapta <: “si daca …”
Prima data din doua rele am ales un rau mai mic.
Inclin sa ma acuz ca am vrut-o si pe alta.
Vad o linie neagra deasupra.
O alta credinta se duce in crestet. Este linie alba.
Cred in ceva ce nu am crezut. (ca am vrut o alta fata)
Maleficul primeaza. Cred desi nu mai stiu.
Am fost ispitit?
Era vorba de a fi cu Atena.
“pacatul” imi da de gandit.
Devin pacatos din interactie sau nu.
A fi in idealitate!
In imaginar este normal sa iti doresti.
Atena m-a privit cateva secunde. A fost gand. S-a facut ispita.
Gandul vrea gandul si il crede?
Eu si gandul “ca sunt” in pata de cunoastere = marire = eul si gandul fac poza oo
Simbolul inseamna = cevaul-eu se duce din simbolul o rectiliniu spre dreapta.
Vis: ma vad in o imagine si inteleg ca eu ma invart. 03.03.16
Sunt unde vreau.
Nu vreau imaginea facerii de rau. Fac (il fac pe “ca este”?). Zic ca vreau ce nu vroiam. Zic ca vreau raul.
Cu problema stau in eternitate.
Deci eul nu sta constient (nu se vede pe el) in eternitate continuu.
Problema. Vreau subiect: mama. (“ma duc la mama”)
Dumnezeu vrea subiecti?
Eul si a vrea stateau in infinit?
Sunt constient din cauza lui vreau.
Cu gandul ma duc la ce a fost? (locul) Psalmi: “amintirea gandului Te va praznui.”
Vreau ceea ce cred?
Vreau imagine, subiect, ceea ce cred.
Uit dup ace zic. Atunci pot sa fac si nu se pune de rau.(3)
Ma duc dupa ceea ce ma satisface, numarand.
9 = tu zici. Cred unde vreau binele.
Vreau din nor. Eram in nor?
O vreau cand se divide din mine?
Din cercul Dani iese cercul Mara in stanga.
Daca cred inteleg.
Cand este pamant (din de 2 ori) si cer (din o data). 3 nu se face simbol.
Simbol? “ca ea”. Vreau. Cred.
Vorba celuilalt. Aceeasi reactive a mea fata de altcineva despre care am o idee/parere proasta.
Nu pot sa cred in noul simbol: nava; din cauza a doua jumatati: ca eu sunt Iisus = cerc gand si cerc eu.
Din simbolul t iesise cercul gand si apoi cercul eu.
Ideea si eul in idee?
Gandul in era.
Vreau in gandire.
Vreau simbolul in gandire.
Pozitivul il fac eu.
Trece un timp pana apare vreau.
Pacatul vrea sa cucereasca. = logica razboaielor?
Cand nu se pune este infinit.
*
prima liniste
Numar pana vad simbolul o care emana spre mine (puncte negre in duh?), spre stanga. Punctele vin pe tample. 03.03.16
Deochiul = a-l vrea pe celalalt o? (simbolul deoache?)
Cand ma blestem ma deochi?
Idee de malefic. gand de eu. vreau.
Vorba se pune in aer peste aer. (culoare alba?)
A doua oara credinta in ceva este falsa.
Cuvantul: electrician. Dani. Raul. Vreau.
Idee de rau. A face. Celalalt. Eu in afara ecranului. Daca fac raul il bag in un celalalt.
Dupa vorba cu femininul ma cobor in encefal. “cobori in jos luceafar bland”
Nevoia de vorba cu femininul era ceva ce s-a extins. S-a facut ovala.
Deochiul are legatura cu inceputul?
Celalalt = mine. Ies din mine (mine era celalalt) si il vreau pe celalalt. = deochi?
Numele evreiesc al Mantuitorului Iisus ca Iehosa se traduce Iahve care reuseste. (Cel care aduce victoria.)
Cuvantul “raul” se face in constiinta cerc vertical negru. Trecand in curba prin cerc ma opresc undeva in aer in dreapta si il vreau. La capatul curbei eram sfera-punct.
Vreau sa iubesc pe Atena (femininul prezent) care este acum ca prima (Oana) in spatiul-amintire (exemplu: ingeri) ce tine de Oana.
Pot sa fac unde cred. Nu se pune rau.
Jocul mintii inseamna si pierdere.
Pierd inca un joc.
Pierd de buna voie.
Fac raul pentru ca inseamna.
Fac un truc.
Oftez.
Apare Ely. = ispita. “iesi ma” zic mie celui ce eram eram in afara pozei ispititoare.
In minte se deseneaza eul meu facand raul la sfarsit. Astfel cred ca eu am facut raul. A fost vocea care a strigat blestem. Apoi mintea m-a desenat facand blestem. Vocea a strigat spre stanga. Desenul a fost spre dreapta. La inceput m-am dus spre stanga. Acolo a fost impresia. Probabil a fost raul, vreau.
Eu pata alba vin peste eul meu din cerc? sau sfera? neagra, unde eram sfera = blestem. Eul-pata alba venise cu sau in ceva (idee?)
Impresie de blestem. Cred. Este. Fac. => ca fac blestem.
Blestem unde nu il vreau pe celalalt.
Raul ca impresie. Se traduce ca il vreau. Deci nu vreau eu raul. Traducerea este spre dreapta. Este instantanee.
Litera scrisa “e”. urat?. Mama. Ca este. C-o vreau.
Mintea vrea si binele si raul, vrea pe este.?
Vreau. Un cred. Vreau raul unde cred ca e. Credinta este traducerea?
Raul. Celalalt. Vreau raul celuilalt fara sa vreau eu.
Raul. Este. Ii doresc raul lui este, nu in sens rau.
Femeie. O vreau in mine (minte).
Gandul acuza?
Este. Gandul ca.
Simbol. Gand. Impresia are legatura cu gandul?
Gandul traduce.
Ioan Mircea Popovici mi-a scris:
“valoarea lucrurilor
este data de angajarea-n realitate...
altfel riscam sa ne lasam pacaliti...

cand spun realitate...
acesta-i cu cele de sus
si cu cele de joc
pe de-a Intregul...
cum ti-am spus
ma bucur sa vad copacul tau crescand
si rodind...”
ma vad crescut ramura de copac in stanga. Din oglinda dintre pamant si cer?
Ca o vreau unde dau sa ma duc in ea.
Zic unde este. 777777777 zic ca e malefic unde 666 e malefic. A fost traducere gresita.
Cand ma joc vad si accept. Accept si infrangerea?
In tampla dreapta mai mult si ca un nor mic de mustar? (vertical?) in stanga se asterne linistea. 03.03. 16
*
“Viata este o lupta”
De ce dau dracului? Este eul? Este gandul?
Frumosul il zic. Il vreau. Ca asa trebuie. Eu am zis?
Constiinta spune: vorbeste cuviincios?
Cine nu accepta pe celalalt?
Palpairea rautatii mele cand sunt fara de lumina si intuneric.
Dau raului cand sunt fara constiinta? Cand sunt in gand?
Constiinta intreaba eul: ce faci?
Sunt statuie in ideea de mine langa o sfera care spune ce sunt. Gandul spune ca sunt.
Gandul nu accepta constiinta?
Gandul. Il vreau.
Gandul minte? unde vrea.
In gandul ca platou orizontal nu il accept pe celalalt eu si il dau din gand in constiinta.
Ca fac raul? il gandesc.
Pe bine il vrea gandul? Il accepta?
Gandesc de rau pe celalalt si il dau raului. Gandul gandeste?
Povestile gandului sunt cu final fericit.
Du-te in penisul meu. este este maculin?
Du-te in p.. matii, adica de pe unde ai venit.
Cand gandul este subiect este vertical. Cand sunt in afara mea ma reprezint vertical. Imaginea verticala are legatura cu masculinul.
Vorba (straina?) influienteaza gandul.
Inconstientul da dracului?
Gandul subiect nu vrea adevarul.
Se salveaza in gandire ca negativ si iau fapta ca un lucru (imbracat?) gata facut din cercul negru al faptei. 03.03.16
Cine face poza? Constiinta? Gandul? La inceput apare ca lucru. Zic ca e in constiinta.
“ca este”. gandul vertical respinge eul strain de pe platou: du-te incolo.
Este pozitiv si negativ unde vreau? Cine vrea? Eul constiintei? Eul eu? Eul gandului?
Zic ca simbolul este unde vreau pozitiv sau negativ. Gandul-eu-constiinta este limitat la pozitiv si negativ?
Idee (Paula). Zic ca vocea ei.
Vreau raul ca poveste.
Constiinta vrea si binele si raul si vrea poveste.
Povestea este in gand.
eul, constiinta, gand combinate imitand imitand eul, constiinta, gand.
Ies in afara lor punct alb.
constiinta, gand si eu par a fi si in mine.
Sa zic Doamne sa ma duc in Domnul, decat sa ma duc in mine.
Constiinta din afara constiintei o = infinit.
Apotolul Pavel: rugati-va neincetat.
Dumnezeu pe mine.
Vocea: am pacatuit.
Zic milostiv fii mie pa-ca-to-su-lui. Asa m-a invatat duhovnicul.
Trebuie sa lupt sa urc spre cer (al mintii?).
“viata este o lupta”
*
sunt destinul constiintei?
… constiinta decupeaza cuvantul-subiect. cuvantul se duce inainte si cred.
In jurul eului o este taina care este infinitul.
Sfintii parintii puneau inceput bun in fiecare ceas.
Pun inceput bun in dreapta.
Fac pacatul: mi se deseneaza marginile unei sepci.
“nu muri” in dreapta deasupra mamei decupate, care nu o vad.
Cand mintea ramane in afara blestemului-cerc nu se pune blestem.
Daca repet sunt acolo. In acelasi loc.
Se extinde locul? in gandire.
Blestem: il vreau pe nu vreau. Peste subiect era nu vreau. Am venit peste nu vreau.
Vocea mamei din stanga, din idee? ma influienteaza sa-i fac rau, unde am gandit/vrut? de rau?
Pot sa repet=nasc unde iubesc.
eul. Nu vreau e peste el. Din nu vreau iese cuvantul “urat”. Cuvantul are sufletul eului?
Mama ca aluzie. “sa-i dam de cap”
c=tata. ma duc/plec. “tata”
Deci cand plecam din casa Tatalui ceresc vom pleca cu cuvantul Dumnezeu.
fac pacat. Ma leg de reclama: gustul te-a ales. Deci pacatul m-a ales. “te-a impins pacatul”
Nu am amintirea raului in stanga si fac binele. “nu e” era ca entitate nor-linie in stanga.
Daca mergi cu gandul? mai mult dand din una in alta nu gandesti raul?
Atena: nu am vointa, rabdare, incep un lucru si nu il termin. Barbatii sunt fara sentimente.
Numarand intru in jocul din dreapta.
Cand sterg cuvantul sa repet ma duc cu mintea in era si cred?
Zic “ca este” Dumnezeu unde vreau, unde il accept.
Vreau noul, noua intelegere.
Cand faci rau se opreste totul/mintea? Mintea se opreşte să înţeleagă.
Trebuie sa ma strang n ca sa nu fac raul. Calea stramta si dreapta?
Simbolul i. Din el iese Iisus. Flacara lumanarii este viata.
Apare subiect. vocea: “esti destinul meu”.
Trebuie sa treci in intuneric? un pod ca sa nu se puna de rau.
Spuneam: nu-ti doresc raul, nu vreau. A aparut in stanga sus “vreau”. Din vorba mea: nu vreau s-a impins in fata cuvantul “vreau” si am dorit raul altcuiva. Dorinta pulseaza? Vazusem odata ca da. Era sfera galbena.
De ce si-a spus Mantuitorul Iisus Hristos: Fiul Omului?
Sentimentul de sine e un simbol?
Mintea sta in simboluri. Gandul se duce? la simbol.
Nu e. unde am zis cred.
Nu ajung la mine?
Il fac pe celalalt in spatiul-gand? Adica pe “ca este”?
Gandesti de bine pe celalalt cand esti cu el? Gandesti de rau pe celalalt cand esti in afara lui?
In superstitie ma nasc de mai multe ori, iar in o “viata” fac raul.
Ii accept pe facatorii de rau.
Ca bag duh rau in celalalt. In cercul eului meu era raul negru. Am intrat in celalalt.
Din simbolul I = Iisus a iesit in stanga sfera Iisus. Eram in infinitul vertical? M-am surprins impotrivindu-ma lui Iisus-sfera. Din mine a iesit eul meu ca cerc alb in care era duhul negru al rautatii. Eul meu s-a dus la sfera Iisus. Am intrat prin el? Si am spus spre dreapta: eu sunt viitorul. Apoi am gandit: Iisus este inceputul si sfarsitul. Am pus egal viitorul=sfarsitul si m-am considerat pacatos.
Apoi a venit Dumnezeu Tatal ca sfera si l-am injurat: du-te in penisul meu.
In vis vocea raului a vorbit prin mine. Apoi cel rau vorbea in numele oamenilor prin oameni. Ma cutremura rasunetul vocii lui prin oameni. Simteam ca voi inebuni.
Apoi am vazut bustul celui rau in imagine orizontala. Era negru. I-am desenat cununa raului.
Pentru constiinta celalalt este strain? Constiinta vrea sa lucreze?
Blaga: cunoasterea luciferica este prin poezie. Cunoasterea paradisiaca: exacta, stiinta.
Ma leg de “eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
Raul era cerul: Dumnezeu + o parte din infinit.
Dau sa ma maresc. Gandul a zis ca sunt? Ma acuz ca am vrut inainte sa ma maresc.
Ajung sa fac pe actorul. (la o comanda?)
Rasunetul pentru aluzie.
Ca este? vreau. Ca sunt = actor?
Vad. Este. Cred. Vreau?
Ca este = vad. Este. Cred. Vreau. Ca sunt.
Exista un om in mine care tot eu sunt? Eul si sinele? Omul cel nou si cel vechi?
Trebuie sa suprapun ca sa nu se puna de rau. Hristos L-a trimis pe Duhul Sfant.
Ca este. vreau in mine ca eu.
Este. eul in este. vreau.
Cand sunt cumva in stanga simbolul inseamna dupa cum sunt.
Gandesc raul. ma duc in stanga ca rau si simbolul inseamna de rau.
Accept ca fac aceleasi pacate ca un pacatos si ca un nepacatos.
Vocea spunand numele un subiect. apare subiectul sa se suprapuna peste subiect. Tatal nostru care esti in ceruri.
Ideea de, care face sa apar ca? 05.03.16
*
A dogori si a fi fara cap?
Cand am vrut sa invat sa ma rog am vazut in imagine verticala ca L-am dat afara din cerc pe Iisus, care S-a pus alaturi de cercul negru ca punct alb, jos in dreapta O.
Inteleg ca insumarea ar avea legatura cu platourile de gandire oo
Se ia raul unde nu exista distanta in spatiul gandirii. Intre eu?, constiinta? si simbol nu exista spatiu?
Daca trec ca trenul accelerat nu ajung sa vreau. Ideea de gara.
Eul in este. Vreau ca subiect.
In stanga. Se duce din eu/este? (in imagine verticala eul era in stanga sus si din el a iesit “este” catre senzatia unui lucru?)
“Amin”. Mama este Amin. Cuvantul este amintirea gandului.
Vreau “ca”? Cum vrei asa sau asa?
Cand sunt aproape vreau.
Gandul de rau se duce si in fat ape platou?
Constiinta imi e deschisa spre pacat.
Atena imi spune: ce ti-e scris ti-e pus in frunte.
Ma dogoreste raul ca un soare. Parea un cub negru.
Zic ca ma fac pe mine facand de fapt raul.
Fac raul fiindca mi-ar place, dar nu in sens rau.
Zic raului: du-te in mortii matii.
O omor pe mama. Gandul “ca o omor pe mama” ca pentru viitor. Deci nu este moarta.
Prefer sa imi vad pacatele decat sa fac pacate.
“dracul gol”.
Se naste timpul rugaciunii. Ma ridic la rugaciune, incep rugaciunea.
O senzatie de eu-pata galbena apare pe frunte.
Pot sa ma respir. Constiinta are spatiu.
Ma trezesc din vis vazand si intelegand ca la inceput nu este “vreau” ci “a vrea”. “a vrea” era pe cer (orizontal?).
Vreau cand ii spun celuilalt.
Ma desenez subiect.
Vreau “ca” (ca cineva: ca dracu, etc.= cum vrea celalalt)
Vreau “ca” pentru ca sa o luam de la inceput.
Mereu primul omor e fara sa vreau.
Omorul? mi-l spune vocea: tu zici.
“nu vreau” se face in capul meu. (cap ce se face in imaginea verticala-cer)
Ce omor mereu este cu mine in cer.
Indemnul ca voce straina: da-o bolii.
Omor cand nu e spatiu in minte.
Ingerii au cantat: “Slava intru cei de sus Lui Dumnezeu si pe pamant pace. Intre oameni buna voire.”
Spun ce spune limitat in un cer. Spun ca e proasta in cerul ei. Spun ce spune vorba din cerul ei limitat. Eu doar vreau. Vorba este in duhul cer ce se face.
Pe celalalt il dau, il trimit ideii? De pe un pamant? Asa il voi considera apoi ca rau. Iubite-voi Iisuse (ca om) virtutea mea. Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu.
Bine este cuvantat omul Iisus, cel ce vine intru numele Domnului.
Luati, mancati. Acesta este trupul meu. Ale Tale dintru ale Tale. Tie iti aducem de toate si pentru toate …
Dau incolo. A da este in cerul meu? in stanga. Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.
Diaconul spune: iertati-ma.
Eul se intreaba cine este ca vointa nevinovata.
In minte o eul se coboara in scara in cercuri de eu. Le umple.
Cand sunt in mine nu pot sa-l vreau pe Dumnezeu, desi se spunea despre Dumnezeu. Asa nu pot sa-l vreau nici pe celalalt? Nu pot sa vreau pana apare in dreapta “a vrea”.
Pentru acestea duhovnicul imi spune vorba Apostolului Pavel: nu fac binele care il vreau ci raul care nu-l vreau. Ma sfatuieste: mergi mai departe cu gandirea. Pentru mine gand este un platou, iar gandirea ca doua platouri oo. Nu stiu cum am dedus o data numind platourile gandirii ca platoul masculin si cel feminin; ca gandirea este ca un 8 in plan vertical, ca are picioare.
Intelesesem mai demult ca parintele meu duhovnic parca vorbeste pe ganduri ca atunci cand se face fapta pe varfuri.
O sora in Hristos mi-a spus o data probabil fara sa vada/sa stie ce spune: “gandirea ta mi se pare a unui om foarte profund,si de multe ori, cred eu ,ca aceste fiinte profunde sunt nefericite .Cred ca daca ai iesi putin mai la suprafata gandurilor, te-ai mai relaxa ,si bucuria oricarui lucru ti-ar patrunde in suflet.Bucura-te, bucura-te, bucura-te,ca esti scanteie dumnezeiasca,si ca ne asteapta vesnicia ,tot ce traim acum va disparea ,,ca floarea campului,,........”
Sora in Hristos a ajuns sa se bucure ca Hristos traieste in ea dupa ce si-a luat sfanta impartasanie.
Iau ca logica taierea capului Apostolului Pavel. Si eu vreau sa mi se taie capul.
Sa imi iau crucea din mine, sa o pun in fata eului meu o+
Imi dau voie sa fac raul. mintea mi s-a deschis si s-a pus ca fac inca un rau. Eul ca sfera neagra se duce in gandire (cele doua platouri orizontale) nu mai este gandire. Sfera-eu nu este raul, ci eu.
Fac binele mic din raul mare Oo.
Ma duc in lucrul din imaginea verticala si spun “ca sunt”?. Ma duc in celalalt si spun ca este in un fel.
O data duhovnicul meu mi-a spus ceva de tavalug. Mama imi spune ca tavalugul se foloseste cand se da calul la arman. Se puneau copii sa conduca calul. Se spargea pastaia, ieseau boabele. Se aduna cu furca paiele. Boabele se iau cu matura. Se pun cu lopata in galeata. Se vantura.
Prima mea cugetare a fost: trebuie sa fie un cap la toate astea. Iisus Hristos vorbea de imparatia cerurilor.
Despre cal am scris:
Am revenit la mine(din afara prin stanga, sub obrazul din stanga) unde ma stiam si calul a deschis narile si a dat cu copita in pamant.
Am revenit la mine(din afara prin stanga, sub obrazul din stanga) din gandul meu si am vazut cum trageam ca un cal, din greu. (2011)
*
Cand gandul nu vine, e liniste, ma uit in urma, ies din mine. Pe cercurile albe ale gandirii nu este calul, doar eu langa oiste si caruta, ma vad. (2011)
*
Trecand pragul suferintei, am ajuns pana spre capatul tunelului, unde in luminisul de acolo ma astepta calul, care urma sa fiu eu. (2011)
*
Eram inapoi, imi eram centru.
Stateam ca un tepus, ca o umbra, ca un om in costum.
Venisem din un gand chinuitor, pe o curba alba, din dreapta in stanga _(orizontul pe care stau) –(orizontul gandului chinuitor).
Dupa un timp am vazut cum o mana a eliberat o minge alba(probabil sufletul), insa am vazut o planeta de lut, care fusese si ea eliberata si care s-a dus tot in stanga, in neantul gri, la un unghi de 45 sau 90 de grade fata de directia mingii albe. Am urmat planeta.
Acesta sunt eu, urmandu-mi planeta. Am in ochi doua monede de lut. Am doua picioare de cal.
Aplec urechile, sunt desfundat, traiesc viata, pot iubi. (2011)
Recitind despre cal am vazut cum m-am bagat pe mine la capul meu ce era al meu in imaginea verticala. M-am vazut punct alb cand am intrat in cap in curba(dara) din dreapta. 06.03.16
Sunt ca o albina din floare in floare.

Mergand cu gandul
(eul, drumul, muzica şi imaginea sunt pentru gândire. 2012)
(gandul ma impinge pe curba. Eram cerc cu chip.)
(Un gand e a pune o foaie alba. 10.10.15)
(Vointa de a gandi este tunul cu roti care scrie? omorand. 01.12.15)
Ma duc in simboluri. Gand: “ca fac raul”. 06.03.16
Cobori intre elementele negative si nu e suferinta, e tacere. Tacere in intuneric. 2012
Exemplu logic: simbol. “ca Iisus”. Sunt Iisus. 06.03.16
Ma gandesc la Atena si zic: constiinta este romantica? Este fata batrana? Nu are incredere in barbati. Romanticul Eminescu nu credea nici in Iahve, nici in Budda. In crestinism Dumnezeu este romantic: Iisus Hristos este Mirele, iar biserica mireasa. De asemenea Iisus este si capul bisericii; capul femeii este barbatul; capul barbatului este Iisus Hristos. Sotii crestini au indemnul de a fi ca si cum nu ar fi soti. Atena: “e mai bine sa nu ma mai cauti o sa iti trimit cartile prin eugen sau catalin intr-o zi”.
Stiu ca a fost un uz de fals insa stau in acuzatie. Nu am amintirea faptei din stanga. Acuzatia e in dreapta.
Atena (de care am zis ca are chipul constiintei) imi scrie: nu mai trimite poezii din alea lugubre pe email ca ma sperie.
Eram in imaginea propriului pacat (care era fals?). Imaginea era mare ca un ecran de televizor. A vrea? din mine a facut drum alb rectiliniu pana la celalalt spatiu-pacat ce era amintire. Am mers mai departe. A vrea din mine a iesit din frunte.
Am ajuns la spectacol. Romanticul Pepe canta: cred ca m-am indragostit si sunt tare fericit. Bate bate inima.
Lumea de la spectacol tipa de bucurie la cantec. “imi place cand. Simt ca ma doresti. vreau”
Din multime imi sare in ochi aluna de pe gatul unei fete. Ma sperie. Apoi revin cu sentimente mai bune. Ma gandesc la “sperie” al lui Atena. Incep sa ii teoretizez cum ca probabil constiinta ei a fost si in ea ca eu dar si in sperietura. Imi amintesc ca am spus mai demult: Gandul (? gandirea) pentru a crede. A crede inseamna sa fii sentimentul/ sentimental? si sa te sperii ( ”ma sperie gandul” ?).
Cand fac si se pune = vreau.
Si gandul se pune in gandul ce a fost. Amintirea spatiului = gand.
O sun pe Atena sa-l asculte pe Pepe: “cine te iubeste mai mult decat mine?”
Constiinta? varsa din mine gandul: “ca am pacatuit”. Il varsa in gandul oval din stanga care nu se gandea pe sine = fara de gandire.
Ma surprind ca gandind cu pacat pe cineva apropiat. Ma acuz. Il vad pe celalalt ca un gand mare alb oval la ceafa, in pletele mele.
Gandul ca am pacatuit ma impinge pe platoul gandirii din fata. Apoi simt cum parca platoul s-a rotit si platoul din fata a ajuns in emisfera dreapta. Am simtit eul meu? mare alb.
Fac o poza cu Pepe si plec. Ajung in o statie: il vreau pe un strain ce parca era pe platoul gandirii mele din fata.
Cand fac fara numar nu se pune pacatul. Manelistilor le place “fara numar, fara numar”. Intelegand acestea ma simt cum apar la marginea platoului din fata al gandirii, sus ca o sfera.
Il blestem pe celalalt doar pentru ca este. Unde il gandisem negativ?. Dumnezeu la blestemat pe satan. Iisus s-a facut blestem.
Sfantul Augustin: intre mine si Tine nu este nici o distanta. Oricat m-as apropia sau departa nu exista nici o distanta. Tu te aflai in launtrul meu, iar eu in afara mea.
Se pune pacat unde m-am lipit de pacat. Am venit negru subtire lat si ca o linie de jos si m-am pus sub pacat. Pacatul era mai mare. Era gand? Apostolul Pavel: pacatul s-a facut peste masura de pacatos. Gandul sta ca pacat pana se duce in eu? Atunci imi vad eul care s-a facut/ a stralucit galben ca sfera.
In 2010 cand am atipit in o seara: zgomotul usii trantite pe hol l-am perceput: un om se intoarce sa ma sperie.
In 2012 am scris: Inainte de reprezentare este cuvantul strain. Ma sperie gandul. Cuvant, reprezentare, ma respir. In dreapta e o gaura pe acolo vine gandul sa ma sperie.
Mai demult mi-am notat: sperietura in “a vrea”. A crede in ceea ce il face pe om sa se sperie de acel ceva.
Imi aleg din intelegeri mai vechi:
Cobor. Opresc brusc exclam. Urc. Urc. (de aici inteleg ca merg pe o curba)
Sperie ceea ce se repeta. Chipul urat.
! ta naam = exclamatie.
Nu mai stiu = neant ? (cand sunt in josul curbei pe care merg nu mai stiu?)
Intre gand si fapta, negatie care sare in sus, in ochiul drept.
Subiectul este daca vine. 2012
Sensul negatiei si al faptei bune indicata de mana stanga. 2012
Spun in mine catre cel ce a devenit din simbol subiect: ii fac. In gandul din dreapta apare instantaneu cuvantul: rau. Inclin sa inteleg ca ii fac raul? 06.03.16
Fac pe a face printre simboluri. Iarasi apare cuvantul “raul”. Cuvantul apare ca o imagine-alba?-alarma. Concluzionez ca il vreau, ca prima concluzie.
In mine fapta rea ca idee. Apare subiect din simbol. Tendinta este sa dau raul subiectului celuilalt.
Daca fac (= prezent). Gandul zice: “ca am facut”, adica la timpul trecut. Se zice: “traim putin in trecut.”
Ceea ce vreau zboara la cer, daca nu caut la timp? Si nu mai stiu ce am vrut.
Despre nevoie. Imagini si icoane sunt si pentru fixarea sensului, a caii.
Despre dorinta. Gonim spre ceea ce vrem. Gustul de mancare/ mancare are legatura cu amintirea, cu situatia. Experienta lasa un anumit gust. Perceperea rece, cald, amar, dulce. Salam = amestec de intelegeri (greata). Placinta “la placinte inainte, la razboi inapoi”. Cozonac inseamna stare de bine.
Despre gesticulare. Pelicule, visarea. Ex de pelicule: goana pe calea cea alba=rugaciunea, trimiterea tarmului=impacarea, desprinderea constiintei.
Pentru a deveni una vazusem in noapte, luna deasupra marii, era deasupra de-a stanga a trei placente jumatate in apa, jumatate in aer: dorinta, nevoie, gesticulare.
Nimicul din imagine devine simbol: strambatate. Ca este. sunt. Tendinta de a face. Ca fac strambatate. 06.03.16
Nu m-am oprit sa vad pe cei doi copii saraci care ii stiam si am mers mai departe. Unde am vrut sa-i vad in iubire si apoi am gandit de rau/refuz ma acuz de pacat/nedesavarsire. (mi-am adus aminte tarziu ca am vrut sa ma opresc si unde i-am auzit pe copii tipand/parca batandu-se am tradus de rau si asa am mers mai departe.)
Cand sunt cer: “ca vreau”. 06.03.16
Emisfera stanga da incolo. Emisfera dreapta zice: iubitii mei.
“sa nu stie stanga ce face dreapta.”?
Adevarul e o unda. (in gandul imagine? In gandire?). A fi pe un val inseamna doi.
Intelegerea este dupa ce pasesc un pas in dreapta.
Marion: “cunoastere distantei este apropiere de Dumnezeu”. Distanta intre oameni! Nu mai stiu, a mai spus Marion si ca sa nu punem nimic in distanta pana la Dumnezeu?
Nu stiu ce sa-i spun Atenei ca sa nu se indeparteze. Si Dumnezeu a vorbit putin.
A vrea este tacere?
Vorba vine in un vreau nu vreau?
Ma blestem pe mine nu din rautate ci din blestem?
Impresie. Sentiment? in mine?
Este tarziu in noapte. Mama ma vede si vine si imi spune: “esti sanatos la cap ca doar nu luam lumea cu noi”
Unde nu am vrut m-am oprit si am uitat ce am gandit?
Atena imi scrie: “nu vreau sa ma intalnesc cu nimeni cauta pe altcineva care sa fie potrivita pentru tine. oricum lu mama nu-i convine de tine nici mie… o sa vorbim doar prin mesaje … daca ai o problema o sa te ajut cu un sfat.dar nu ne mai putem intalni. Mie nu imi convine de tine.Nu esti genul meu nu imi place de tine.”
Zic unde vreau.
4 este moarte unde vreau sa omor.
Pe platoul gandirii, din fata gasesc cum sunt? Faptul ca ne recunoastem in ceilalti.
In mental imi apare un strain galben cu vorba lui straina: “mie imi place femefumez”. Feme-fumez a fost cuvantul a doua imagini care sau succedat.
Imi apare imaginea care o vreau cu simbol.
Ma trezesc din vis si vad: constiinta se duce in locul constiintei (de pe desen). Din locul constiintei iese constiinta (cred ca a iesit in afara desenului o), care tot eu sunt. Constiinta din cap nu vrea constiinta mea din afara.
E vorba de a cuceri.
Constiinta scrie si ca nu vrea. Se face carte? Apoi parca o vad si carte si prezenta in afara/deasupra cartii.
La inceput nu vad in minele (meu) ca ma fac nici un destin. 07.03.16
Citesc mesajul Atenei: “sa nu imi porti pica eu iti doresc o fata care sa te face fericit cu care sa … daca vrei iti caut o fata din constanta?vrei sa iti caut ?”.
*
Mergand cu gandul
Verde cu negru: eu şi gândurile.
Daca un gand sta 1 sau 2 secunde se pune ca vreau. 07.03.16
De trei ori am repetat o fapta si raul a spus despre el: 1: “ca asa”. 2: “vreau”. 3: “eu”.
Simbol. “raul”. ca o vreau. Ca ii fac raul.
Te insotesti cu gandul in aer. Amandoi de aceeasi lungime. Astfel vei crede ca esti ceea ce e gandul.
“raul” ca ceva moale. “este” ca ceva tare.
Spuneam o data a doua gandire tine de vointa?
Ajung inaintea mea cu fapta? si in urma ma insotesc cu gandul “ca fac”? (cand fac in imaginea din afara mea)
Da sa se puna “un pacat”. Imi intra culoare neagra prin ochi, prin creier. Apoi inteleg faptul ca nu vreau sa scap de pacat.
Atena nu a vrut sa fim ca frati in Hristos unde nu crede in frati. Ma doare marginea dintre noi? ce se face in cosmosul din visul meu.
Zic unde am vrut sa zic. Erau ca doua entitati ce se suprapuneau.
Am facut-o proasta pe Atena, scriind cuvantul Proasta si am pus si punct.
In urma dialogului cu ea nu pot sa o mai fac.
Am vazut apoi cum chipului prostului ii spun prostule.
I-am facut prosti pe toti din biserica unde ma duc. Erau chip?
Vorba gurii vine. Gura este eu. Dar tot eu ca alt eu nu vreau vorba.
Gandul spune exagerat. Cineva spune “mama este totul pentru mine”. Asa celalalt este prost? 07.03.16
Vad ca imi notasem pana acum:
De la un gând la altul apare o stare excitaţia ???
Sunt mai multe gânduri în acelaşi timp.
A gândi este pentru limitare. ?
În muzica horei intră şi gândul în cercul vertical ţinând ceva (un obiect real/ireal) de mână.
Când nu e muzica horei, gândul se întoarce în sine înainte să intre prin cerc şi arată cu degetul spre obiect. Eul ce vine devine obiect iar gândul devine subiect.
Gândul mă duce până la “tu zici” şi mă curg înapoi. In “tu zici” este viata.
Gândesc unde cred. După gând este a crede.
Amintire lungită gândirea => gestul “a vrea”.
? “a vrea” impinge amintirea în gândire.
Intelegerea gândită = vine credinţa.
Gândul mai coboară din gândire în ilogic. Gândul în ilogic are legătură cu “a vrea”.
eul, drumul, muzica şi imaginea sunt pentru gândire. 2012
Gândul iese din stânga jos, ca din inimă, datorită vorbei ce o am şi se vede în celălalt plan, în continuare ca un nor vertical alb. Gândul venind luminează conştiinţa care nu se vede şi trece în dreapta în norul vertical alb.
Gândul care plachează oglinda prin dreapta, orbindu-mă. Privesc din stânga spre dreapta. Privesc prin gând.
La ce te gandesti? La nimic.
Mai multe gandiri negandite(rosu), in intuneric si alb gri al mintii sau constiintei ce trece printre sfere?coroane rosii? Ganduri.
Cuvânt ‘gând’ se pune în gând să gândesc. ?
Ideea opreşte subiectul rezultă gândul. ?
“este” si potrivirea gandului in idee => insemnatate, credinta a ceea ce era initial, urmeaza reactia.
Vreau gandul curat. 07.03.16
Gandul “proasta” din stanga din afara mea? Pun din ce stiu pe gandul din dreapta despre acelasi subiect si se cantareste. Ideea de cantar.
Cazul care se pune cand se cantareste ce zice o vorba unde vreau.
“blestem”. “ca vreau”. Responsabil este raul din stanga din afara mea?
Din mine: du-te dracului. “ca eu vreau”.
O fac prosta unde cred.
Ca este. vreau. Ca este unde vreau ca vorba mincinoasa imi zic.
Vreau. "ca vreau” la nici o secunda. 07.03.16
Este tine o secunda?. Vreau.
Este slab. “ca este” este tare.
A vrea ma lipeste de ce este?
Gandul. vreau gandul.
Constiinta ca bulgare mare viu de cristal gri?-transparent dadea sa-mi iasa din cap, iar cuvantul ce era Hristos, deasupra urechii stangi, i se facea casa n. Iisus spunea in Evanghelie: va voi pregati loc. 08.03.16
Dragostea ma face sa iubesc ideea. Gandul de rau ma face sa-l resping pe celalalt.
Atena spunea: cautati norocul.
Parca norocul si-l cauta oamenii orbi.
Nu mai stiu, Iisus a zis ca orbul conduce orbul in groapa?
Cateodata tip ca sa iasa cuvantul din ideea de pacat.
Pentru acestea ma duc sa locuiesc in propria mansarda, din capul meu.
Citesc un mesaj strain: “Buna,Adrian,amica ta Atena, mi a dat nr.tau si ma sfatuit sa te contactez.Ce zici vrei sa ne cunoastem? Nadia
O sun pe Nadia. Imi inchide. Apoi imi spune in un mesaj: “sant intrafic,mu poy vb acum.”
“pacatele” ce zic ca le fac ma orbesc.
Nu accept gandul care.
Cred ca adevarul este ca toti suntem “sant intrafic”
Accept adevarul unde vreau.
Cand eram pieton, o data si fiind neatent, cineva din o masina mi-a spus: puneti ochelarii pe penis.
*
Sunt si ma imbrac/a cu “sunt”
Demult facusem un pacat. Si cred ca asa am fost privitorul care se uita prin constiinta, prin omul umbra si m-am vazut om in o sfera in cosmos. Stateam pe oglinda magica din mijlocul sferei si pentru pacat am dat sa ingenunchez, insa supereul din azimutul sferei mi-a arat cu mana: inainte. Unde inainte, in cosmos? m-am intrebat.
O data dupa ce i-am spus nimicnicia mea mamei mele, am vazut cum o mana alba straina lua din cosmos stele, le trecea prin oglinda dintre cosmos si pamant si le punea pe eul meu care era ou alb pe pamant.
Dacă merg învăţ cine sunt. ?
Chipul este împăratul locului. Se ridică ca un perete (în dreapta ?).
Oamenii sunt si locuri.
Mergem spre un chip.
O traire scoate un eu. ? 2011
Ai sa vii la mine prin pustii, sa ma imbraci cu haina, sa-mi pui pe cap coroana?...2012
“ca’ este” schimba in subiect.
Constiinta mintii sferice spune “ca este” din de doua ori este de la marginile mijlocului ei (se face o imagine orizontala). Gandul spune “sunt”? 2016
O faptă facută se aruncă pe cale şi face acolo ochiuri culoare. Calea este ca o oglinda magica. O fapta facuta pune culoare in o oglinda verticala. Din mine ies patrate colorate galben si oranj si se pun pe oglinda verticala.
Sunt ceea ce caut. (2010) Sunt ceea ce urmeaza sa fie. Sunt ceea ce urmeaza sa vad. (2015)
Mergeam cu tata si ajungand in dreptul magazinului lui varu, tata l-a dat dracu pe varu.
Mergand mai departe am avut in stanga pe pamant o impresie de rau. M-am dus in impresie si de acolo am venit vointa / spre varul din ideea din dreapta. Asa i-am dorit raul.
Apoi fac raul, desenand pe o imagine din stanga. (Facusem/se desenase rau o data in imaginea din dreapta. Era cerc sau sfera de mustar 27.07.15)
Mergand mai departe observ ca se pune in gand ce era senzatie de rau. Deci fiintam ca gand.
Inteleg cuvintele Lui Iisus Hristos: “urmeaza Mie” intr-un mod neegoist. Spun astfel ca fiecare Il urmeaza inconstient pe Iisus care este in ei inaintea lor. Si ca si eu trebuie sa calc pe urmele lor.
In un alt loc am o impresie de rau a unei mizerii. O cred.
Traduc “raul” ceea ce era o imagine zapacita pe telefonul unei vanzatoare. Zic ca eu l-am facut pe rau.
Vreau sa fim toti cunoscutii la “cina cea de taina” si nu inteleg de ce tot eu ma fac Iisus.
In fata mea se fac ca doua drumuri in care ma vad facand rau. Daca calc fac raul cuiva. Aleg sa calc pe drumul care nu se pune de rau.
Din nou tind sa asociez cum suntem (imagine? orizontala) cu cum este dupa cuvintele parintelui Dumitru Staniloaie: „trebuie sa fie si al treilea ca sa nu fie o margine. De aceea Duhul Sfant vine ca o persoana langa Tatal si se bucura cu Tatal de Fiul”. Si nu inteleg de ce spun ca eu sunt dumnezeu tatal din imaginea verticala.
Intr-un alt context intru in spatiul-gand unde ma imbrac cu ”sunt”. ”sunt” venise pe mine. Eram sfera in aer. "sunt” era ca aerul din spatiul-gand. Si era aer negru.
Si binele-gand este limitat. Era alb.
Daca arunc ”raul” in nimic nu se pune de rau.
Daca arunc ”zarul” nu se pune de rau cand se duce in ”nu stiu” (nu stiul din fata).
Daca fac in un fel in gand? rezulta ca sunt.
Tata si mama zic ca nu am ambitie, sau curaj, sau tupeu.
A privi închis îţi atragi statuie = tatal meu
A privi deschis = degajare, observi statui = mama mea
Tata este om intre oameni. El este cu echivalentul. De la el stiu doar o poveste: punguta cu doi bani.
Mama se identifica cu lumea.
O data mergeam trist pe cale si un cal alb iesise din mine inca sa alerge.
O data am vazut ca de câte ori mă întorceam de pe cale simţeam cum mă mângâie mama.
De cand de pe mare am revenit
m-am vazut cu lumina galbena
in un imens vehicul al miscarii (sania timpului),
ca Aladin, aici pe pamant, pe o vale cu iarba.
eu, care de pe mare ma vedeam
mergand prin multime de oameni tacand (mergand prin multime muta de oameni),
ca un cal alb cu saua in spate.
Timpul se naste sa vreau. Verbul a vrea este implicat în o lipsă de încredere + a putea.
Dacă nu crezi, vrei.
Am gandit a doua oara ceva ce fusese spatiu rau din amintire si a fost nu.
O data am mers ca un melc pe o cale
inaintea dealului meu.
O data am zis : ce distanta (curba) intre noi doi si mine de ieri!
Parca am fi pe buzele unei guri,
iar pe curba gurii e iubire sau ura. (iar pe curba gurii mele iubire pentru mine) 2010 ?
Alta data am zis : pasesc inainte pasind prin urechi:
cu dreptul in urechea dreapta, pe o pata alba (ceea ce vreau sa fac),
iar stangul tragandu-l prin urechea stanga din pata neagra (ceea ce am facut) 2010 ?
In negatie s-ar pasi din o pata in o pata mai mare cu o laba de urs.
In dreapta statea gand mut in absolut
Parca intins cu prastia,
Asa ca am luat-o in stanga la deal,
Unde venind peste mine sfera mea,
Auzeam si simteam inainte vietuitoare
Si ma bucuram 2010
Imaginea negativa din o logica falsa. Eul celuilalt din un simbol ceva imaginat. Se apropie imaginea? eului celuilalt de imaginea raului de zic ca vreau. 08.03.16
Constiinta ma fura? Se pune ce fac in un sens care nu am vrut. Se leaga de un alt a vrea.
“ma fura peisajul”.
Continui sa zic ca fac raul in aceeasi credinta. Inteleg cuvintele Lui Iisus: “Mie mi-ati facut.”
E ca si cum vreau sa fac pacatul. Nu ma inteleg.
Amintirea “raului” este fantastica.
“lasa-ma dracului” imi zice o voce din mine.
Sunt in platoul gandirii raului si vad ca raul negru ma dogoreste de sus din stanga.
Vreau in gandirea Lui Dumnezeu.
Zic “du-te dracu” celei de pe platoul din fata platoului meu. Vorba s-a dus prin centrul platoului din fata platoului meu si era limitata.
Oftez.
Zic “du-te dracu” mamei in sensul ca o vreau, nu in sens rau.
Ma duc si o dau dracului pe noua ea de pe platoul din fata platoului meu, ducandu-ma limitat (in spatial constiintei) perpendicular pe platou, facandu-se eu-drumul ca o linie alba. Ea zburase in sus de pe platou ca o pasare.
Ascult la televizor despre Sofronie Saharov, un om care a vazut lumina lui Dumnezeu, ucenic al celui care a spus: “tine-ti mintea in iad, dar nu deznajdui”. Cica el ar fi vorbit despre o prapastie.
Cand dau sa ma imbrac cu haina neagra a raului sunt mai mare, pana la cer si parca fara cap. Capul era cerul intunecat?
Mai dau dracu pe unu ce venise in imaginatia mea.
Apoi imi zic: asa sunt in lume.
Ma accept. 08.03.16
*
Mereu “a fost o data, ca niciodata”
De dimineata razele rautatii pe capul meu ce sunt ca o statuie. Ma gandesc la razele de pe capul statuei libertatii. 09.03.2016
Intr-un alt context, mai demult, mi-am dat seama ca iesisem dintr-o statuie in absolut. Paseam pe o scoarta noua. Un cer aproape inchegat, o alta realitate. Cum reusesc sa trec in astfel de spatii?(1996)
O data am zis: sunt (statuie) in ideea de mine, langa o sfera (in dreapta jos), care spune ce sunt.
Eram om pe platoul gandului si s-au dus catre cer sagetile negre ale rautatii. 09.03.16
Rasaritul da vointa.
Înaintea viitorului răsăritul de soare.
Cantarea proorocului Zaharia Luca I: “75. in fata Lui sa-I slujim in sfintenie si'n dreptate in toate zilele vietii noastre. … 77. sa-i dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor, 78. prin milostivirea milei Dumnezeului nostru,
cu care Rasaritul-cel-de-Sus ne-a cercetat. 79. Ca sa-i lumineze pe cei ce sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii”
Prin reprezentari sunt inaintea mea, ca un lucru in sine (un patrat in intuneric). 09.07.15
Cu egoismul nu participi la viata.
Insiruirea: “că este”, “tu zici”. 27.07.15
“tu zici” imi sare spre mine din “ceea ce este”.
Ma ridic in dreapta spre cer alb ca o bula de aer.
Apare prima lacrima. In ochiul drept?
Traducerea raului o iau ca o impunsatura.
Vorbesc cu noua ea. Mi-a zis cum o cheama intr-un accent moldovenesc care nu mi-a placut.
In simboluri la inceput este ideea de subiect si apoi subiectul.
Ma surprinde un gand din mine: “ca Dumnezeu este minunat”. Cand S-a batut cu Iacov? a spus: “minunat este numele Meu”.
Parca ma duc cu mintea mai sus spre infinit in capul meu. Acolo este Dumnezeu. 09.03.16
“Dumnezeu e sus si vede”.
“Domnul ar fi si mai smerit”.
Imi place ceea ce este nou.
Negatia = imbinare (suferinta atrage suferinta?)
Ochi frumosi asteapta o suferinta.
Timpul este pentru “a vrea”?
Glasul de pe treapta.
Orbul intreaba.
Catre feminin am zis:
Faptul ca voi avea un suflet al meu!
Ne-am trimis semnale si asa ne-am reintalnit pe mare si te-am revazut din fir a par si a inceput vorba de cutare si cutare si marea radia iubire.

Urc spirala galbena pana la tine, la cuibul nostru, unde avem vorba.

Am calcat pe trupul tau azi. Acum esti in cufarul deschis. Mai ai de la mine ce ti-am dat?
Iti vorbesc prin peretele racit de drumul rece prin tunelul singuratatii proprii.
Unde iti sunt?

Chiuie, chiuie.
Sa chiuie nemangaiatele cosmosuri. Sa chiuie.

Lumea e ca o plapuma cu care ma invelesc.
Tu esti ingerul patului meu de azinoapte. Si patul imi este mai cald!
Ma bagi in spatii mari si imi place cum mi se inchide gura.

Pe drumul nostru din dale de piatră,
o dală e întoarsă,
acolo este familia noastră.

E calda iubirea,
E calda
Si vorba lunii vine
Odata cu rasaritul.

Te astept pe linia alba sa imi vii
Ca singura vietuitoare.

Pe plaja e o barca
sa o iau,
sa trec cu ea in noapte
marea ei de fata.

Ochii se incarca din exterior. Am chip. Pe tine te iau de mana. Iubesc viata.

Coborâsem din nor să ne jucăm,
Lăsând dâră albă.
Coborâsem din nor să ne jucăm pe pământ
Timpul trecea, spaţiul se dilata,
Lumea devenea a noastră. 2012

Redescopar un dialog cu fata care priveste in suflet:
- m-ai facut sa fiu eu in iubirea pe care pot sa ti-o daruiesc. Aproape ca m-ai paralizat. Dupa camisso si vincero sunt ametit, imbatat … si apoi spiritul din “el condor pasa”. “revenit.”
- Ce magic sa il faci pe cel de langa tine sa zambeasca.
Dorm fecioarele gramada. Nu pot sa trec, se vor trezi. Este noaptea a lor intreaga. Si pilda fecioarelor din Evanghelii. Iisus este adevaratul mire.

Daca am ambitie nu se pune de rau. Ambitia era ca entitate. 09.03.16
Ma conduce orbeste oglindirea mea = rotundul de tarie si nimicul de langa el cu apa marii in noapte = mama si tata. Barna din ochi: eul-legatura-“tu zici”, unde “tu zici” este oglindire a eului. Spatiul este pentru “tu zici”? “tu zici” polarizeaza. Cand este barna din ochi nu e curba ce inchide vorba. Privesc prin “tu zici”. Cand bag ceva in legatura eu-oglindire cred? Ceea ce se baga si se face un zid. Se baga si gand in legatura.

Numai oglindindu-se in divin, omul se constientizeaza si pe sine ca chip adevarat de om. Aceasta oglindire permanenta este nasterea continua din divin. Parintele Ghelasie Gheorghe de la Frasinei 1944-2003
Andrei Plesu: Trebuie sa te pierzi in ingerul tau pentru a descoperi conturul personal al umanitatii tale.
Andrei Plesu: Cand nu se mai percepe pe sine ca interval, ca punte intre doua departari, ingerul devine demon.

“Hai sa o facem lata inca o data.”
Tine-te de bucurii imi spunea Ioan Mircea Popovici. Tine-te de credinta si de bucurii ii spuneam cuiva. Schimbati mentalitatea:
Matei 1, 4 Ioan Botezatorul: va aduc botezul schimbarii mintii (metanoia).
Matei 4, 17 pocaiti-va ca imparatia cerului este aproape = schimbati-va mintea caci imparatia cerului este la indemana.
Noi nu suntem ai nostrii ci ai Lui Iisus, iar Iisus Hristo este al Lui Dumnezeu, spunea Apostolul Pavel. Suntem sfintii lui nu pacatosii Lui. Este un nonsens. De cate ori esti al tau esti un pacatos. De cate ori esti al Lui Iisus esti un credincios. Credinta lui Avraam s-a considerat dreptate. Dumnezeu Tatal este bun, este drept, are slava, este desavarsit. Matei 6, 33: ci cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea vi se vor adauga. Matei: Imparatia cerurilor este de la intemeierea lumii. Luca 17, 21: imparatia Lui Dumnezeu este inlauntrul vostru. II Cor. 3, 18: 18.Iar noi toti, cei ce cu fata descoperita privim ca'n oglinda slava Domnului, intru aceeasi icoana ne schimbam din slava'n slava, ca de la Duhul Domnului. Iisus e pacat: II Corinteni 5, 21 De dragul nostru L-a facut El pacat pe Cel ce n'a cunoscut pacatul, pentru ca'ntru El sa devenim noi dreptate a lui Dumnezeu. Coloseni 3, 17: Si orice ati face, cu cuvantul sau cu lucrul, pe toate sa le faceti in numele Domnului Iisus, prin El multumindu-I lui Dumnezeu-Tatal.

I Tesaloniceni:
4, 7.Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci'ntru sfintenie.
5, 16.Bucurati-va'ntotdeauna,
5, 17.rugati-va ne'ncetat,
5, 18.multumiti intru toate; caci aceasta este voia lui Dumnezeu intru Hristos Iisus pentru voi.

Stergere de sine = postul. (Isaia 58-Adevaratul post, Apostolul Pavel Romani 12, 1: Va indemn deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile (toata fiinta, personalitatea) voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bineplacuta lui Dumnezeu; e inchinarea voastra cea duhovniceasca (inchinarea in duh si in adevar). )
Spunea Dumitru Staniloaie: Filocalia este depasirea egoismului.
De cateva ori am avut reprezentari despre priveghere si rugaciune:
privegherea şi ruga
sunt ca goana pe calea cea albă,
unde norii albastrii
de pe o parte şi alta a căii
vin să se lipească deasupra
ca palmele la rugăciune,
spunând în cuvinte de cale.
10.09.2010

A ma ruga inseamna interiorizare cu rugaciune, prin care eu ajung inaintea mea in unghiul de lumina alba al vietii si spun: "vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant."
interiorizarea cu rugaciune face ca eu sa ajung in fata Lui Dumnezeu, cum se spune, dar in primul rand eu ajung inaintea mea.

O, Doamne al doririi mele,
Tu ţii lumină, eu priveghere. 2014

Nico: “a gândi nelimitarea gândului este idealul fericirii.”
Tot Nico zicea: Iisus este visul meu.
Femininul are legatură cu planul orizontal, cu spaţiul, în care se află realul?! (cu răsturnarea situatiei?)
Femininul intră prin partea dreaptă. Este gustul existenţialităţii.
Gandirea locului este gandirea femininului.
Revad doua reprezentari. 1. Eu facand drum imaginar inainte de a vrea. eul meu era in doua locuri: ca cerc, care spunea: te vreau; si ca om. Intre eu ca om si un alt om erau platourile gandirii. 2. Platourile gandirii sunt intre oglinda si cosmos? In dreapta oglinzii sus este vointa. Negativul, ca platou negru de gandire vine ca vointa sa se rostogoleasca.
Spuneam o data : sunt mic pe drumul voinţei din dreapta ramei de sus a oglinzii.
Cred unde vreau. 09.03.16
Ţi-aş fi spus că m-am visat în un muzeu arheologic,
unde noi doi nu mai eram sub urechea stângă,
ci ca un nor întunecat deasupra mea,
care sunt rostogolindu-mă
ca o bilă albă pe drumul voinţei
din dreapta ramei de sus a oglinzii...
am aflat
că în o pornire e de trecut
barajul de sfere căzute la poale de munte,
iar drum fecund e în cosmos.
De acolo se prind culorile sferelor, ca de hăţuri. 2010

Ideea facerii de rau. Am lucrat raul doua secunde si mi-am dat seama ce fac si m-am retras. Ma acuz ca am facut raul. Apoi cred ca ideea a fost prea puternica. 09.03.16
Apoi din mine iese strambatatea, dar nu vad unde este ideea.
“gresesc” din nou. Vad ca parca era “nu vreau” pe capul meu.
Am o noua tendinta de a face rau. o voce imi spune: “intri in gand”. Gandul era mai mare ca mine.
Fac raul unde vreau. eu eram mare, ca soarele, in stanga. Gandul era ceva mic (tub alb). Eram si soare si faceam raul in gandul strain?
Fac rau pentru ca-l cred gresit: “strambatura dracului”.
Nu inteleg, apare raul ca alarma si dau raului.
“vreau raul” ramane suspendat.
Fac raul mereu cu “vreau raul”.
La televizor, pe Trinitas tv, se dadeau cuvintele parintelui Galeriu: “mintea, ochiul, ?, sa ia foc ca sa se gandeasca la Dumnezeu.”
Vreau sa fac raul din ideea de rau, unde nu vad raul, apoi raul ca duh? negru vine din idee spre vreau? mine? si nu-l vreau.
Am o idee de rau vertical. Tind sa cred ca gandul “ca vreau raul” = nevinovatul a vrea se intalneste cu impresia de rau ce vine din idee. 09.03.16
Ma trezesc. Vad ca raul care este in idee il cred. Raul ca idee nu mai este rau si dau “raul” din idee celuilalt care este raul, nevazand raul din idee. Dau in sensul de a face. 10.03.16
Exemplu este si vorba: “firai a dracului”.
Vorba e trimisa cu lumina si intuneric. Palpairea rautatii mele este cand eu sunt fara de lumina si fara de intuneric.

Rautatea? ma scoate din poveste. Vrea sa aiba un nou inceput. Asa pornesc mereu singur in marea, noua poveste. Am visat o data ca la Dumnezeu cuvintele se repeta. Am vazut o data ca raul era cerul: Dumnezeu + o parte din infinit.
“Si m-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea”.
Dar ca să mergem pe un drum mai departe,
trebuie să trecem de a noastră moarte.

înghiţindu-ne nodul şi dându-ne ochii pe spate,
e ochiul de soacră ce vede şi gura de şarpe ce-nghite
bila cea albă ce rostogolindu-se
vine mereu
din o poveste
pe o cale.(10.08.2010)

Ioan Mircea Popovici imi spunea ca stau in echilibru in inima lui niste cuvinte ale mele Dar ca să mergem pe un drum mai departe, trebuie să trecem de a noastră moarte. cu versul lui George Vasilievici "cerul incepe din tine"

Si a mai spus:
s-a intamplat
sa se nasca Y
din aceeasi dorinta
de rotunjiri

atunci i-am raspuns:
Prima data am vazut un zambet dupa ce "l-am facut pe dumnezeu" in Fardul

Pe Y l-am vazut chiar azinoapte: din vorba noastra, amandoua curbele ce ne inchid vorba fac ca un Y si am inteles pasarea (nu se vede unde s-ar duce mai jos curbele) si pasarea zburand.

Aproape iesit din sfera visului de azidimineata am zgariat sfera cu ghiara de "cuc... 13.09.10

Pasărea! zboară pasărea!
uite capul păsării si marginea oului,
ca zid al realului!
Visul de ieri a sărit din apă,
ca peştele şi a supt fluturele: up! 2012
Eminescu: esti visul meu din urma.
Parca toate zilele se duc in un ieri ii spuneam lui Nico.
Din pacate nu se promoveaza biserica sfanta soborniceasca si apostoleasca. Se spune doar Crezul. Tinerii vorbesc intre ei de bisericute.
i-am cerut unei fete sa fim frati in Hristos. Mi-a spus ca nu se poate, ca este in o relatie.
Atena mi-a scris: “cand apare o fata daca te cauta Nu le mai spune ca vrei o relatie ca fratii ca o iau la fuga spune ca vrei o relatie serioasa Orice fata in ziua de azi vrea sa faca o familie vrea o relatie serioasa”.
Luca
34. 20
Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
35. Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită.
36. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

I Corinteni 7
29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.

Dragostea e inainte de a vrea. A vrea polarizeaza. Curba lui a vrea si a vorbei! A fi pe o curba inseamna doi. Gandul ma impinge pe o curba. Din a vrea rezulta visul.
Iubesc lucrurile mele.
Ideile sunt pentru gandire.
Daca constiinta atinge cunoasterea iese gandul? Impresia de rau are legatura cu gandul? Cand gandul se fixeaza de “scoarta” (perete) apare reactia de a face. Gandul trebuie cuprins? Gandul e in sfera vointei?
Gandurile lui Pascal devin rugaciune si Iisus va fi in agonie pana la sfarsitul lumii. Nu trebuie sa adormim in acest timp.
Mintea mi se duce in simbolurile de pe imaginea calculatorului. Pentru o secunda fac un pacat. Se pune pacat. Urechile mi se lipesc. A face = intrarea in poveste. Surprindere = smulgerea din mine. Fac ca sa fie? Atentie la neatentie spunea un sahist.
Nicu-a spart o cana, plici!
Neatent, ce poti sa-i zici?
Se gandeste, se gandeste,
Cana... nu se mai lipeste!

Vine tata:
- Ce-i cu tine? Ce stai suparat copile?
Lacrimi mici apar sub geana.
- N-am nimic, am spart o cana!
- Rau, dar nu pot sa te cert,
Ai spus drept si eu te iert!
Cîntarea Cîntărilor: “Eu dorm, dar inima veghează”.
Nu vreau unde gandesc (suprapun).
Trăiesc pentru acea puritate a mea!
Nu vreau să trăiesc suferind.
Cu vreau ma agat de un pacat. 10.03.16
Dumitru Staniloaie: Iubirea lui Dumnezeu nu poate uita pe cel care a intrat o dată în dialog cu El.
A face pacatul? sau a-l vrea? la inceput nu este din rea vointa. 10.03.16
Redescopar logica in facerea pacatului: este. Vreau.
La vernisajul la care am fost invitat de prietenul meu admir mai mult infatisarea pictorilor. Retin vorbele prietenului: urma pierde turma.
Inteleg din nou despre pacat cum ca de vina este vorba ce zice.
Ajung la ideea de a face ritualul.
Pe Trinitas tv se vorbeste despre cele 10 nevoi umane descoperite de academicianul Solomon Marcus. Inteleg ca Mircea Eliade ar fi spus ca nevoia de innoire … = ritualul. Solomon Marcus vorbeste despre greselile de inceput ale copilului cand invata sa mearga si sa manance, despre jocul de-a v-ati ascunselea = cauta-ma Profesorul vorbeste apoi despre nevoia de transcendenta: “Ne aflam aici la modul superior, de cea mai inalta complexitate, pe care o poate capata nevoia de a da un sens vietii. Etimologic, trans inseamna dincolo iar verbul latinesc ce i se alatura s-ar traduce prin a te catara. Obiceiul copiilor de a se catara in copaci, pe garduri, pe stalpi exprima nevoia, tentatia de a se inalta, de a se departa de sol. Asa incepe transcendenta. Sa treci dincolo de limitele, de cadrul ce ti-au fost impuse prin nastere, sa nu ramai sclavul perceptiei senzoriale si empirice, sa incerci sa le depasesti…”
Tot pe Trinitas tv, la o alta emisiune s-a vorbit despre un francez ortodox. Pentru mine limba franceza este a celor ce se vorbesc pe ei. Cica francezul acesta dupa ce a convietuit o luna cu Dumitru Staniloaie a scris cartea: indrazneste sa crezi ca te iubesc.
In vis vad despre a face pacatul: desen. Vointa care impunge/ impinge desenul. Trecearea de la desen la impungere este instantanee. Fapta pare sa se faca in planul din dreapta. 11.03.16
Fac ca sa se puna. => fac pentru stanga (gandirea stanga) 2012
“a face” (= mana) si cu “trebuie” (la intoarcere) il scoate pe “a fi”. 2012
Opresc. Sar din sania timpului si alerg spre cele doua degete pe care sar ca o maimuta. Constiinta trece de la stanga la dreapta, in intuneric, urmand in alt cadru fapta (insa in continuare). 2012
Pentru cum am fost ieri in emisfera stanga sunt azi in emisfera dreapta. 11.03.16
Din dreapta se deschide noul gand al facerii pacatului. Ajung sa-l vreau nevrandul, cand vreau ca soare galben apare sus pe noul platou.
Din nou intru cu mintea in insemnatatile unor lucruri. Nu!
Inteleg ca eu cred in ceea ce vine ca nou. 11.03.16
Apostolul Pavel, Epistola catre evrei 3, 14 Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, numai daca pan'la sfarsit vom tine cu tarie inceputul fiintarii noastre intru El.
Evanghelia lui Ioan 5, 19: Dar Iisus le-a raspuns si le-a zis: "Adevar, adevar va spun: Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine, daca nu-L va vedea pe Tatal facand; caci pe cele ce le face El, pe acestea si Fiul asemenea le face. 20: Caci Tatal Il iubeste pe Fiul si-I arata tot ce face; si lucruri mai mari decat acestea Ii va arata, pentru ca voi sa va mirati.
21.Ca precum Tatal ii invie pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce El voieste.
22.Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata I-a dat-o Fiului,
23.pentru ca toti sa-L cinsteasca pe Fiul asa cum Il cinstesc pe Tatal. Cel ce nu-L cinsteste pe Fiul nu-L cinsteste pe Tatal Carele L-a trimis.
24.Adevar, adevar va spun: Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel care M'a trimis, are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s'a mutat din moarte la viata.

Da sa se puna pacat datorita ecoului ce ajunge pana la urechea dreapta. 11.03.16
Inteleg: alegi pana culegi. Mananc ce-mi place. Alipiti-va de bine (Pavel). Puternic este gandul “ca fac”. Si ilogicul orbeste. Sa ma retrag repede in mine. Sa aleg ceea ce ma oglindeste cand pot sa aleg si sa port coroana de spini ca Iisus Hristos cand nu pot sa aleg. Mereu “sa te mai nasti o data”.

Copacul si …
A dat sa se puna pacat ducandu-se spre crestet. 11.03.16
Am lasat ganduri sa se puna si am vazut inainte imagini cu balegar suprapuse?.
Ma surprind in faptul ca unde am crezut moartea mamei o bagam pe mama cu a vrea in ceea ce am crezut. 11.03.16
Ideea de balegar ma face sa ma gandesc la Arghezii = bube, mucegaiuri si noroi.
Imaginea balegarului m-a facut sa fiu in punctul povestii despre mine. Apoi din o intamplare am ajuns in locul in care am gandit pentru prima data, spunand: trebuie sa fie un cap la toate astea! Ma simteam om in punctul povestii despre mine. Inaintea mea pe pamant am vazut aer in lumina alba si mai in fata statea ovalul?-cer care era Tudor Arghezi.
Pe Iisus Hristos mi L-am pus cap pentru prima data.
M-am surprins in un tablou, zburam ca o sfera alba? pe o strada, spre stanga, spre preoti si le-am zis: “duceti-va dra” si m-am oprit. Intrasem in o logica falsa, caci nu eu ci Dumnezeu a vrut ca sa inglobez oamenii din biserica, sa fim cu adevarat ca fratii in Hristos.
Ma surprind desenand frumosul pe o imagine, in stanga oglinzii, apoi vad cum ies din culoarea alba cremoasa a frumosului, ducandu-ma pe langa oglinda in dreapta oglinzii, ca un cerc maro. M-am dus peste ceilalti din culoarea neagra neatragatoare, dandu-i dracu.
Mergeam. Vointa din mine care coase.
Mergeam. Dau sa cos raul prin celalalt ce apare din amintire.
Pe Trinitas tv se dau cuvintele lui Arsenie Papacioc: fiecare ins este un cer intreg, fiecare ins este un Hristos.
Bube, mucegaiuri si noroi.
Tot pe Trinitas se spune ca Hristos a fost pictat cu ochii deschisi pana in secolul VII.
Vad ca vointa atrage imagine involuntar.
Am negatia unui preot ca o respiratie, iesind din el (frumosul?) si intrand in el (respingatorul?). In mijloc era oglinda.
Vad cum negatia a sarit in sus din afara trupului meu. Asa am inceput sa gandesc pe Dumnezeu in o negatie. Dau sa accept prima negatie a Lui Dumnezeu. Inteleg apoi ca negatia s-a nascut din o logica falsa. Pun acestui fapt semnul egal cu o imagine din visul de ieri: eram in un spatiu albastru inconjurat de galben.
Pe Digiworld se da in reluare … un citat: pentru fiinte mici ca noi imensitatea este suportata doar prin iubire. Carl Sagan?
Se face simbol. Ce zic. Gandesc o negatie.
L-am dat dracu pe unu si m-am dus in un spatiu gol luminat alb, in dreapta oglinzii. Nu era dracu acolo.
Apoi il rog frumos: hai du-te dracu. Inteleg ca nimicul era in mine.
Daca gandesc ajung sa cred.
Cu gandul pot sa ajung instantaneu la idee.
Zic uneia in stanga oglinzii “eu am fost”. Apoi ii zic in dreapta oglinzii “tu n-ai fost”.
Apoi ma lipesc de credinta ce era sus in aer, spunand: eu sunt credinta. da-L incolo pe Iisus.
Cand nu am iubire nu pot imbratisa adevarul pe care il stiam despre credinta. Zic un cuvant de trei ori, un fel de bla, bla, bla mimand credinta si numai pe acele trei cuvinte le cred.
m-am dat si pe mine dracului.
Nu am vrut negatia Lui Dumnezeu si negatia a iesit afara din ce era Dumnezeu. L-am vrut pe celalalt si unde negatia era afara s-a tradus ca am vrut negatia celuilalt, apoi s-a tradus ca am vrut negatia Lui Dumnezeu. Pentru aceasta subiectivismul? din mine a spus: “da ma, da-ma dracului”, adica nimicului. Pentru prima data ii dau dreptate subiectivismului, pentru ca mai inainte s-a intamplat sa ma vad pe mine in imagine, eu fiind in afara imaginii, ca prezenta in un “nimic” alb.
Ma gandesc la “pictorul orb” al lui Ioan Mircea Popovici. Pictorul pictase un ochi care incepuse sa clipeasca?
Dau sa adorm. Cineva ca sfera alba a explodat in tabloul? din visul meu. m-am trezit. 11.03.16
Ma trezesc dimineata intelegand ca eu cred in ceva cand se atinge 51%. 12.03.16
Nu inteleg de ce parca subiectivismul meu da mortii pe celalalt. Intelesesem pana acum ca doresc moartea mortii. Cica romanticul Eminescu ar fi zis ceva: beau voluptatea mortii … Adaug si vorba care am zis-o din mine celuilalt: “ca te iubesc”. Da, iubirea este inainte de “a vrea”. Concluzia din un vis a fost ca dragostea este inainte de a vrea, mintea fiind in “era” si “este?”.
Parca subiectivismul imi este un om mic. Intelesesem pana acum ca subiectivismul meu vorbeste din afara mea, caci era mai mare decat cercul meu eu, ca un duh si ca avea si gura. Mi-a vorbit spre stanga o>
Inteleg expresia: “am dres busuiocul”
Vad cum fac raul in nevinovatia mea. Urmeaza este, cred.
Sunt faramat. Din cauza asta neg. 12.03.16

Adame, Adame,
Vorba fărâmă,
Duhul străpunge,
Chipul iese din întuneric, ca fructul rupt in două de mâini.
Adame, Adame,
Atenţia din tâmplele tale stă în scoarţa copacului.
Ascultarea ta in crengile lui. 2012
Sunt in echilibru pana intru in spatiul-amintire. 12.03.16
Cand neg, neg tot ce era.
Inteleg ca sunt firimiturile de pe maini si de sub coate ale tatalui meu cand mananca. Sunt si ca el, dar si firimiturile lui.
Zic celuilalt: esti asa datorita mie, da-te dracului. Esti asa datorita mie = l-am bagat pe celalalt in fiinta mea limitata ) si tot pe el l-am dat imediat din mine.
Prietenul meu imi spune din Arghezi: din bube, mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi. Inteleg de la prietenul meu ca Arghezii l-a copiat pe francezul Bodler pentru care uratenia lumii este frumoasa pentru ca este facuta de Dumnezeu. Cica totusi Arghezi ar fi scris: ochii Maicii Domnului.
Alatur cuvintele lui Bodler: “om liber, tu vei iubi intotdeauna marea”, cu cele ale lui Ioan Mircea Popovici din In ochii Pictorului (si a celor care iubesc): “daca stai de vorba cu Pictorul afli ce inseamna sa iubesti marea si lumina deschiderilor spre infinit.” In Revenirea am scris: Nu ştiu cum a venit apă peste deşertul din mine … şi se vedea cum marea radia iubire.
Prietenul meu imi mai spune ceva nou: Satan a facut iadul.
O voce din mine ii spune celuilalt care stie: ce stii tu?
Aleg insa pentru o clipa comentariile lui Ioan Mircea Popovici la In ochii Pictorului (si a celor care iubesc):
aleargă şi tu
pe scara fără nume
opreştete-n Portativul
poveştilor adevărate
lema gestului
conturează cărările dialogului
prin jumătăţile inegale
ale Infinitului prezenţei
şi ale absenţei
la piramida vieţii. 2014

ce cred. Fac. Ca fac in un sens da sa se puna. Cred in altceva. 12.03.2016
Aleg alte comentarii ale lui Ioan Mircea Popovici la Cinci panze albe si sapte pictate:
cele vremelnice-si vad de randuiala lor
noi nu putem decat sa primim cu lumina si cu dragoste

ca a fi este verbul pe care-l conjugam
si cand noua ne scapa ceva dar stim ca mai dorim ceva
zicem: sa fie!

zilele astea am aflat ce inseamna acel "amin!"
care se pune la sfarsitul multor versete de rugaciune
si-n cantari bisericesti...

este exact acel "sa fie"

"totul se leagă aici
între uşi vămi şi ceruri
de jos până sus
cântecul" 2011
Inclin sa cred ca duhul strambatatii nu este un strain ci subiectivismul meu. Il vazusem odata ca un tanar stand linistit in picioare rezemat picior peste picior, pe oglinda, imbracat in maro. Tanarul acesta, este tot tanarul care l-am vazut in vis in 2010? Acel tanar din vis, imbracat in costum negru l-am recunoscut insa ca oglindirea mea.
Doar in reprezentare sau fiind in mintea mea am perceput infinitul. De asemenea am inteles ca sunt finit ) si ca in dreapta este infinitul.
Ioan Mircea Popovici, cu panze albe (din sah cu hazardul)
între flori galbene
la marginea Infinitului
porumbelul albastru
aşteaptă

trecând în sărbătoarea de mâine
vorba lui isihie
"cu înţelepciune
să luăm aminte"

Ioan Mircea Popovici, Doi pesti si cinci panze (fuga-n si bemol):
seara asta
luna-i mai plină ca altădată
pe cărarea lunii
cântecul
în paşi desculţi

"te-ntrebi aşa
a câta oară
va fi o poartă pentru vis
în luna peste casa firii" 2010
In 2012 am vazut cum luna-constiinta a iesit in dreapta prin oglinda si s-a uitat inapoi la dara ce a iesit dupa ea.
copiii cantau la radio: “… sa cante viata, sa cante cerul in zori de zi.” 12.03.16
m-am surprins facand raul in tablou si s-a pus pacat. A durat maxim 3 secunde. Il bateam in cap pe unu? apasand pe mine? apoi vroiam sa il bag pe un altu? in un cerc orizontal-ochi de apa? Apoi mi-am iesit prin ambele urechi. Si asa, ca un pacatos am intrat in mine. Cel putin am inteles expresia: “esti batut in cap”. Intelesesem Problema este ca din nou a trebuit sa inteleg ca am facut pacat, dar tot nu inteleg cum apare fapta. Memoria aparitiei faptei nu prea o am pe moment. A fost o succesiune de imagini, de tu zici si reactii, care au determinat iesirea din mine. (mi-am adus aminte tarziu ca atunci ma ferisem sa fac “pacat” mamei si s-a pus ca pacat fata de altcineva. Probabil l-am batut in cap ca sa nu se puna pacat si s-a pus fapta aceasta ca pacat, nu prima. Totul datorita unor minciuni a vorbei ce zice.) Ioan Mircea Popovici spunea: mă las târât într-o poveste în care vidul este full sunt partea părţii din poveste şi joc în rolul de credul. am refăcut în seara asta din rolurile de-nceput şi parcă nu mai ştiu cum este să cânţi când eşti copilul mut.

Jocul acesta, sah cu hazardul, nu este cu doua parti si nici cu doi jucatori. Ca si jocul cu margele de sticla, regulile lui sunt taine la care se ajunge jucand. Cum a aparut acest joc si de unde este o poveste pe care am aflat-o de la Pictorul Orb...
povestea lui Unu si Infinit ai rezolvat-o perfect cu raspunsul isihastului: cine-i acolo? tu esti, Doamne... din atingerea subtire, tu chiar canti a Infinit, eu sunt pestele in ploaie, nod cu nod din ce-am iubit... si cum am intr-o constanta si iubirea si tacerea, ce a fost inca mai este... o carare din poveste...
“zapada mieilor”.
urmele roşii pe albul zăpezii
nu-s de unde crezi tu...
de sub albul zăpezii
urmele roşii sunt peste tot
Urmele rosii pe albul zapezii au in ele semnele care nu se vad. Sunt precum pestele-n ploaie de la fantana lui Ion Titoiu, din Peninsula.
In Pictorul orb: Poetu-şi lăsă întâmplarea în pana îngerului căzută pe-un zar.

Am scris in Un cer alb:
Şi apoi am legat de întâmplare
cu hamul de la cal al mătuşii
visul, pe care Yin si Yang rostogolindu-se
îl transformă în culoare.
Şi am ieşit pe poartă.
Şi când am ajuns la intersecţia dintre cerc şi disc
am văzut sus în azimut
ce alb era cerul, ce soare...2010
Daca stau doua secunde? in un loc se pune ca sunt. 12.03.16
Ajung sa vad ca negatia ce iese din mine o fac cu viteza mare, astfel incat sa zic ca eu o fac. De fapt inteleg ca pacatul lucreaza. Nu pot fi exagerat de vigilent.
Trebuie sa cred mereu minciunile vorbei ce zice, ca sa nu lucrez “pacatul”. De unde stie ea pacatul? Ma traduce gresit. Parca este un program tampit.
Ma vad cum sunt sfera alba in copac, acolo de unde incep crengile copacului si dau sa ma aplec cu crengile spre pamant. 13.03.16
Nu stiu cum ajung sa fiu in alt sunt. De acolo fac raul.
Descopar doua insemnari din 2012: 1. Valul impinge inapoi fiinta din chip. 2. cuvantul face sa dea inapoi gura de sarpe ce era sa inghita -co
Deci poate si vorba ce zice are logica ei. Dar nici sarpele nu l-am perceput ca ceva rau pana acum.13.03.16
*
Ma vreau fara “ca sunt”
Facand abstractie de sufletul din piept spun SUNT gandindu-ma numai la doua locuri: in un plan vertical, in afara mea, ca in spatele mintii si SUNT in mintea trupului.
A vrea este inainte de vreau. este galben, pe cerul orizontal, in stanga.
A vrea din mine iese alb.
Amintirea lungita gandirea, rezulta gestul “a vrea”.
Ma duc inainte prin calea “a vrea”.
Cand protestez impotriva lui “a vrea” vad ca a vrea este un cer gros fumuriu si ca are putere. 28.02.16
Este. eul in este. vreau.
Este slab. “ca este” este tare.
Gandul strain al constiintei: “ca’ este” din de doua ori este (“că este” e o intelegere oarba.), urmat de gandul “sunt”.
Nu stiu cum a vrea din mine se schimba in vreau.
“Este” tine o secunda. Vreau.
A vrea ma lipeste de ce este?
Vreau lipeste de pamant, in fata, apasa pe cuvant.27.12.15
Ps 72, 28: Iar mie bine imi este sa ma lipesc de Dumnezeu
Fara pacat nu ma lipesc de Dumnezeu.
Vreau. "ca vreau” la nici o secunda. 07.03.16 (Cand sunt cer: “ca vreau”. 06.03.16)
ca sunt = ca vreau? plus sunt?
Mama este disperata de iubirea mea si de tata care pune accentul pe bani.
Este disperata unde “stie”.
Tot ea a spus un adevar: ne contrazicem pana la oase. 13.03.16
Nu aveam ochi pentru celalalt cand il desconsideram?
Zic part credintei in locul oval? cerc? al credintei. Fata care privea in suflet spunea “ete fas”. Apoi spunea part, part, part.
m-am surprins spunand spre dreapta ca eu nu sunt pe nici o urma. 13.03.16
In 2012 am avut un dialog cu fata care priveste in suflet si care nu poate sa mearga decat daca ia pastile:
- cine se mai bucura de nimic pe lumea aceasta mergand la pas in haine albe a vremurilor vechi spre cosmosul pleiada.
am avut si primele zambete nemernice.
spune-mi ca nu iti fac rau.
decizie de care mi-a parut si rau.
rascoliri.
mila
vorba
pornire spre "noua ea"
plafon
- continua-ti drumul spre iubirea desavirsita,spre dragostea ce trebuie sa o primesti si traiesti in toata plinatatea si frumusetea ei,bucura-te!
- piticul a plecat aseara bucuros ca a fost la mine. era un batranel de talie mijlocie destul de gras cu barba gri si de un cot si ciupilica avea pe cap
primeste-l cum se cuvine de cate ori vrea sa poposeasca in casa bucuriei si a fericirii mele tu.
- iti multumesc pentru icoane ,foarte frumoase imi incarca sufletul de bucurie,mai ales acum cand sunt intr-un hau al vietii ,foarte abrupt din care nu pot sa ies,este foarte colturos abisul si oricat as urca ,alunec
iti multumesc mult pentru darul minunat ce l-am primit
nico.
- nu am cum decat sa fiu cu tine :) probabil ieri noapte ti-am vazut sufletul tau bucurandu-se de mine inainte sa adorm. momente importante pentru mine:

- plecarea piticului care e tocmai bun ca sa vina de mos niculae si de mos craciun.
- mi-am intrat pe poarta alb.
- sunt pentru tine feciorul cu glasul izvorului alb.
- comoara muntelui fara izvorul alb si suferinta feciorului.
- sufletul alb mi-a saltat in piept te-a pupat.
Avea dreptate nico despre icoana. Iata ce am scris despre icoana cand am avut prima revelatie a Lui Dumnezeu: aveam in jur de 13 ani (1989?). Odata, demult, ca si cum chemat dintru a lucrurilor vraja, luminile cerului de moment al meu nu au mai fost lumini si am constientizat atunci ca o perdea misterioasa a cazut instantaneu in jurul trupului, pentru care am zis dupa aceea: pentru ca focul etern al adevarului sa inunde larg constiinta mea, mistuind ceea ce neaga valoarea sa si conturand in icoane clare un sacru sens. Am ramas doar eu in sinea mea atunci. Realitatea aceasta sta ca o punte care leaga trecutul si prezentul de viitor.

Eram lipit de vorba si s-a pus ca eu am zis. 13.03.16
Cand eram si in mine si in un fel putin in vorba? in cercul? celuilalt, parca ca o vrabie ce dadea din aripi, nu s-a pus ca eu am zis.
Cand am venit ca un cer celuilalt? aburind cu vorba, nu s-a pus ca eu am zis. (= expresia “nu ma aburi”)
Cand sunt “nu vreau” in cercul mama nu se pune de rau vorba mea.
Celalalt. Rau. ma duc in celalalt care este rau si vin in mine euraul nu celalaltraul.
Un crestin de pe un site, cu numele Polenul Cuvintelor Duhovnicesti, imi zice ca nu intelege “Doamne pe masura ce cred si Te iubesc” si ma intreaba in ce context le-am gasit. Culmea este ca aceste cuvinte sunt la profilul lui, la rubrica “stare”.
Tata: m-ai tampit, ce intelegi de la calculator stand toata ziua. 13.03.16
Catalin: Biserica da cu lingurita.
Pe Trinitas tv, o femeie a Duhului Sfant spune: totul trebuie privit in lumina Unului, cel care ni-l da pe a fi. Prezentatorul citeaza pe Maria Rilcle?: Dumnezeu tine caderea noastra desavarsit? de bland. Apoi inteleg de la femeie ca eu il caut pe Iisus.
Zic: “ca sunt”, unde mai intai vreau sa zic.
Cred credinta cand ingan credinta.
M-am surprins vorbind de rau pe unul in gand, spre stanga, cateva secunde si mi-am zis ca am facut pacat. Am legat acest fapt si de o amintire din vis. Insa a aparut rasul mamei, a intrat in mine si am ras. Realitatea aceasta m-a scos din starea de pacatos.
Imit credinta in gand?
Imitand dau inapoi.
Imi vine sa spun: inima preceptelor.
Concluzia din vis: gandesc unde vreau?. Imi vine sa o corectez: gandesc unde ajung sa vreau, caci a vrea este inainte de vreau. Si imi vine sa teoretizez ca femeile fac teoria lui “a vrea”, pentru ca parca nu stiu decat sa vrea (mi-am notat o data ca si a vrea vorbeste. Un alt argument ar fi tendinta de a oferi o floare unei femei. A vrea=femeie=floare? si vor soare si zambet. In Fardul, cand l-am desenat pe Dumnezeu pe “rotundul galben din faţă”, am vazut apoi ca acel Dumnezeu era un icon= era galben si imi zambea. Interesant este ca pe a vrea l-am vazut galben pe cerul orizontal. Cand nu am mai fost una cu mama, intre mine si mama era o floare deschisa alba?. Fata de o fata am vazut cum ma duceam spre particulele-ea in o imagine verticala a cosmosului? A urmat o reflectare perpendiculară, însă în o nouă imagine: ea imbracata in rochie rosie aplecandu-se duios catre un teren de flori, care erau fostele particule. O data am vazut cum ideea iese din imagine verticala? ca o deschidere de petala. In un alt context cred ca mintea mea sau gandul era ca o floare ce se deschidea si ieseau in sus imagini si euri albe. Am inteles de la fata care face teoria “aici nu sta nimeni”, ca vrea flori vesele. Tot o fata mi-a tradus “aici nu sta nimeni” in sensul ca aici se traieste nu se sta.), iar barbatii fac teoria lui “vreau”. 14.03.16
Cand ma fac cerul lui cutare: eu sunt cutare.
Cand apare a vrea in afara mea, in stanga, fac raul? in ceva alb.
Cum vine/intra ideea in cap?
“ca vreau” face sa intre ideea.
Din lucruri: “ca este”. vreau. 14.03.16
(subiectivism in vorba nu de la mine.) Subiectivismul deformeaza propozitia, raul, ideea (exemplu: a mortii), nu vreau, negatia?, deformeaza informatia. Si pacatul da sa lucreze in mine.
Zic si gandesc altceva din cauza credintei de pe emisfera stanga.
“ca vreau” este o traducere gresita.
Credinta ma face sa gandesc in un fel deformat. Eu vad ca gandesc ca vreau dar nu vad lucrarea credintei.
Credinta ma determina sa gandesc si sa fac.
Ideea creaza logica, nu eul creaza logica.
m-am trezit deseori din vis intelegang ca: vreau, vreau, vreau, … si am visat ca in casa, in locul meu era Flori si ca la ea a venit un strain care tot eu eram. M-am recunoscut dupa picioarele strainului: avea picioare de lemn, crapate si peste avea ciorapi tip plasa negri. 15.03.16
continui sa teoretizez despre feminin: femeia este a vrea. Da sa se bage in mine, cand merge cu mine. Daca ne oprim sa facem o poza = ea ca eu vine langa mine si se baga in mine ce ii sunt gand, in ceea ce este cunoastere = oo . Sexul ei imi spune despre ea ca locuieste intr-o prapastie= abis, abisul Lui Dumnezeu. Din negru abis dumnezeesc din emisfera stanga m-am dus pe val de argint spre propria planeta= sentimentul de sine. Cand am patruns-o prima data fizic, ea= a vrea s-a zbatut, apoi cu timpul intra mereu intr-o ravasire?. De ce? Daca nu ma insel era o fata care tot intreba asa: de ce, de ce.
Pictorita Akiane Kramarik, fata care are viziuni cu raiul, a scris cand avea 7 ani: Deschid o mică cochilie, înauntru descopăr ceva mic ca o perlă. Și aud spiritele zicând: "fiecare pană este un dar de la Mine. Singurul motiv pentru care zborul dintre tine și Mine e drept este pentru că Eu te las și pentru că tu poți zbura." Răspunsurile curg din adevărul meu dens, împietrind numai gurile întrebătoare. Irosesc numai anii celui arogant. Înauntrul micii cochilii, eu găsesc. Eu sunt.
Akiane spune ca Dumnezeu ia vorbit fata catre fata la inceput. Acum cu “sounds, shapes, animals.” Parca toate tablourile ei exprima dragostea.

Valerian Liviu, un masculin care mai demult fiind in coma a auzit strigatele oamenilor din iad, ingrozindu-se, a spus de curand: Atunci cand mi-e greu...Atunci cand nu-mi pot retine lacrima...cand vreau sa zambesc,dar n-am putere...Si atunci cand eu nu-s eu...Pai...ma gandesc la tine.Si indata rasare soarele-n sufletul meu...si eu sunt altfel...sunt EU! Minunea sufletului tau...ma salveaza iar si iar...Ma bucur ca EXISTI...!
A vrea=tacere. Si a vrea=femininul zice: pentru că știu că în tăcere, smerenie și ascultarea interioară vine și Lumina . Andreea R. Hosu
George Pasa a scris Un timp netrait devine iubire:
… Zidu-i curat, în prag te așteaptă,
luminoasă, o Ană;
tot acel timp netrăit devine iubire,
iar iubirea trece în mit.
Daniela Moga spune: Acea oră dintre noi nu a avut hotare. Despre anotimpul toamna spune: "Eu ţi-am cerut să rămîi doar pînă mîine" (Pină la asfinţit.) Tu mi-ai dat cît nu pot să cuprind,
Un întreg anotimp. In alta poezie spune ca un anotimp este o nunta.

Suflet + ea + eu = comportament 2012
Eu + ea = eu ea = suflet al naturii 2012
A vrea se schimba in vreau datorita ascultarii. Calugarii pun accent pe ascultare.
In vis, in balonul mintii parca a sarit nu vreau din vreau. 17.03.16
Am un virus. Constat injectie de cuvinte in imagine? in spatiul finit al mintii. 17.03.16
In vis m-a cutremurat existentialismul meu masculin. 18.03.16
Sunt in gand?
Pe a fi il traduce tu zici? 18.03.16
Cum apare potrivirea?
Tu zici, unde cred, unde inseamna.
Confuzie.
Virusul mortii omoara ca eu sa cred ca omor. Omoara pana ma omor ca sa ma gandesc mort.
Eu ma fac nimicul din confuzie. (nimicul-sfera in aer intre simboluri?) 18.03.16
Am ochi senini.
Virusul mortii coboara in trup. De acolo imi vine in minte.
A vrea ia diferite forme pana la om? 18.03.16
Incep sa imi surprind eul ca injura, chiar daca injuratura era din inainte inaintea eului? meu, sau lungindu-se cu gandul (poate fara sa vrea), etc. si nu ma mai pot apara.
Mama imi spune sa nu spun raului pe nume ci: sa te ia Domnul din sufletul meu. Datorita virusului cuvintele mamei ce le repet nu isi fac efect. 19.03.16
Virusul-gand din minte ma impinge. Si am zis cuvintele poetului Ioan Alexandru: ce imi puteti face daca va iubesc. Astfel m-am intors si am stat fata in fata cu virusul.
Descopar o notatie: din “ca sunt” trec la ceea ce este?
Vorba ce zice preia eul meu, desi adevaratul eu alb ramane pe loc ca observator?
Nu eul meu, ci al constiintei face raul, pacatul.
Prima ratiune pentru care nu pot da dracului este: ca eu sunt tu. 19.03.16
Am fost credul dupa cum spunea si Ioan Mircea Popovici, atunci cand am injurat?
Probabil parerea proasta despre m-a influentat sa ii gresesc.
Ajung in amintire. Cuvantul: “raul” = este. gandul zice?: vreau. 19.03.16
Logica vorbei ma face sa ma duc sa fac.
Ultima poza si intelegere are legatura cu: “ma vreau”.
Dau dracului pe celalalt cand se interpune imaginea negativa a altuia. 19.03.16
Cand zic rugaciunea Tatal nostru, la “si ne iarta noua gresealele noastre” ma gandesc la toate eurile din mine.
Ma trezesc din vis si din reflex refuz sa dau raului de cateva ori, insa din impresia de pacat s-a facut un claun. 20.03.16
Ma surprind facand pacat omorand cu duhul unei moarte ce aparuse pe degetul aratator, apoi cu duhul unei femei malefice si tip la impresia locului. Mama vine in un suflet speriata. Ii explic ca sunt sincer, dar se pune ca fac pacat.
Sunt in biserica. Un preot incepe sa spovedeasca. Pentru faptul acesta mi-a venit sa plang ducandu-ma pana in emisfera stanga.
Vad femeile Lui Dumnezeu, adica doua tinere, cu batic si imi vine sa plang.
Imi vine sa plang cand biserica canta: marire Tatalui si Fiului si Duhului Sfant. Binecuvanteaza suflete al meu pe Domnul.
Imi sare in ochi dvera neagra de la icoana Maicii Domnului cu Pruncul.
Vad ca orbirea neagra dupa plans se duce pana in strafundul fiintei (mintii) parca spre dincolo de lume unde SUNT (cel din afara mea in plan vertical).
Vad maleficul ca soarecele ce intelege lucrurile in timp ce mesteca seminte in obraji. 20.03.16
Ce poate sa spuna in noapte soarecele cand rontaie?: “nu sunt caruta la plug”. 2011?
La taina spovedaniei, duhovnicul imi spune: imparatia Lui Dumnezeu este tensiunea intre deja si nu inca. Insa nu vreau sa imi explice acum. 20.03.16
*
Pacatul subiectivismului
La masa cand puneam mustar pe un ou, unde a picurat o picatura din mustar pe ou am gandit ca am facut rau mamei in un spatiu-amintire in care ma ferisem pana atunci sa ii fac raul.
Subiectismul din mine ma facea sa vorbesc. I-am vazut gura cea din doua linii curbate, era in mine inaintea mea. Subiectivismul este precum capra ta ta ta cu care colinda oamenii. Subiectivismul cu gura lui m-a facut sa vorbesc in un fel mai rautacios si am vorbit unde vroiam sa promovez ceva pozitiv, fapt pentru care inainte sa vorbesc mi-am mai ascutit gura ca lupul la usa caprei cu trei iezi. Unde era vorba de ai scrie unui preot de ziua lui de nastere i-am scris temandu-ma sa nu-i fac rau mamei mele care este nascuta in aceeasi zi cu mine: luati numarul meu de telefon si sa ma sunati cand considerati ca biserica dumneavoastra este vie. eu vreau sa ma lupt ca sa fie vie. nu cunosc nici o parohie vie. batem palma? cred ca este bine sa ma sunati si intre timp ca sa lucram impreuna. Amin.
Mama m-a pus sa o frectionez pe spate. In timp ce ii faceam masaj probabil mi-a venit un gand sau idée, nu stiu. Stiu doar am spus “nu vreau”, insa am facut fapta rea, in realitate nefacandu-i nici un rau. Si am avut imaginea faptei rele: din degetul aratator a curs o picatura de senzatie care ar fi atins trupul ei. Asta era logica pacatului pentru care de-abia am adormit chinuit fiind.
m-am trezit intelegand ca ii doresc lui este. Deci mama devenise este. Poate ca este, adica mama eram tot eu si eu din afara mea ii doream lui este.
m-am trezit din somn intelegand ca sufar cand sunt in este. 21.03.16
m-am trezit din somn intelegand ca este mai frumos sa le spun oamenilor: va doresc numai bine.
Cred ca apoi am visat ca eram pe o nava la tarm si am iesit sa privesc iar pe cheu treceau grupuri de oi cu miei si cu iezi? si intre grupuri treceau ursi. Un urs cu blana gri s-a apropiat mai mult de mine. (o data am vazut ca o negatie inseamna sa pasesti din o pata in o pata mai mare cu o laba de urs.)
m-a trezit din somn o vorba straina: “iti dai masca aia jos, sau” si am vazut cum mama de pe calota superioara a capului (frunte? tample?) s-a retras si am vazut zambetul constiintei de copila al Atenei. Eu aveam gura Atenei?
Am vazut cum mama iese uriasa, era ca venina Viorica, cea care stie “totul”, imbracata in rosu pe usa verde a casei noastre, avea parul negru scurt ca al fetei ce intruchipeaza bucuria.
Pentru visele acestea inteleg ca Dumnezeu nu vrea sa ma consider pacatos.
Apare gand si il fac in un loc din amintire. (Cuvânt “gând” se pune în gând să gândesc. ?)
Am intrat in o stare si injuram pana am inteles ca subiectivismul vorbeste, ca parca are legatura cu a vrea. Asa a venit tacere. 21.03.16

Lugubrul si nelugubrul
Două vânturi fac chipul urât în deşert. Din stânga sus spre dreapta şi din dreapta jos spre stânga. 23.03.16
Înţeleg prezenta în mintea mea în ? şi în? a unui program paranoic.
Este. vreau.
Este unde vreau.
Simbol = mama = este. după un timp este devine sunt.
Amintire a unui loc. Amintire a subiectului care în prezent este mort. Mamă. = logica paranoicii.
Picior al meu. că este mama. Vorba: a murit.
O gândesc în cimitir. Vorba: că o vreau. Era vie.
Tata îmi zice: fii cu inima nu căcat, nu căcăcios. Calcă pe insecte? că altfel te mănâncă ele pe tine.
Mă fac legătura dintre vorba ce zice şi eu corectând vorba ce zice.
Simbol negativ. A vrea. visul = simbol pozitiv. Vorba?: vreau.
Nu mai pot vorbi. Ca să trăiesc în mine? Ajung să joc popice cu mintea. Apoi joc săritura în lungime. Apoi aruncarea cu ciocanu.
Subiectivismul este capra care vorbeşte în numele meu.
Unde nu vreau fac.
Totuşi subiectivismul? sau poate vorba ce zice? vrea în un mod nevinovat.
Din logica vorbei pare că ne amintim începutul morţii, începuturile morţii.
În vis vorba unui feminin s-a împletit cu a mea.
Vorba ce zice? se leagă de ceea ce este superficial. 24.03.16
Mârâi ca un câine sau scuip senzaţiile.
În o fracţiune de secundă am fost cel ce nu vrea şi apoi am reacţionat normal.
Văd cum în o fracţiune de secundă când dau dracului eul meu sfera intra în gândul din aer şi scoate în jos simbolul.
Văd cum în o fracţiune de secundă când dau dracului din gândul de jos iese în sus simbolul.
Apoi văd a da dracului altfel însă nu ştiu să descriu.
Mă văd cel care fac răul datorită gândului care era în dreapta. Ieşisem din gând? Nu ştiu cum a apărut spatiul-amintire şi gândul că un cer.
“iartă-mă” al diaconului m-a făcut să intru înapoi de pe fata mea în valuri crete.
În biserică se cântă: suntem fii lacrimilor tale. Nu ne lasă Măicuţă ca să cădem pe cale. Suntem fii lacrimilor tale.
Nici să vorbesc nu pot, să fac gest nu pot. Nici să trăiesc nu pot? Nici să sufăr nu pot.
Nu te vreau gandule rău.
Dacă zic ieşi, eu ies din gând şi unde mă opresc devin formă I adică “sunt”.
Gândul de . eu apar în dreapta gândului şi fac un drum nevinovat în jos sub gând şi zic că am îngropat subiectul din gând. Înţeleg că prima traducere este: eu sunt tu. eu sunt tu este primul gând. eu-drum-esteamintire fără subiect-eu devin celălalt = celălalt în spaţiul este.
Cum am “omorât-o” pe mama nu mă mai pot apăra. Lângă piciorul meu eram doar semicerc. Interesant este că piciorul meu a devenit piciorul mamei şi era viu nu mort. Piciorul meu nu îl simt în nici un fel. Piciorul “mort” a devenit viu în piciorul meu, pentru că “tu zici” are viaţă?
O femeie se uită unde mă uitam eu pe jos. Spun în mine către ea: aşa că nu-i nimic?
Pe Trinitas o călugăriţă spune despre călugări: se strânge cercul, nu eşti risipit.
Un călugăr? a spus: mântuirea mea este aproapele meu.
La telefon aflu că amicul Cătălin a cântat şi a râs pe câmp, când i-a murit bunica. Şi că el cu alţi bărbate însuraţi au anunţuri pe matrimoniale, fapt pentru care sunt “ceaţă lui papuc”.
Pe Trinitas se spune că Dumitru Staniloaie era ancorat în ceruri? Ar fi spus: cu Maica Domnului cerul se sensibilizează.
gândul? stă până mă plictisesc. Tataia spunea: hai sictir.
Când traduc malefic nu am ochi.
Am refuzat să sărut crucea părintelui Arsenie Boca, pe motiv că era a lu mama şi am sărutat lângă. Noaptea m-am trezit brusc din somn şi am văzut o moarte, era infinită, pe pământ. Nu am crezut în ea şi a dispărut. Apoi a venit o moarte ca un cer-cerc finit. Iar nu am crezut şi a dispărut. Dacă nu crezi în moarte nu te faci una cu ea. Şi în encefal am simţim o intensă culoare albă.

Ioan Gură de Aur, a cărui ultime cuvinte au fost “Slava Lui Dumnezeu Atotţiitorul. Amin.” sau “Slava Lui Dumnezeu pentru toate.” spunea în cartea Problemele vieţii: gândeşte-te la Dumnezeu. Cugetă la slavă cerului. Compar-o cu cea de pe pământ şi o vei nesocoti degrabă pe această din urmă. (Fiarele sălbatice ale patimilor, p.36)
Omilia IX către Antiohieni https://www.youtube.com/watch?v=xRgdfpBY8sI pământul pe ape, pământul atârnat de nimic (Iov 26, 7), făclia nu arde ca soarele, Ps.148, 4: “Lăudaţi-L pe El, cerurile cerurilor şi apele cele mai presus de ceruri”, marea în hotarele ei, Ieremia 5, 22.
Cerurile spun slava Lui Dumnezeu https://www.youtube.com/watch?v=ZcDnpf8Bfuc Ps. 19: Soarele ca un mire care iese din odaia lui de nuntă … se aruncă la drumul lui cu bucuria unui viteaz. Răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt. Nimic nu se ascunde de căldura lui.

Te iubeam cu inima de rouă.
Te iubeam cu dor de lună nouă.
Te iubeam şi credeam în tine.
Iar acum te întorci la mine.
…
Te iubeam că pe o zi cu soare.
Te iubeam visul meu cel mare.
Că’ eşti mama, în loc de “ca mama”.
O linişte/pace infinită mă conducea?/o trăiam?/era înaintea mea. 28.03.16
Eu ca uriaş eram cel care ar fi responsabil de stările chinuitoare de moarte.
De ce îl opresc pe tata, îi pun piedică şi îl împing? 29.03.16
De ce sunt binele şi răul mamei? 30.03.16
Mereu o acţiune să fie ca un bun sfârşit 07.04.16.
Ceea ce ţine puţin nu se pune. 12.04.16.
Îl fac pe eu unde era spaţiul fals-mama. Rezultă: am gândit de mama. 16.04.16
pta’=dreapta’=jocul minţii.
Înţelegerea vorbei vine după un timp.
Gândul s-a pus pe, a gândit şi a zburat înainte. Gândul a gândit învârtindu-se. 27.04.16
A gândi înseamnă să te învârti de la cer la pământ.
El + eu rostogolire:
1.da=situaţie microscopică.
2.nu=situaţie macroscopică. 2012
Păcatul apare: idee. a vrea… 2016
“este” din ceea ce pare era gândul, nu imaginarul sau falsul.
Potrivirea este aproape instantanee. 03.05.16
Traducerea gândului pare a fi unde vrea. 03.05.16
“dacă” iese oblic în dreapta din întunericul din mijloc. Este punct sau puc alb. 12.05.16
“dacă” din înaintea propoziţiei.
Ies cuvinte fără gura.
A vrea? are legătură cu imaginea? Sau cunoaşterea? Trag înspre mine când vreau?
Cunoaştere. Idee. Vreau în mine (în mental).
Cuvant-cunoastere. Idee de. Cred. Vreau din mental? = dorirea sexuală.
Când nu există trup sau spaţiu între senzaţia de eu în mână şi ...
Zic. Tu zici şi spaţiul. Gândesc şi apoi vreau.
Impresia = stropire a aerului. 15.05.16
Când dau dra eu mă pun în faţa celuilalt şi tot eu mă duc dra 22.05.16
Gând, vreau. eul? în minte. ce a fost gând este coadă. În coada din faţa ochilor, a gândului, pâlpâie flacără a vrea? şi vreau sau nu vreau. 22.05.16
“vreau” pentru gândire. 2012
A vrea pentru ceea ce este subiect? 23.05.2016
A da dra înseamnă că eul meu din aer să rostogolească peste mine sfera celuilalt.
Eul care nu se percepe. Dumnezeu care nu se percepe. 23.05.16
Când sunt pe drumul voinţei, în urma ei, nu văd cu ochii? 26.05.16
Din un plan vertical urmăream cu a vrea(sfera albă?) gândul cerc/oval negru ce se dusese în aer în faţă. Conduceam pe “a vrea” din punctele în formă de cerc ce mă defineau pe planul vertical.
*
Noi intelegeri despre “vreau”
Ma lungesc ca penisul unde vreau? si eu vreau cand sunt in nor.
Pacatul il fac intai cu ochii. Am mana in ochi.
A vrea se deschide ca un sertar, ca un contur de nor in care sa intre din aer cevaul. 30.05.16
Reconfirmare ca am o mana in ochiul drept.
Confuzia este suprapunerea platourilor gandirii? 01.06.16
Inteleg pentru prima data nerautate in constructia gandului de rau! Dupa cateva ore eram / inaintea amintirii gandului de rau(bolovan) ./ ca un fel de melc sau penis sculat. 02.06.16
O colega, femeie cu vocea mereu plangacioasa, spune: cateodata sunt in gandurile mele. Afirmatia ei ma discrimineaza in privinta gandurilor mele de rau.
Ceva imi scapa in privinta gandurilor de rau. Daca la inceput este nerautate, cum se pune de rau? nu, cred ca a fost ceva spus in absolut. 02.06.16
Cazul cand nu exista spatiu in mental. Eul x s-a dus in acelasi punct/loc. 03.06.16
Este intrare si iesire in neant(plan vertical?) cand gandesc de rau?
Vointa? ca meduza ) sau ( ? nu mai stiu ce intelesesem despre spatele meduzei; era ca si cum vointa(meduza)? venea cu fata sau cu spatele.
Am pus un punct in fata unui cuvant ca sa se puna de bine si s-a pus si m-am gandit ca alunele corpului sunt puncte de bine. Da, ideea creeaza logica, spuneam candva. 04.06.16
Logica mintii apare cand x? si y? sunt plati, afisati in acelasi plan?, in o continuare. De multe ori trebuiesc doua elemente: x, y (exemplu pe ecranul laptopului: idee, vorba tu zici???; sau vreau-care pleaca in mine, ceea ce este???). 04.06.16
Idee+tu zici = o vorba? 04.06.16
“inseamna” da logica? 04.06.16
Ce este + cum este in sens plastificat = inseamna. Parca limba germana este despre cum este sau cum sunt lucrurile. Nu degeaba la nemti a aparut romantismul.
Dau sa intru in un spatiu-amintire. Subiectul este unde vreau. Unde nu vreau nu este spatiu in minte. (nu se creaza?) 04.06.16
“a vrea” impinge. Ce? Cum? 05.06.16
Fac pentru tu zici? 05.06.16
05.06.16 Neale Donald Walsh, vol 1 (Conversatii cu Dumnezeu): “Mie Îmi aparţin Gândul vostru cel mai Înalt, Cuvântul vostru cel mai Clar, Sentimentul vostru cel mai Măreţ. Orice altceva de mai mică valoare provine din altă sursă.
Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conţine bucurie. Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin adevărul. Cel mai Măreţ sentiment este acel sentiment pe care-l numiţi dragoste. Bucurie, adevăr, dragoste. Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.
Eu sunt ceea ce Eu nu sunt. Eu vin din această stare de Eu nu sunt şi la ea Mă întorc întotdeauna.
Există întotdeauna un gând în spatele gândului - ceea ce ar putea fi numit Gândul care Sponsorizează - acesta este gândul care domină.”

Cand timpul pare etern sunt sfera ce se rezeama pe o curba in dreapta o) in intuneric? 06.06.16
Cand nu vreau raul celuilalt se inchid in mental doua semicercuri (in dreapta?) in vointa, ca si cum s-ar strange narile si celalalt apare in afara inchiderii; prima data a aparut in afara in dreptul inchiderii semicercurilor, apoi undeva in azimut. Nu stiu daca exista mai dinainte de inchidere in zona respectiva. 06.06.16
Parca potrivesc cand dau sa adorm. 06.06.16
Inteleg cazul cand “nu vreau” nu se vede. 07.06.16
Cand am activitate parca nu am cap. 08.06.16
Cand timpul este aproape V vad lumanari aprinse. Inteleg cuvintele Mantuitorului: “Eu sunt lumina lumii”; inteleg rostul lumanarilor de pe tort la aniversari; inteleg tinerea lumanarii aprinse celor care mor. 08.06.16
Stiam ca o lumanare roz rotunda aprinsa inseamna taina. Stiam ca multe lumanari aprinse inseamna fiinta.
Apare un gand. Apare actiune in gand. “scriu, vreau” sunt cuvintele ce aparuse in ceea ce era gandul care s-a intrerupt? “vreau” aparuse rotogolindu-se? 08.06.16
Cand se anuleaza spatiul in minte vantul se simte in mana unde este vreau. 08.06.16
Atfel ma murdaresc cu gandul.

Neale Donald Walsch:
“Fiecare gând omenesc, fiecare acţiune umană se bazează fie pe dragoste, fie pe frică. Acesta este ceea ce Eu am numit Gândul care Sponsorizează. Este fie un gând de dragoste, fie unul de frică. Este gândul din spatele gândului din spatele gândului. Este primul gând. Este prima forţă. Este energia primară care conduce locomotiva experienţei umane.” (pag.21)
“Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă. Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne Conversaţii cu Dumnezeu permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă. Fiecare gând, cuvânt sau faptă omenească se bazează pe una sau cealaltă dintre emoţii. Nu ai nici o posibilitate de alegere, pentru că nu există altă variantă. Dar tu ai liberul arbitru în legătură cu ce să alegi dintre ele două.” (pag.24-25)
Vocea din voi este vocea cea mai puternică cu care vorbesc Eu, pentru că este cea mai apropiată de voi. Este vocea care vă spune dacă orice altceva este adevărat sau fals, corect sau greşit, bine sau rău, după definiţii date de voi. (pag.26)
Secretul cel mai adânc este că viaţa nu e un proces de descoperire, ci unul de creaţie. (pag.26)
Tu nu te descoperi pe tine însuţi, ci te creezi din nou. Caută deci nu să descoperi Cine Eşti, caută să-ţi dai seama Cine Vrei Tu să Fii. (pag.27)
Atunci de ce suntem aici? Să vă amintiţi şi să recreaţi Cine Sunteţi. (pag.27)
Eu fac speculaţii despre Mine Însumi de multă vreme. De mai multă vreme decât ne-am putea aduce aminte amândoi. De mai multă vreme decât vârsta universului, înmulţită cu vârsta întregului univers. (pag.28)
Punct de referinta din interior, acel “este-nu este” pentru autocunoastere.
“Tot Ceea Ce Este s-a împărţit - devenind într-un moment minunat ceea ce este aceasta şi ceea ce este aceea. Pentru prima dată, aceasta şi aceea au existat Neale Donald Walsch separate una de cealaltă -şi totuşi amândouă au existat simultan. Şi tot aşa exista ceea ce era nici una dintre ele. Astfel au existat simultan trei elemente: ceea ce este aici. Ceea ce este acolo. Şi ceea ce este nici aici, nici acolo - dar care trebuie să existe, pentru ca aici şi acolo să existe. Nimicul ţine la un loc totul. Non-spaţiul ţine la un loc spaţiul. Întregul ţine la un loc părţile.” (pag.29-30)

Ceea ce vad = este = este creat de mine = culoare-umbra-idee? din amintire+sfera eului meu. 08.06.16

Neale Donald Walsch: “Aceia care cred că Dumnezeu este Tot Ceea Ce Este şi Tot Ceea Ce Nu Este sunt cei a căror înţelegere e cea corectă.” (pag.30)

Inainte sa vreau se face o curba. In afara mea?; in marginea din dreapta a curbei apare “vreau”. 09.06.16
Cu somnul devin punctual-eu din stanga? In dreapta este uitarea. 09.06.16
Ceva lunguet, vertical in aer parca din propriul suflu? inainte sa apara “vreau” ca cuvant. 10.06.16
“vreau” pare ca are miscare oscilatorie, unde cuvantul “vreau” nu il vad, apoi imi apare, deci “un”. Apare “tu zici” inainte de “vreau” ca cuvant, cand “vreau” atinge un varf? [pana acum stiu: 1.sfera eu = (vointa + eu)?; sfera eu care trece muntele din inaintea mea _no_; 2.gandul ma impinge pe curba “nu”;3. sfera vointei merge prin o curba? In afara mea, in stanga; 4.gand in “a vrea”/ “a nu vrea”]
Este o miscare orizontala (ca cea browiniana de la fizica) a ceva ca niste puncte in ceva, in intuneric spre dreapta ) care face sa apara “vreau”. 10.06.16
Deci, la inceput sunt necuvintele si culorile si aerul.
Amintire lungită gândirea => gestul “a vrea”. (deci, natura are amintire; asa apare gandirea.)
? “a vrea” impinge amintirea în gândire.
Pe vreau, nu vreau le combat cu nu vreau, vreau. (acestea sunt cer.)
Pozitivul ar insemna “eul” generat de minte. 11.06.16
In minte se face bun ca o bara maronie / eul vine ca o nava spatial, fiind atras de “bun”. 11.06.16
Neale Donald Walsch: “scopul Meu în ceea ce vă priveşte este ca voi să vă cunoaşteţi pe voi înşivă ca fiind Eu. Aparent este un lucru extraordinar de simplu şi totuşi devine foarte complex, deoarece există un sigur mod ca voi să vă cunoaşteţi pe voi înşivă ca fiind Eu şi acesta e ca mai întâi să vă cunoaşteţi pe voi înşivă ca nefiind Eu.” (pag.33)
“Dumnezeu Tatăl este a cunoaşte - părintele a tot ceea ce înţelegi, iniţiatorul a tot ceea ce înseamnă experienţă, pentru că tu nu poţi să trăieşti o experienţă legată de ceva ce nu cunoşti.
Dumnezeu Fiul este a trăi o experienţă - întruparea, acţiunea legată de tot ceea ce Tatăl ştie despre El însuşi, deoarece tu nu poţi să fii ceea ce nu ai trăit ca experienţă.
Dumnezeu Sfântul Duh înseamnă a fi - destruparea a tot ceea ce Fiul a trăit ca experienţă de Sine; starea de a fi simplă, remarcabilă, posibilă numai prin amintirea a ceea ce ştii şi a ceea ce trăieşti ca experienţă.” (pag.37)

Cand se ingroasa “este” sau “ca’ este”? se pune. (si amintirea unor vise de noapte si “vreau” ca cuvant.) 11.06.16

Neale Donald Walsch: “Prin judecarea voastră subiectivă vă creaţi Sinele - prin valorile voastre personale vă determinaţi şi vă demonstraţi Cine Sunteţi.” (pag.57)
“Dumnezeu Tatăl este gând. Gândul tău este părintele care dă naştere tuturor lucrurilor.” (pag.62)
“Prima Lege este că voi puteţi să fiţi, să faceţi şi să aveţi orice vă imaginaţi. A Doua Lege este că voi atrageţi lucrurile de care vă este frică.” (pag.63-64)
Îmi vei arăta cărarea vieţii: înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta. Psalm 16:11
Gand, cuvant, actiune = sentiment sau experienta.
“Gândul este primul nivel de creaţie. Apoi urmează cuvântul. Tot ceea ce spui este un gând exprimat. El este creator şi emite în univers energie creatoare. Cuvintele sunt mai dinamice (astfel s-ar putea spune, mai creatoare) decât gândul, deoarece cuvintele sunt la un nivel diferit de vibraţii faţă de gând. Ele întrerup (schimbă, modifică, afectează) universul cu un impact mai mare. Cuvintele sunt al doilea nivel de creaţie. Apoi urmează acţiunea. Acţiunile sunt cuvinte în mişcare. Cuvintele sunt gânduri exprimate. Gândurile sunt idei formate. Ideile sunt energii puse la un loc. Energiile sunt forţe eliberate. Forţele sunt elemente existente. Elementele sunt particule din Dumnezeu, părţi din Totul, materia primă a orice.” (pag.87)
“Şi totuşi, pentru noi nu a fost niciodată suficient să fim. Noi am tânjit întotdeauna să trăim experienţa lui Ce Suntem - şi aceasta necesită un cu totul alt aspect al divinităţii, numit a face.” (pag.117)

Eul generat in spatiul-amintire. 12.06.16
Sunt acoperiri ale eului orizontale si verticale pentru a face. Cele orizontale sunt imposibil se realizat practic.
“vreau” gliseaza Pe gand. 12.06.16
Pe “vreau” il inspir. 12.06.16
Zambetul din mental este primul zambet. Si in trupul meu zambetul incepe de la colturi. 13.06.16
Inca mai traiesc vreo secunda-doua vapaia trecutului apropiat.
Ma duc cu nasul in entitatea “vreau”.=pinochio 13.06.16
O vreau pe mama sa o stiu inauntru, nu inafara.
Cand mintea nu este in entitati, nu am amintire. 14.06.16
Imaginea ce se face este cer cu colturi lasate?
Daca vorbesc cu voce tare = ca’ vreau.
Daca ma uit = vreau. 14.06.16
Vreau are legatura cu spatiul. 15.06.16
Cand sunt bagat in seama sunt sfera? in aer si merg prin aer. 15.06.16
Am soare in ochi.
Un pas in fata? catre “insemnatate” = “este”.

Neale Donald Walsh: “La început este gândul; ideea care dă formă; conceptul iniţial. Apoi urmează cuvântul. Majoritatea gândurilor se manifestă, în cele din urmă, în cuvinte, care apoi sunt adesea scrise sau rostite. Aceasta îi dă gândului o energie în plus, împingându-l în lume, unde poate fi aflat de ceilalţi.” (pag.188)

Vorba din vis este inaintea gandului in stanga.?.12.15

Neale Donald Walsh: “Cel mai rapid mod de a schimba un gând de bază sau o idee care sponsorizează este prin a inversa acest proces gănd-cuvănt-faptă.” (pag.189)

Un pas catre “insemnatate” = este. 15.06.16
Sunt in platoul din stanga si amintirea este in stanga mea. 16.06.16
Parca am traducerea pe platoul din fata.
Exista un gand in spatele lui vreau?
Exista o lipire inainte de vreau. cred ca o lipire cu impingere, ca a penisului in sexul feminin, insa in plan vertical.
Ating spre dreapta? cunoastere verticala cu doua raze ale gandului/din gandire/sau cu un gand vertical roziu? format => vreau 16.06.16
Din: vad, este, vreau, vad cum sar din este in vreau.? 16.06.16
Simbolul “9” (din 99) este, inseamna cand il iubesc.
Cand sunt condus de pace?, alerg infinit, in linie, in dreapta. 18.06.16

Neale Donald Walsh: “Sufletul caută starea de a fi şi nu starea de a face. Ce caută sufletul meu să fie?
Eu.
Tu?
Da, Eu. Sufletul tău este Eu şi el ştie asta. El nu face altceva decât să încerce să trăiască această experienţă.” (pag.196)
“A fi îl atrage pe a fi şi produce experienţă.” (pag.198)

Cand dau dra… sunt si in stanga in afara mea si in celalalt-culoare? si il dau dra… de-a dreapta lui eu-in-celalalt, construind un contur galben. 18.06.16
“aşa cum voi sunteţi trupul Meu, Eu sunt trupul altuia” (pag.226)
“-Deci, dacă nu există sfârşit pentru foarte mare, atunci nu există cel mai mare. Aceasta înseamnă, într-un sens foarte larg, că nu există Dumnezeu!
-Sau: totul este Dumnezeu şi nu există nimic altceva.” (pag.230)
„Voi sunteţi Dumnezei” (Ps.81, 6) (pag.232)
“N-am să te părăsesc, nu pot să te părăsesc, pentru că eşti creaţia Mea şi produsul Meu, fiul Meu şi fiica Mea, scopul Meu şi... Eu Însumi. Cheamă-Mă deci oriunde şi oricând te simţi rupt de pacea care sunt Eu. Voi fi acolo. Cu Adevăr. Şi cu Lumină. Şi cu Dragoste.” (pag.241-242)

Cel ce este mort este mai jos de-a stanga. 19.06.16
De-a dreapta mai jos este Dumnezeu? 20?.06.16
Cred este cand este lipire. 21.06.16 (lipire cu impingere este “vreau”) (ordinea logicii mintii: Vad. Este. Cred. Vreau.)
Intelegerea(vederea facturii) are legatura cu alta realitate: cineva astepta factura. Altcineva intra cu un carut. Un capat din perdea am zis ca este “factura” (celuilalt). 22.06.16
Platoul de jos in suprapunere este a lui “vreau”. 22.06.16
*
Speriatura
Vale vale: m-am speriat de o umbra in o seara.
Vale vale: eu am rugaciunea inimii
vale vale: si multe alte exercitii de memorie.
Vale vale: eu nu bagam in seama o rugaciune ziceam ca e asa acolo ceva neinsemnat.....dar cand am vazut puterea lor asupra mea mi-am schimbat parerea.

Eu:
Da+cred+da apasat=a crede 23.06.16
Vointa alba sferica?+vant+vreau(fara sens???)=vreau. 24.06.16
si “vreau” supt in mine pentru a se pune ca vreau.
Iese din minele?? din fata ochilor mintii, prin diviziune?? o pata-cerc maro in care sa fac. Eram si in afara mea, a eului imaginii mentale. Totul s-a intamplat datorita vointei mele. 24.06.16
Vorba ce zice influenteaza, da insemnatate.
In mine este si un detector de este/nu este.
Cand ? apare vertical? in stanga, atunci nu vreau. 25.06.16
Tu zici are legatura si cu rezonanta. Tu zici apare in dreapta. Nal=anal 25.06.16
Constiinta vine peste gandul orizontal. In dreapta lui iese vorba. 26.06.16
Sunt “mancare” in o oala.
Frica este mai mica decat rusinea.
Respingere. Dragoste. Mila. Dragoste.
Marire. Vad omleta? Inteleg ca tot cam asa si Hristos s-ar fi vazut paine si vin. 28.06.16
Daca cred rezulta scenariul.
Pun iubire si nu este de rau.
m-am marit si m-am perceput de necuprins = dreptunghi negru in intuneric?. 02.07.16
Obiect schimbat in raul+”a dori +celalalt”=celalalt
Vantul se duce unde gandul se duce.
Constiinta se duce in ochiul stang. Ochiul se pune pe usa. Daca inchid usa se striveste ochiul ca senzatie. Constiinta se dusese in ochi datorita vointei. 02.07.16
Cand se aseamana cu, nu moare mama.
Cand ma lipesc de natura ce sunt(dreptunghiul-natura), il dau incolo, il injur pe celalalt. 03.07.16
Celalalt este finit in mine, ce sunt un plan orizontal si este in afara mea in dreapta, in plan vertical, de necuprins?. Ma suprapun pe minele-plan-orizontal si injurandu-l pe celalalt, il dau din mine pe celalalt-finit in celalalt-plan-vertical. 03.07.16
Cand sunt in aer nu se pune de rau? 04.07.16

Don Miguel Ruiz: ”Noi, cei adevarati, suntem iubire pura, lumina pura”… ”Este adevarat. Eu sunt Dumnezeu. Dar si voi sunteti Dumnezeu. Suntem la fel, voi si cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu”.
Neale Donald Walsh: “scopul Meu în ceea ce vă priveşte este ca voi să vă cunoaşteţi pe voi înşivă ca fiind Eu”...“eşti creaţia Mea şi produsul Meu, fiul Meu şi fiica Mea, scopul Meu şi... Eu Însumi.”
Cuvintele ce¬lor trei ier¬arhi: "¬noi in fata ¬lui Dumnezeu¬, una suntem¬."

M-am trezit si am inteles ca ma insotesc cu, unde am al doilea ochi. 06.07.16
In sarutarea musulmanilor de sarbatoarea inceperii scrierii coranului de Mahomed am vazut soarele inrosit cum isi pune mainile negre pe piept sa se odihneaca. Soarele era dulce? Musulmanii ne-au impartit baclavale si suc.
Cand l-am gandit pe celalalat, s-a marit spatiul?, s-a facut o curba n
Ies ganduri ca lava unui vulcan. 07.07.16
Am iesit din iubire in neiubire. Iubirea era oval roz umplut cu roua? 08?.07.16
Cei mustaciosi imi par ca spun despre ei ca locuiesc in cer. Din cer este imbratisarea.
Poseidon a fost initial zeul norilor, apoi al apei dulci (izvoare si fluvii), apoi al oceanelor spune Charles Ploix in Apa si visele a lui Gaston Bachelard.
Robde a arătat de altfel că atunci cînd Poseidon ia în stăpînire vasta mare, cînd nu mai este legat de un anume fluviu, el e deja un fel de concept divinizat. De altfel, o amintire a acestei mitologii primitive rămîne legată chiar de ocean. Prin Okeanos, spune Ploix, „trebuie să înţelegem nu marea, ci marele rezervor de apă dulce situat? la capatul lumii”. (pag.77, Apa si visele)
Daca ma privesc cu incetinitorul sunt eu. 09.07.16
Gresim cu lucrul (=fapta), cu cuvantul, sau cu gandul. Sufar pentru o fapta unde mi-a ramas in gand?
Canon de pocainta= ceaslov, doxologia.ro sau crestinortodox.
Rastalmacesc: „Fugi, prietene, fugi în singurătatea ta", in fugi prietene in singuratatea gandului. Rastalmacesc: „Fugi acolo sus. unde suflă un vînt aspru şi puternic". (pag.80, Apa si visele), fugi acolo sus, in singuratatea gandului, unde sulfa un vant aspru si puternic al suferintei.?
Traducerea apare in fata si lateral, simultan??
Gandul “ca’ fac” raul este responsabil de raul facut??
Novalis: “furtuna favorizeaza pasiunea.” (pag. 86, Apa si visele)

Celalalt caruia i-am gresit era in infinit, in fata, si in finit?
Rasul de turci iese din ceea ce era seriozitate?
Fac raul in infinit si in finit.??
“Rîul vă va învăţa să vorbiţi totuşi, în ciuda suferinţelor şi a amintirilor, el vă va învăţaeuforia prin eu-fuism, energia prin poem.” (pag.96, Apa si visele)
Râul amintirii curge până la picioare. Suferinţa este cand râul amintirii curge nu până la picioare ci mai departe.
Sunt 129 miliarde de tone de apa in nori in fiecare clipa.
Trec din infinit in finit. “este” este finitul. 10.07.16
m-am trezit din vis, notandu-mi: indiferent ce gandesti emisfera creierului arde in un sens. 10.07.16
In infinit este celalalt? In finit celalalt sunt eu? 10.07.16
Postirea pare ca o traire cu bunatati in afara ovalulul roz al iubirii. 10.07.16
Vant de puncte albe aglomerate traduse ca “bine”, urmat de “vreau”.
Asociere de prezenta fara forme. Subiectul in dreapta ca traducere?
Un gand de rau injectat? in dreapta in “materia cosmica” a planului vertical.
Gresesc din nou, adica sa dau cu platforma in picioarele unei femei, insa mai mult ca vointa. Incep sa sufar. Ma doare unde sunt intrand orizontal in mine si iesind oblic din mine _ Dupa o vreme realitatea aceasta zboara ca un balon cu heliu O. Eu eram imediat in afara balonului ca punct in fata mea. 11.07.16
Dupa o vreme eram sfera straina, eram Dumnezeu in o lumina alba. Eram Dumnezeu in locasul lui Dumnezeu (deasupra coloanei infinitului?). Spatiul era curb, poate sferic. 11.07.16
Privesc inainte. Ochii se duc inainte si se intorc spre mine. Asa vad de rau. Apoi trimit gand inainte, in linie dreapta, care …?(se intoarce spre mine din celalalt?)
Frica vine spre mine rectiliniu. E linie neagra.
Ma duc sfera cu aerul-gaz dinainte inainte, care era raul nenumit. Vine spre mine raul (acum perceptibil) ca aer-gaz, vizibil, mai colorat.
Vorba lui tu zici este a “raului”.
Vorba tu zici agata.
“este” este a lui tu zici.? 11.07.16
Vorba tu zici zic ca este a mea unde o parcurg.
Locul credintei era in dreapta. Acolo era gaz primordial. S-a dus un punct. Asa am aflat ca era “credinta”? 12.07.16
Un eu ca “vreau” vine ca impuls, spre dreapta?.
Daca ma dau aproape intra in mine raul din pata. 13.07.16
“ca’ am vrut”, vreau => colorare. 14.07.16
Gandesc de rau cand nu sunt cu mine. 15.07.16
Calcand, am simtit intrepatrunderea platourilor gandirii, ce a iesit spre mine. 16.07.16
Cand vreau este dospirea unui punct alb al vointei in plan orizontal in. 17.07.16
Eul-pata proiectat in aerul-gaz primordial vertical = este?
Amintirea de, schimba in imagine pozitiva cu doua capete: sus si jos.
“vreau” ) fixeaza pe cercul “este” in aerul-gaz primordial vertical. 17.07.16
a-l inghiti pe “vreau”, cand e sa vorbesc. A vorbi fara “vreau”.
in o imagine cu doua capete, “vreau” s-a dus in capul de jos.
Marr ca “vreau” sa vibreze.
Cand lipesc gand de un obiect in plan vertical, obiectul devine subiect. 18.07.16
Bustul turcoaicei Sibel, vazut la distanta prin perdeaua de plastic transparent, l-am vazut pentru cateva clipe cuprins in un intuneric magic, ceea ce m-a facut sa inteleg icoana la crestin ortodoxi. Sibel este fata pe care as saruta-o continuu pentru inocenta chipului ei. 19.07.16
Bunatatea are talpa(= gand). 19.07.16
“vreau” cand vad in infinit. 21.07.16
Infinitul se baga in stanga sa ma uit la el.
Verbul ingusteaza >=
Solutie: “53”. Ceva? s-a dat in jos sa vina infinitul-eu-al-meu.
“Ma atinge in stanga uriasul”. Eram urias in stanga. Celalalt, ca urias m-a atins in burta mea de urias. 22.07.16
Vointa are legatura cu ochiul? 24.07.16
Visul era in fata mea si se trimiteau impulsuri galbene spre mine. Astfel revedeam imaginea visului.
Se face locul din dreapta. Innumar pana la 17. 17=entitate. Iesirea duhului din entitate, din doua puncte in locul din dreapta.
Vad reprezentari unde eul pleaca din cunoastere?
Cand se pune de rau, se pune in centru, nu in dreapta.
In superstitie intelegerea este la sfarsit, in ultimul gest?
L-am facut “bou” pe si m-am pocait, dupa care m-am dus in dreapta, in locul cuvantului “bou”. Am iesit de acolo. A fost un plescait de apa. 24.07.16
Am recreat un simbol calcand cu piciorul. Eul s-a dus in dreapta? 25.07.16
Cuvantul creaza locul=curba ) de la dreapta la stanga in jos. Urmeaza fapta.
Vointa de a gandi face sa apara ideea. (in fata?) 26.07.16
Privirea in suprapunere limiteaza.
Eul in crestet vede gandul = ochii vad pamantul => gandul = pamantul. 30.07.16
Mi se duce mintea in ceea ce este scarbos si imi fac sila.
“vreau” contureaza subiectul in plan vertical? 30.07.16
Ordinea logicii mintii: re-cunoastere, inghitire.
M-am oprit si am injurat-o pe o re-cunoastere (subiectul Nurten). Normal exista o curgere.
Se insumeaza “era” cu “este”? Se insumeaza simbolul anterior “1” cand se face noul simbol “3” (ex: numaratoarea pana la 3). Oprire = “unu”.
Cu vorba/cuvantul “buum” intri in re-cunoastere.
Legatura intre vointa si vedere. Scoti puterea vointei prin ochi.
O re-cunoastere isi schimba polarizarea in timp. Devine negativa. Prin cuvantul generic “moarte”(?) am reajuns la o re-cunoatere pozitiva.
De la un simbol trecut (“era”) la unul nou (“este”) sunt treceri in salt?, treceri in o noua realitate.
In capul simbolului vertical O este un eu (acum in dreapta lui).
Vointa se duce in urma cuvantului “nu” in o re-cunoastere.
=, ca o coborare inainte? (mai in fata) pe o scara in o alta cunoastere ovaloida.?
Resemnare pentru “sex”. Ceva condensat in emisfera dreapta. Lacrimi in ochi. Dupa un timp sunt gol in dreapta. Dupa un timp ma trag (eu = doar capul meu) cel mult o secunda. Eram tot cu golul in dreapta. 31.07.16
In actul de vointa pentru celalalt apar/sunt si in mine, in stanga, sunt si in celalalt, in dreapta, la nici o secunda. 31.07.16
Cunoastere fara cap. Un oval simplu umplut.
Cunoastere ovaloida cu “vreau” in dreapta.

Parintele Nichita imi spune ca: noi “dorim fata de Dumnezeu(?)”sau ca dorim inaintea Lui Dumnezeu; cuvantul “vreau” este folosit numai de Dumnezeu.

Lupta din mine
În creştet era sfera eului. Sub ea la mijlocul capului este tot eu, adică marele gând orizontal. Totul ca un astru deasupra mării. Există o legătură între sfera eului şi ochi, căci privind pe jos, pe stradă, asfaltul devine “gând”; spaţiul devine gând. (30.07.2016) Când sunt în mine mă reprezint orizontal. Călcând calc pe ovalul din faţă, care sunt eu. Deci, calc pe gând? Sau poate marele gând orizontal este reprezentarea eului, căci atunci când eul este perceput că sfera înseamnă că eul este în sinea lui.
Mă întreb ce a fost atunci când am exclamat: să vină soarele meu sub platoul meu, ca eu să îmi fiu centru! Platoul acesta este marele gând orizontal perceput şi în afara mea?
Lumina iese din soare după mii de ani de lupte interne.
Înainte să adorm văd că lupta din mine este /chipul mamei mamei (31.07.16)
Încerc să-mi resimt eul din creştet, însă îl percep în encefal, radiind ca un răsărit de soare, dar îl percep vag şi în creştet, deci în două locuri. Cel mai real era cel din encefal. După vreo trei ore se dezlănţuie autovederea şi îmi percep sfera eului în creştet. 01.08.16
Înţeleg unde stau în un punct fix în aer.
Adevărul venind pe o cale intra (spre dreapta) şi iese înapoi spre stânga, printr-un perete. Adevărul poate ieşi (spre stânga) după un timp mai lung din peretele negru; ieşind liniar mai jos faţă de pe unde a intrat.
Străpungând cunoaşterea de rău descopăr că este goală de rău în ea. Era ca un semioval vertical. În interior era o culoare albastru senin. 01.08.16
Când nu apare suferinţa: ciocul unei păsări şi culoarea vernil, sau oglindirea podului pe apă. 2011?
Culoarea vernil este şi că lipsa a chipului Lui Hristos. 2012? Deci Mântuitorul ar avea legătură cu suferinţa, cu răutatea?.
Normal exista o curgere. Chiar gândul iese din soare, în noapte, în val, pe sub piramida. Curgerea ce există crează tunelul?. Orbitele ochilor= peştera= Simţisem şi soarele mai devreme 
când se ridicase din mare
şi aşa am ajuns în ochiul peşterii. (marea şi desertul sunt în pupilele ochilor.)
şi am zărit de acolo
păsări zburând pe deasupra ţărmului. 
Şi am urcat mai sus pe ţărm 
să privesc spre mare 
şi am văzut că aveam capul cu cioc de cuc. 2010

Pasărea are legătură cu potrivirea gurii, cu platoul din faţă al gândirii, pasărea vorbeşte în un zbor oblic spre centru venind din dreapta cunoaşterii răului:

În potrivirea gurii s-a desprins
pasăre neagră
din orizont
şi venea zburând
şi cum m-am mişcat am văzut în faţă sus, în dreapta,
ramură de copac.2010
Tot ce este durere se închide în un cioc de pasăre. (poezia un cer alb. 2010: “iar eliberarea se face în dreapta sus.”)
Îţi vorbesc femininule prin peretele răcit de drumul rece prin tunelul singurătăţii proprii. 2011

Mă trezesc cu un ghemotoc negru de răutate faţă de mama, în mijlocul capului.
“tu zici”(= zici) este în dreapta în cunoaştere. 02.08.16
În dreapta este traducerea. Tu zici traduce?
Dau să păşesc. O furnică. O ocolesc. Mila, ca entitate, trece în stânga.
ordinea: imitaţie, traducere.
Scot, rup din peretele cu amintire/re-cunoastere simbol? şi iese “materie” însufleţită pentru interacţiune. 02.08.16
Ca şi traducerea, înţelegerea am perceput-o în dreapta.
Îi doresc lui “este”.
Intru în superstiţie unde mă gândesc? O gândire cât o întreagă imagine!
Podul dintre {=} unde “nu m-am gândit”.
Superstiţia e pentru încărcare. 12.05.15 Vorbele superstiţiei le trimit în “tu zici”. În superstiţie subiectul trece în spaţiul unei cărţi de joc (= imaginea lui “tu zici”?). 2012 Superstiţia este în dreapta? Este formată din: semicerc şi întuneric. (ca pe un plan??) ?.11.15
În superstiţie amintirea e în faţa mea. 02.01.15
În superstiţie se însumează. Înfăptuiesc superstiţia punând “nu vreau” înainte, în dreapta. 10.11.15

Când gândesc mă extind în dreapta. Nu mai sunt deci încărcat? Platoul gândirii din faţă cu adevărat se percepe şi în dreapta.
Îl fac pe “că’ este”.
Gândul “că este” e reprezentare (potrivirea este în reprezentare: din dreapta în stânga mai multe potriviri şi limba ce întoarce mă arunca în fundul chitului şi dâmbul “morţii”. 2010); “că este” este o înţelegere oarbă. Prin reprezentări sunt înaintea mea, ca un lucru în sine (un pătrat în întuneric). 09.07.15
Deduc speculativ ordinea: imagine, că’ este, tu zici.

Dacă a gândi este extinderea în dreapta, cum apare gândirea; acea întrepătrundere de două cercuri? Cum apare al doilea cerc sau platou de gândire? Iniţial sunt gând, adică un singur platou. Şi platoul acesta este al lui “vreau”, ca platou prim sau poate confund? 02.08.16
Mă întreb şi dacă imaginarul meu are legătură cu privirea de sine, acea cunoaştere ovaloida prinsă de eu, spre stânga. 02.08.16
Simbolul are legătură cu spaţiul. 02.08.16
Voinţa atrage imagine involuntar.
Voinţa are legătură cu ochiul? 24.07.16
Simbolul || ce s-a făcut, urmat de apariţia spaţiului în dedesuptul simbolului.02.08.16
Voinţa de a gândi face să apară ideea în faţă. 26.07.16 Deci, şi ideea de rău?
Am trecut mai departe de cunoaşterea raului, fără să intru în superstiţie, pentru că mi-am dat voie. Ilogic s-a înfăptuit raul faţă de celălalt. S-a trasat o linie oblică spre jos Apoi am ingurcitat cu o gură de şarpe pe cel “mort” co, cel faţă de care “am greşit”. Gura era din nou în stânga. (Din stânga deschid gura ca un baubau=şarpe? şi înghit “albul” ce este -traducerea comestibilă?, încet încet.) Era o mâhnire în mine? Am o senzaţie de vânt ce trece prin mijlocul capului, de la dreaptă spre stânga învăluind minunat eul din emisfera dreaptă şi cel din emisfera stângă. Mă simt echilibrat. După un timp însă oftez, trăgându-mă parcă din emisfera dreaptă.
Există o deschidere spre simboluri, trecând la forme vechi şi noi continuu.
O nouă “fapta”. Porneşte un aer înainte însă nu întâlneşte un cap ca să mă acuz. Aerul s-a oprit?
Primul gând este: sunt, în sensul că sunt cel din imaginar. De exemplu piciorul văzut din imaginar, urmat de “sunt”.
Cunoaşterea de rău, ca simbol?, se schimbă în pozitiv, traversându-l pe simbolul O de la stânga la dreapta, de la mijloc la mijloc.
Semigand de rău (în stânga?). Senzaţia de rău în faţă. Schimbarea în rău, de la dreapta la stânga a ceea ce era senzaţie de rău. 24.02.16
Parcă îi fac rău nu persoanei ci gândului ei în contur încreţit ca o mare. Şi nu vreau.
Lupta mea seamănă cu / caratele chinei sudice (trad. japoneza “karate-do”: calea mâinii goale). 02.08.16
Simbol în aer. Mai jos de el s-a deschis spre mine sertarul “înseamnă”, pe urmă a apărut …
Cap = gând = gand-cuvant = prezenta-gand. 03.08.16
Cap. “este”. ua.
În centru se face o feliere. Feliere = înţelegere.
Îi fac “de nimic” pe câţiva, eu fiind mare. Descopăr după puţin timp că îi făcusem nimic unde eu eram nimic, căci în neant m-am văzut linia _ “nimic”, apoi am apărut şi eu cel mare şi m-am văzut “nimic în mare”. Nu ştiu cum are loc întrepătrunderea!
Văd şi azi că şi ieri cunoastere-amintire în un perete, prin care trec şi scot “materia” însufleţită cu duhul meu. Peretele adevărului! Mereu “materia” simbolului o scot spre stânga peretelui.
A dormi e să fii cu mintea în pereţii peşterii. 17.02.16
Apare traducerea: “că’ vreau”. 03.08.16
Însemnătatea înseamnă limitare? 04.08.16
“Cel care are importanţă” este în semiovalul gândirii, în stânga oglinzii mentale. “Cel care nu are importanţă” este în afară gândirii, în stânga oglinzii mentale, în dreapta gândului. “Cel care nu este”, este în dreapta oglinzii mentale. 2014?
A gândi este pentru limitare. ?
Nu gândesc mai mult decât platoul orizontal alb? (=pozitiv?) al gândirii. 22.04.15 gândesc mai mult când sunt în platoul negru al negativului?
Mă trezeşte un “şlagăr” din vis pe care îl cânta chipurile Corina Chiriac: “cânt să înţelegi …” 05.08.16

Când îl fac “tâmpit” pe celălalt, eul meu (generat) se duce puţin până în faţa celuilalt şi nu îmi convine. 05.08.16
După ce am “omorât-o” pe mama în o ilogică, am văzut-o că cerc alb plin cum cade în minele alb? (imagine centrală?). Şi mi s-a mai întâmplat o dată ca după ce am înjurat pe celălalt să mă duc în mine ca o sferă plină (în o peşteră?). Faptul că am adâncime imensă, ca fiinţa, rămâne interesant, aşa cum am descoperit că sunt şi de necuprins. Bachelard scrie că „ne imaginăm elanul spre înălţimi şi cunoaştem căderea în adâncuri”.
A face fapta înseamnă să apară fiinta-mi limitată în imaginea mentală şi înseamnă să gesticulez în ambele margini, pe la mijlocul fiinţei [- -]
Gândul mai coboară din gândire în ilogic. Gândul în ilogic are legătură cu “a vrea”.
Ceva(?) şi “a vrea” împinge amintirea în gândire.
Astăzi am revăzut-o pe femeia care este aşa de frumoasă încât parcă îmi intră prin toţi porii. 06.08.16
“vreau” vine şi cu întârziere. 06.08.16
Nu vreau răul când sunt în cer.
Când sunt cer: gândul “că vreau”. 06.03.16
Am văzut chipul de om de care aveam nevoie în acel moment, la un necunoscut.
Îmi părea că Dane şi Nurten râdeau de mine. Nu am suferit. Văd că nu şufăream unde noi? eram? două tărâmuri învecinate, pe un plan. 06.08.16
Când apare raul pare a fi simbolul < în “apă verticală” (oglindă?)
Gândul că mama moare mă trezeşte. 06.08.16
Apare un eu O După o secundă sau două se polarizează. 06.08.16
Nu am elucidat “un pas” şi o “cadere-de-frunza-cerc”.
Muzica Gheorghe Iovu, mă ajută să am imagini mentale.
“cum este” este în dreapta.
În o lipsă de energie, cu ochii de la ceafă mă văd parcă o mare sfera jos, parcă mai jos de locul gândului, şi stând sfera da încolo pe cei ce afară fiind, îmi sunt în minte.????
Apare un nou eu O Mă duceam spre locul lui de apariţie? Curgeam spre el? A apărut o întoarcere spre mine, un curent-linie mic curbat. A fost polarizarea negativă? 06.08.16
Când dau spre stânga <- în celălalt care nu se vede, celălalt dă să cadă ca un cerc orizontal plin în mine.
Sfera mare a eului meu nu mai este “jos”. Nici nu o percep. Percep numai ceea ce este “nimic”, ca o “virgulă albă ,”.
Din câteva săgeţi albe din creştet mi-am revăzut/resimţit sfera mare în mijlocul capului? Mă gândesc că sunt în ceva sferoidal care nu se vede = locaşul lui Dumnezeu? sau sfera minţii?.
Sunt ceea ce caut. (2010) Sunt ceea ce urmează să fie. Sunt ceea ce urmează să văd. (2015)
O însumare speculative din două percepţii independente: Lumina. Ochiul în lumină. Este. Eul în este. Vreau.
Din gândul “că sunt” trec la ceea ce este?
Conştiinţa vine din dreapta în întuneric lângă “ceea ce este?”. Gândul “că este” se schimbă în “că sunt” (plan vertical).
Fapta. Traducerea în dreapta.
Binecuvântare = când vin/trec/curg pe pământ aer-ca-abur alb spre mine. 06.08.16 Apostolul Pavel spunea Evrei 7:7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Deci unde în noi este şi finit şi fiinţa de necuprins exista binecuvântare.
Într-o obsesie sunt patratul-sunt de jos al imaginii verticale. Susul imaginii era subiect fără formă? După reprezentare şi teoretizare dispare obsesiastarea în absolut. 07.08.16
Mă gândesc la norul gândirii vertical în care gândirea apare prin suprapunerea pătratelor de aceeaşi culoare. La obsesie imaginea pare compusă din patratul-sunt şi o parte din aer-duh(nor) din norul vertical.
“tu zici”, care face trecerea de la stânga la dreapta (de la platoul gândirii prim la platoul din faţă, care se vede şi în dreaptă uneori), face întrepătrunderea?transcendentă?. (de exemplu: din a pleca dimineaţă şi noapte => a pleca cu noaptea în cap). “tu zici” crează planul?
Jung https://www.youtube.com/watch?v=EvqltlEa83c : “există lucruri în psihic care nu eu le produc, ci care se produc prin voinţa lor proprie şi care au propria lor viaţă. (amintiri.vise.reflecţii)”
Îmi pare că cu ochii deschişi trăiesc continuu obsesie. Se pare că obsesia ca şi apariţia logicii minţii are legătură cu planul vertical, nu cu spaţiul tridimensional.
Construcţie pe orizontală, în dreapta, ce se poate închega ca obsesiecredinţa în absolut în ceva.
Simbolul “4”(adică eu) se fixează în susul imaginii.
Ca să fie de bine imaginea mentală trebuie să se oglindească în cunoaşterea realului tridimensional. Imaginea interioară a mea? (formă de cerc alb subţire) se suprapune pe cea a realităţii, ca un botez în apă.
Se întoarce înspre mine, spre stânga, ca o virgulă, vorba polarizată negativ.
Cunoaşteriireprezentării create de vorbă lui “tu zici”? îi mai trebuie un punct de voinţă a mea ca să fie reală?
În o obsesie am ochii nu în patratul-sunt ci deasupra în aerul-gaz.
Mârâind, eul generat se pune pe celălalt (ca simbol?), celălalt se duce înainte.
Purtatul lănţişoarelor îmi spune acelaşi lucru despre obsesie. De exemplu, o cruciuliţă sau orice altă formă este patratul-sunt, iar în acelaşi timp ochii din cap sunt ochii din aer-gazul de deasupra patratului-sunt.
Pot trece de o obsesie după teoretizare, când este “nimicul” ca entitate în locul obsesiei.
Refuz să fac faptă când obsesia se împleteşte cu mine?/mă ţine de mână, sta în dreapta, este schelet alb (capul = cerc şi restul beţe). În dreapa este platoul din faţă. Deci cei ce se împopoţonează cu lănţişor vor să fie în platoul din faţă al gândirii.? Acesta este platoul femininilui? Deci platoul prim orizontal al gândirii este al lui “vreau”, al masculinului.
Când al doilea “este” este plat nu apare logicanu se pune.
Ca să fie “rău” trebuie să te duci în el şi să îl aduci la tine (fiinţă?).?
Gândul nevinovat, îl ţineam între dinţi, îl trăgeam ca un păi în gură, între dinţi? Simţeam gustul gândului? 08.08.16
În un ochi, celălalt era ca o monedă. Moneda s-a mişcat şi mă golit. 08.08.16
Banul întors în vreau-nu vreau = vorba care iese. 2012
Gând? de rău de mama, în stânga (adică pe platoul prim al gândirii). Vorba mea: “nu mă, nu”, etc. străpunge răutatea trecând din stânga în dreapta, scoţând-o pe mama în dreapta în aer. Descopăr că vorba are şi eul meu. Mai târziu descopăr că vorba are şi voinţa mea. (sfera eu = voinţa + eu, care trece muntele din înaintea mea. 2012)
Legat de obsesie descopăr următorul fapt: la service, văd prin perdea, în aer vorba “moare mama”, deci în aer, adică acolo unde am ochii. Mai jos, în mulţime (adică în “patratul-sunt”), remarc o femeie în negru (durere?) şi îmi spun că este mama.
Dacă vorba-eu-vointa scoate pe celălalt în aer, gândul mă salta şi mă coboară?. Dacă “răul” este moale, iar “este” este că ceva tare; “este” este slab, iar gândul “că’ este” este tare.
Puterea este ca o jumătate de sfera, deasupra platoului de gândire?
Gândul se pune unde se pune aerul-gaz primordial?
Eu în stânga. Simbol-stalp în dreapta. Legătura în curbă, eu-simbol, de la stânga la dreapta se face pe dedesupt?
“este”. cred = înţelegerea
Când este înţelegere (pe “pământ”), este cerul deschis. Eu-privitorul parcă sunt în cosmos, deasupra cerului. Locuiesc în cosmos la aceeaşi distanţă faţă de cer, cât era distanţă de la înţelegere (pământ) la cer? 08.08.16
Înţelegerea vine încărcată de simbol. 28.01.16

Am o înţelegere defalcată a gândului de rău:
1.cunoaştere străină. De exemplu: gamba mea. (până acum fusese mama ca o cunoaştere străină)
2.idee de rău (rotunda-orizontala?) în aerul mental, în dreapta = cap de care să mă agăţ.
3.fior = înaintare tremurândă a eului meu ca printr-un tunel alb pe cunoaşterea străină: gamba mea. Apariţia eului meu este foarte interesantă. În cazul de faţă, parcă a apărut de la exterior spre interior (eram culcat). În un alt caz de jos în sus (eram în picioare).
Din context lipsea vorba tu zici, care agaţa?.
“este”, deci cunoaşterea străină este a lui tu zici.? 11.07.16
(Vorba tu zici zic că este a mea unde o parcurg.)
Ar trebui să mă apuc de alpinism citadin: urcarea pe perete vertical, ca să am gând de rău J
Rămâne de stabilit dacă gândul de rău se face pe “pământ”, pe ceva plan, după cum am avut impresia. Gândul de rău are legătură cu sentimentul, căci sfera voinţei stând pe “valul” de dâmburi dintre două spaţii, naşte sentiment? Dacă mă opresc în idee voi naşte gând. Răutatea vine din stânga, că sentimentul. Are legătură cu “a nu vrea”. “nu vreau” se datorează consumului de energie. A face răul şi binele sunt aproape simultane cu “a vrea” şi “a nu vrea” ? Fapta făcută pune culoare în oglindă (sentimentul de sine).

Cu superstiţia se deschide un cer în plan orizontal, pentru că un gând presupune un cer şi un pământ.
Eul cade în gândul de rău şi se face o sferă (se vede numai calota superioară) n, un contur subţire alb.
Din simbolul “t” iese gând. eul intra prin gând ->| şi se conturează o sferă. Ştiam că din simbol iese cercul-gand şi apoi cercul-eu.
Treci în o altă cunoaştere când treci de-a stânga = cunoaştere plan-verticala?. 08.08.16
Noul este vine în stânga 2012 Celălalt care vine, vine în stânga. 2012 Ce aflu se duce în stânga sus deasupra barei. 2012

Interpretez reprezentări vechi: sentimentul de sine (mine) este oglinda magică dintre pământ şi cosmos; sunt dreptunghi-imagine? pe curba lui “a vrea” şi mă vreau pe mine; între oglindă şi cosmos sunt platourile gândirii: pozitiv, negativ, pe care se rostogoleşte voinţa (are vector de drum); gesticularea este într-un cilindru, dar şi în o sferă; când îl vreau pe celălalt fac un drum circular, înainte de a vrea; spaţiul între oglindă şi cosmos este sferoidal. De ce de la dreapta la stânga conştiinţa face un drum perpendicular? 08.08.16

În vis sunt mort? 08.08.16
Sentimentul apare unde nu mai ştiu. Nu mai ştiu este când sunt pe curba jos. Nu mai ştiu = neant.?
Sfera voinţei naşte sentimentul de mine.
eu + (imagine + idee) = a fi în sentiment, care te opreşte să fii în faptă (devii tu).
Emoţia(?) ia sentimentul de sine şi cred în ilogic deşi ştiu că e fals. ? Emoţia este în stânga?
Este + nu ştiu = nu este. 08.08.16
Mă duc după alt simbol. Radiaţia din simbol. Are trecere cel în care mă încred. “vreau” fuge în stânga.(05.08.12)
Superstiţia are la baza răul. Este egală cu gândirea din stânga (gandire-tub alburiu) şi „că’ nu”. 2014
Stânga pulsează, dreapta gândeşte? 29.09.14
Pulsiune în stânga, în dreapta amintire. Se datorează memoriei. 29.09.14
Pulsiunile orizontale în stânga şi „înălţările” verticale ale principiilor. 29.09.14
În dreapta se face scenariul. E în o sferă. În stânga sunt pulsiunile care crează scenariul. 05.10.14
Fapta se pune dacă las. Las unde “nu vreau”. 2012 “nu vreau” se naşte în dreapta în întuneric.? 2012
? gest, simbol, “tu zici”, las = fapta. 2012
“înseamnă” este în dreapta. 08.08.2016
Când se naşte a vrea, a vrea da să împingă simbolul făcându-l gest în povestea despre mine. Şi atunci decid dacă vreau sau nu. 2011?
Voinţa, viaţa, adică lumină albă ce vine (din stânga?) din afara sferei mele, unde sălăşluieşte eul meu, pătrunde în sfera mea şi mă scoate în faţa oglinzii, înaintea celuilalt, pe care îl percep )
Astfel ar fi lumina, sfera, eul celălalt. Înţelegerea celuilalt mă face să-l iubesc, iar eu manifestându-mă sunt în el şi îi sunt mic. (2010?)
Încep să fac tunel prin imaginea-“spaţiu”-gandului ce îmi aducea suferinţa. Asta cred că este regulă: suferi, suferi, datorită spaţiului tridimensional, până începi să faci tunel prin o imagine dimensională. 08.08.16
Simbolul “an” din Adrian ? + “moare mama”? = este, ca traducere în dreapta şi îmi vorbeşte.
Potrivirea este pentru cuvinte.
Zic către colegi: duceţi-vă dra … şi am văzut cum sau desprins ca o monedă din un perete concav? (era o sferă?). ei au ieşit puţin mai în faţă, eu m-am dus în stânga “dracului”.
Atracţia magnetic a timpului şi pentru a fi.
Este ceva care nu da voie raului, care şerpuieşte, care corectează.
Fac simboluri să fie, căci înseamnă. Aşa a creat şi crează Dumnezeu totul.
Dau să adorm. În interiorul meu percep o muzică: tăn tăn tana na-na-na, tăn tăn tana na-na-na.
Mă trezesc din vis notându-mi: obsesia se crează în aer (în faţă, în sensul curgerii gândului, în dreapta, este oblica ca o virgulă albă) 09.08.16
“vreau” în dreapta.
O .eul în afară trage după el “trupul”.
“vreau” are legătură cu “jos”.
Din superstiţie înţeleg: un număr succesiv de intrări = sunt.
Răul este cuvântul aluziei.
Răul din stânga şi cu vreau din dreapta = OO ca două cercuri apropiate.
Ordinea logicii minţii: înseamnă pentru mine, vreau.
Mă percep limitat că cerc, sfera datorită vederii ochilor?
Strângerea mâinii are legătură cu a fi.
Răul se crează în un cerc. La fel orice logică.
Gândul “că” din dreapta este în conjuncţie cu “vreau”.
Când sunt cercurile galbene încreţite vreau, nu vreau, se strică supa (în centru) = supa devenise un cerc creţ din o combinaţie de o mulţime de semitriunghiuri vreau, nu vreau.
Când doresc răul celuilalt este pentru că nu sunt şi în dreapta şi astfel îi zic celuilalt: du-te în penisul meu.
“sunt deştept“ când eul meu nu este şi în dreapta, ci numai în stânga, că sfera.
Trebuie lăsată o secundă cunoaşterea până iese eu-fumul cuvântului “nu”.
Eu eram numai în stânga şi am aruncat prin oglinda în dreapta excremente şi aşa am spus celuilalt: cacatu-le.
Mă omor, ca să nu moară mama. În o altă superstiţie, illogic moare şi mama => moare_mor = echilibru. În mental se întăresc cele două spaţii lipite în o margine. Sar ca un ţap din unul în altul în o curbă subţire albă.
Înţeleg iarăşi ca emisfera dreaptă spune “sa’ ”.
Ca să ()()să
Dacă platoul gândirii din faţă are gândul “că” şi vorba “sa’ ”, atunci sunt adevărate cuvintele Lui Dumnezeu din Geneză: “sa’ fie lumina”, etc., “să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”(adică “ca” Noi). Chipul este împăratul locului. Se ridică ca un perete în dreapta. Deci şi chipul este pe platoul din dreapta, că întreaga creaţie.
Illogic se pune în un uz de fals că îi fac rău mamei. => “suferinţa”. După un timp văd cum mintea da să intre în sfera “suferinţei”. Dar nu am suferit.
Fapta este simultană cu vorba. Înaintea faptei este un gand-constiinta.
Din confruntarea cu părinţii am înţeles că noi iubim numai ideea.
M-a surprins faptul că “construcţiile de rău” nu se puneau de rău. 10.08.16
După un timp observ în mental jos construcţii de rău şi văd un cer-nor venind deasupra. Eu eram deasupra cerului, care era iubire. Datorită cerului-iubire construcţiile de rău nu se puneau de rău. 10.08.16
Ca o reprezentare a reprezentării îmi văd capul legat cu o bandă. Pentru aceastea îmi cânta o vrabie în dreapta. I-am văzut numai sufletul sfera-alba. 10.08.16
Mă mulţumesc cu faptul că mama m-a iubit când eram mic, în faşă. Instinctul acesta l-a avut o dată când eram matur şi l-am reţinut.
Mereu mă duc spre subiect: al meu, al celuilalt (aluzie). Aşa apare acuzaţia în un uz de fals.
Este un “este” continuu. Aşa mă duc spre noul este, noua ea. Dumnezeu spunea despre El: “Sunt cel ce sunt.”
Se păstrează subiectul pentru noul simbol.
Prezentul se duce în faţă, în dreapta.
Câteodată sunt în cercul nu vreau, vin cu el din stânga în dreapta. 10.08.16
Mă trezesc din vis datorită unei imagini: eul în stânga, tu zici în dreapta. Însă în starea de veghe descopăr că conştiinţă este/vine în stânga şi tu zici este în dreapta. 11.08.16
Vreau aerul primordial. 11.08.16
Din mine gândul “că’ tu” te introduce în cunoastere-cerc-idee.
Legănatul este începutul.
Vreau. Cunoaşterea fără formă intra în idee? învârtindu-se ca un cosmos.
“eu sunt” unde mă descopăr în dreapta imaginii mentale.
În stânga “stare de sunt”, lângă oglinda. În dreapta tu. În stânga “este”.
“este” se pune pe legătura eu-tu zici.
Chipul de rău este la începutul cunoaşterii de rău.
Spaţiul “sunt” îl mut cu privirea în dreapta.
Fac pentru stânga.
“nu este” = defalcare stânga dreaptă.
Totul se reduce la familia mea pentru mine, aşa cum totul se reduce pentru lume la împărăţia cerurilor, sau la Adam şi Eva, sau la Sfânta Treime.
Mereu se crează spaţiu gol?
Parcă egoismul meu ar fi ieşirea mea ca om în faţa mea, când celălalt este în faţă. 12.08.16
“vreau” da polarizarea.
“vreau” în mine = negativ.
Zic. Vreau. = vorba fărâmă. (primordiale)
Ceva mă atrage. (primordiale)
Ceva atrage gândul din stânga. (primordiale)
Când ştiu am ochii goliţi.
Dreapta şi stânga se fac platouri ovale de gândire suprapuse. Trec de jos în sus prin ele, alb, cusandu-le.
Celălalt “este al dracului” când nu îl cred.
M-am trezit unde mi desenat în vis că oglinda este “=” dintre cosmos şi pământ. 13.08.16
Dreaptă o înţeleg că gând. (primordiale) 13.08.16
În dreapta se crează loc (spaţiu de stare?). (primordiale)

Mai mult decât muzica şi dans.

Eul-gand.

Colegul Marian de la distribuţie cântă: “tot am zis: mă-nsor, mă-nsor.” Acasă, tata mă mai învaţă un vers: “Nici la vară, nici la toamnă, să fac mandrele să moară.”

Suflet + ea + eu = comportament 2012
Eu + ea = eu ea = suflet al naturii 2012

Mă atrage motoul: dans, dans, dans şi masca că poza de profil al scriitoarei Irina Lazăr.
Îi scriu vis-à-vis de poezia “continuum” ca în poezie ea se oglindeşte în el, ei sunt în natură. este o oglindire continuă:
“noi doi şi marea sau câmpurile verzi
în timp ce alţii nu se mai regăseau în niciun fel de pixeli
jocul ne lăsase acolo singuri, doar atunci am înţeles că spun
stop unei secunde,
pot face asta”
Irina Lazăr îmi spune: “Tehnica stopului (timpului) e o metodă de meditaţie foarte puternică, oprirea timpului în loc. A fost promovată de Gurdjieff.”
Dacă mai ales din secolul 20 până acum tendinţa lumii a fost să intre în spiritul naturii desacralizandu-se, acum în secolul 21 tendinţa este să trăiască prezentul continuu şi în natura proprie, iar în religia creştină românească urmează să se treacă la o nouă etapa: de la religia gândului ce include credinţa, la religia gândului ce se duce după credinţa. Religia iniţială a fost a gândului prim care este credinţa.
Când stau 2 secunde cu un subiect în dreapta, atunci se pune. 27.08.16
Îmi vine să zic: canafu ce-l poartă grecii pe pantof are legătură cu mersul înainte şi cu gândul, care se face “canaf”. Mama îmi spune că şi machidonii noştrii au astfel de încălţări şi ca turcii poarta canaf pe cap.
Cunoaşterea de rău se vede/se schimbă în unda galbenă din faţă.
Logica face un gol?, un drum? în stânga. Un drum gol?
În vis trecerea de la imaginea pahar la imaginea botului de sanda mi-a adus excitaţie. 28.08.16 Ştiam că trecerea de la un gând la altul aduce excitaţie.
Îndrept de ceva timp flacăra vorbei spre ceea ce este în prezent că situaţie. 28.08.16
Răul apare când se însumează ( _ _)
Nevoia de icoană pe perete. Icoanele sunt o demonstraţie a sentimentului de Dumnezeu în nevoia de icoană. 2012
Peretele este oglinda. Oglinda este sentimentul de sine şi iubirea? Sau sentimentul de sine este în oglindă? Iată faptul în care ortodoxia cred că a apreciat “icoanele”.
Stă. stă în.
1
2 = moft
Ochiul îmi fuge, spaţiul este gol, cerc-umbros. 28.08.16
Gândesc de rău de mama, “o omor metafizic” (şi în aer este mama, ca un aer în jurul răutăţii), datorită unei influenţe negative a unei colege, care poate că este adevărată. Gândirea aceasta mă face neom. După un timp, un plan din aer uscat îl am în ochi. Era vertical? Apoi, văd tropot de paşi ca de copil în emisfera stângă a creierului. Apoi spre creştet ceva se înalta minunat. Erau vaporii eului sfera de muştar al meu? Urmează să am o stare de bine în ochiul drept, tâmpla dreaptă şi ceafa. Pot privi oamenii în ochi. O revăd pe colega şi acum suntem ca nişte miei zburdalnici. 29.08.16
Cunoaşterea raului intra în, în o curbă. 29.08.16
O omor pe mama “metafizic”. Înţeleg că de fapt trag întunericul din ea la mine şi rămâne spaţiul ei gol, umbră. 30.08.16
În vis cablul de la telefon (legătura) şi ultimul număr = excitaţie. 31.08.16
În vis turcoaica Leinar, fata care ia sentimentul de sine, prietena lui Sibel, spune: “oameni pregătiţi-vă lumina.”
Visul îl percep ca fiind crearea jumătăţii de jos a sferei eului? 02.09.16 Lucrul acesta, însumat cu versurile: “şi am intrat cu tine din smerită smerenie în lumină albă, ce din peretele sferei (eului) coteşte drept pe o statuie (în jumătatea de jos a sferei)”; mă face să gândesc că lumea antică era aşa, iubea statuile din vis, trăia în sferă; pe când omul prezentului este o statuie în ideea de sine, lângă sfera de jos, de lângă piciorul drept, care îi spune ce este el.
Mă trezeşte întrebarea din vis: “tu ai crem?” Fapt pentru care cumpăr colegilor îngheţată şi mamei o floare crem. Este ziua mea şi a mamei!
Părinţii sunt una cu mine în stânga. Am suprapus dreapta în stânga. 05.09.16
Locul celuilalt apare în stânga, orizontal. Pe celălalt îl percep în dreapta, vertical. Trebuie să fac. (fac pentru stânga?) 05.09.16
Dau să adorm. Credinţa în Iisus o văd: un punct în oglindă mentală, de care este prinsă prin o linie un semicerc ce cuprinde culoarea albă. Lucrul acesta mă face să îmi amintesc: privirea de sine O prinsă de eul o: Oo Deci, privirea de sine ar fi Iisus. Mă gândesc de asemenea că la nunţi se folosesc baloane albe prinse de aţă, ceea ce ar putea să însemne credinţa mirilor unul în altul.
Zic: … şi merg înainte. Din cap iese gândul oval pe care calc. 07.09.16
Mintea îmi pare învelită n de iubire. 07.09.16
Sibel Sib de pe fb, fata care pune iubire în vorbă, spune: “Only 1 person hâş my heart.”, canta inima, “Gözlerimde bir tek sen”(tu eşti totul în ochii mei), “într-o zi eşti totul pentru cineva, în alta nu mai eşti nimic”, "Şi totuşi există "(adică ea există), “Şi ştii, Nu pot să-ţi văd aripile când vii ! #neaţa”, “Prinde-mă de mână sau lasă-mă să cad, dar nu mă prinde de mână doar ca să-mi dai drumul. #damădetreflă”, “Când zbor , eu cad Te strig, când tac ! #morning”, “Got me looking şo crazy right now , your love's got me looking şo crazy right now”, “I need a miracle .”, “femeia îl judecă pe dracu şi îl scoate şi dator”, “Pentru că eşti inima mea . La mulţi ani , mama !