Descriere | ÎN ziua dintâi se va înalta marea la înaltime încât sa treaca din hotarele ei, covârsind vârfurile muntilor; si va sta asa ca niste ziduri, nerevarsându-se în laturi;
în ziua a 2-a vor scadea apele marilor atât de mult, încât abia se vor vedea;
în ziua a 3-a se vor vedea deasupra marii chitii cei mari si tot felul de fiare din mare, care vor striga atât de tare, încât se va auzi glasul strigarii lor pâna la cer;
în ziua a 4-a vor seca marile si apele;
în ziua a 5-a vor asuda cu sânge toti copacii si ierburile pamântului;
în ziua a 6-a se va face cutremur mare în toata lumea, atât de mare si înfricosat, încât nu va sta pe picioare nici om, nici dobitoc. Si vor cadea toate zidurile si muntii si toate locurile cele înalte si se va face tot pamântul ses;
în ziua a 7-a toate stâncile si pietrele se vor lovi între dânsele si se vor sfarâma;
în ziua a 8-a se vor deschide toate mormintele, de la apusul soarelui pâna la rasarituri, si vor iesi oasele mortilor si vor sta deasupra pe fata pamântului;
în ziua a 9-a vor cadea stelele de pe cer. Si toate dobitoacele si fiarele se vor aduna în câmpuri si vor rage tare fara a paste;
în ziua a 10-a vor muri toti oamenii, ca sa învieze cu ceilalti morti;
în ziua a 11-a se va face cer nou si pamânt nou si va veni atunci înfricosatul Judecator aratat (foc mergând înaintea
Lui), dupa cum zice David: „Dumnezeu aratat va veni, Dumnezeul nostru, si nu va tacea. Foc înaintea Lui va merge si va arde pe vrajmasii Lui foarte; ”
în ziua a 12-a se va arde cu foc iute, cerul si pamântul si vazduhul.
5. 3. Vedenia pustnicului Grigorie care i s-a descoperit la anul 1868, în pustiul Iordanului, si pe care a scris-o catre staretul Schitului românesc Prodromul din Sfântul Munte al Athosului
DIN pustiul Iordanului: catre mult doritul meu parinte Nifon, ctitorul si fondatorul Sfântului Schit Prodromul din Sfântul Munte al Athosului, închinaciuni pâna la pamânt.
În numele Atotputernicului Dumnezeu, Celui în Treime slavit si al Nascatoarei de Dumnezeu, a carei mila este nemasurata asupra noastra, a mult gresitilor ei robi si pe care o asculta iubitul ei Fiu si Dumnezeu, care stie toate, de la întemeierea lumii si pâna la sfârsit (si pe care ni le-au vestit noua, prin Sfintii Sai Prooroci si prin Evanghelii) pentru nevoile ce le va pune pe pamânt, ca semne ale apropierii zilei celei de-apoi, mi-au vestit si mie acestea prin îngerul Sau.
Întâi m-am uitat la apus si a iesit un nor si pe el era o baie mare, spre botez, celor ce au ramas neluminati pâna acum, în neamuri si în popoare.
Al 2-lea: Au iesit sapte stele mari, de la apus, si s-au dus tot batându-se catre rasarit, închipuind ca va veni neam peste neam.
Aici zice despre Constantinopol, caci va veni de la apus Filip al saselea, cu 18 natii si se vor bate atât de tare si atât de cumplit, încât va curge sângele ca pâraiele si apa Buhadului va fi ca sângele de rosie.
Dupa aceasta groaznica batalie se va face al optulea sobor, pentru ca sa se aleaga binele de rau, adica dreapta
credinta din eresuri si atunci vor veni toate neamurile la Sfântul
Botez Ortodox.
Al 3-lea: Am vazut caruta de lemn, cu cai de lemn, fara alt material, mergând. Si mi s-a grait ca este sfârsitul la tot mestesugul, dupa cum zice Proorocul Daniil: „Cândseva înmulti mintea, atunci va fi si sfârsitul.” Caci vor iesi masinarii încât si prin vazduh vor zbura.
Al 4-lea: Am vazut cerul plin de pasari zburatoare, care îi vor mânca pe oameni de vii. Si vor fi acestea dupa cum zice Proorocul Iezechiel.
În vremea când vor veni din China, ca sa ia toate tarile crestine, vor fi atât de multi, ca negura care acopera pamântul si, din cauza lipsei de hrana, vor mânca pe oameni de vii si sângele lor îl vor bea, pentru lipsa ce va fi pe pamânt. Dar îi va pierde Domnul pe ei, cu fulgere si cu trasnete si cu piatra, încât niciunul nu are sa mai ramâna.
Si atunci va porunci Domnul pasarilor cerului si fiarelor pamântului ca sa-i manânce pe ei, pentru ca, daca i-ar lasa asa, s-ar împuti tot pamântul si vazduhul si ar muri toti oamenii.
Al 5-lea: Am vazut doua pasari foarte mari: una, care era foarte grasa, a murit îndata pe pamânt, iar pasarea cealalta era foarte slaba.
Aici, se arata ca vor fi doi împarati, si unul, care este al Turciei, va pierde în mod desavârsit împaratia lui, iar al doilea, împaratul Austriei. Caci zice Agatanghel: „Vai tie, Austrie, ca nu vei vedea lumina ta pâna când nu vei cânta: «Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului.»”
Sa nu se mire nimeni de lucrurile ce se vor întâmpla, pentru ca Dumnezeu nu-i nedrept, caci Austria a luat cu nedreptate alte tari mai mici si le-a asuprit pentru religie si pentru ca sa îsi largeasca hotarele; dupa cum a luat din Serbia atâtea milioane de sârbi si i-a facut papistasi; dupa cum i-a luat pe lesi. De la noi (de la români) a luat Bucovina si alte parti. Acestea înseamna luarea a toata bunatatea de pe pamânt si tot rodul cu care ne-am hranit noi pâna acuma. Prin asta sa întelegem, nu numai hrana cea trupeasca, ci si cea duhovniceasca. De aceea a lipsit hrana cea duhovniceasca, caci învataturile de astazi sunt ratacite, deoarece au adus profesori straini, eretici, care cu încetul au sa-i îndeparteze (pe crestini) de la dreapta credinta Ortodoxa. Cred însa ca Dumnezeu nu va zabovi arcul mâniei Sale asupra celor rai. Caci se spune în Psalmii lui David: „Pierde-va Domnul pe cel ce graieste minciuna.”
„Si pasarea cealalta era foarte slaba;” prin aceasta se arata ca va fi moarte cumplita pe pamânt, de foame, de sete si de alte morti naprasnice.
Al 6-lea: Mi s-a aratat Mântuitorul, dimpreuna cu Prea Cinstita Sa Maica, si am privit la Prea Curata Maica si Fecioara si era numai cu lanturi de aur înfasurata si împodobita. Am privit la Mântuitorul si avea în stânga Sa o carte si, fara a-mi spune ceva, S-au înaltat.
Al 7-lea: Mi s-a dat în mâna cartea, ce am vazut-o la Mântuitorul, fiind peste tot pecetluita, dar pe aducatorul ei nu mi s-a slobozit a-l vedea cu ochii mei cei trupesti. Si s-a desfacut una din peceti si am citit acestea: „24 de ani mai sunt înca si toata pacea se va lua de pe pamânt.” Dupa aceea s-a închis vederea ochilor mei si n-am mai putut citi nici un cuvânt. Si mi-a luat din mâna cartea, graindu-mi: „Celelalte nu le poti vedea cu ochii cei trupesti, ca aceasta carte este a Proorociei celei vesnice de la început.”
Al 8-lea: Dus fiind la un loc înalt am privit toate holdele si tarinile lumii cu totul coapte si uscate si plecate spre cadere...
Crestinatatea din toata lumea este uscata si plecata spre cadere. Adica credinta crestina fara de fapte este în mare primejdie de a cadea, în mod desavârsit, de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu va înceta, certându-ne si pedepsindu-ne, doar ne vom întoarce la El.
„...Am privit si, pe neasteptate, am vazut venind multime de seceratori straini.”
Acestia mi se pare ca au sa fie cei din China, fiindca zice „strain”, adica strain de Dumnezeu, adica închinatori la idoli.
„Si, secerând toate bucatele, grâul, porumbul si toate semanaturile, le-au carat din toate partile la arie, spre treierat: si aveau în mâna lopata mare, spre vânturat.”
Si, cu adevarat, cei ce vor veni dinspre China, când vor intra în lume, vor taia pe crestini, eretici, evrei si turci, dupa cum se taie si se aduna grâul de pe câmp la arie, spre a fi treierat. Asa vor face acestia; vor aduna toate neamurile spre taiere si îi vor vântura, cum se vântura pleava la arie, de catre vânt, si o spulbera în toata lumea; asa vor face acestia, caci saptezeci si doi de împarati au sa fie în fruntea lor.
Al 9-lea: Eram privind si s-a dat drumul la toate dobitoacele pamântului, mari si marunte, curate si necurate, ca sa pasca toate tarinele. Si priveam si iata se îngrasasera foarte.
Când se va lua Constantinopolul de la turci de catre împaratul pe care au sa-l puna îngerii, are sa fie bine, caci va rodi pamântul însutit si razboaie nu vor fi, iar saracii au sa fie ca împaratii de bogati. Atunci vor fi zilele cele de aur, dupa cum zice Agatanghel.
„Si s-a spus: aproape este toamna, adica sfârsitul lumii, apoi s-au pregatit trei scaune.”
Adica trei casapii în care se vor aduna toate spre taiere. De la anul 1871 va începe foamete, caci se va lua rodul de la toate cele cu care ne-am hranit pâna astazi, mergând asa, din rau tot mai spre rau. Acestea toate, câte le zice Grigorie, se vor împlini dupa luarea Constantinopolului de la turci. Caci, când va împarati împaratul cel bun, care va fi pus de îngeri, va fi pace si dreptate, 32 de ani. Iar dupa acesta va fi împarat unul rau, si de la acesta vor începe anii durerilor, de care zice Grigorie; si va urma asa tot mai rau pâna la sfârsit.
Al 10-lea: Eram privind. S-a sculat un casap de la apus, având în mâna lui un cutit mare si cu dânsul alti casapi, multi si tari, având toti cutite în mâini. Si au venit la întâiul scaun, care este în Viena si, dupa cum eram si priveam cele ce graiesc, au început sa taie si sa înjunghie si era un tipat foarte mare; apoi rasturnara scaunul. Si iesea un râu de sânge din casapie, ca de treizeci de stânjeni de lat si de trei de adânc, dupa cum am putut a-l aprecia cu ochii.
Acest casap se spune ca a venit de la apus. Aici prin „apus” trebuie înteles: cel cazut de la Dumnezeu, în necunoastere de Dumnezeu si care nici nu crede în Dumnezeu. Mi se pare ca are sa fie Antihrist, pentru ca se zice ca: „statea de-a dreapta împaratului rusesc un evreu foarte semet.” Zic Sfintii Parinti, ca va bate pe trei împarati mari si, negresit, Antihrist trebuie sa fie acesta, caci Constantinopolul are sa fie cufundat în vremea lui Antihrist.
Al 11-lea: Si au trecut casapii la al doilea scaun, care este al Prusiei. Asa îmi arata mie cel ce-mi arata acestea: Era un tipat foarte mare, de la dobitoacele care se junghiau (dobitoace sau eretici, care nu cinstesc pe Dumnezeu dupa adevar). Apoi rasturnara scaunul. Dupa ce sfârsise taierea, iesise alt râu de sânge tot asa de mare, de nu-l putea trece voinicul calare. Iar culoarea sângelui, ce iesea din eretici, era foarte urâta.
Al 12-lea: Trecura acea casapie catre al treilea scaun, care este al Rusiei (caci asa mi se aratau, toate, pe rând). La aceasta casapie, erau adunate numai dobitoace curate, dar foarte grase, adica în crestinatate. Se taiau foarte, mari si mici, si erau trimisi casapii prin toti muntii, ca sa adune toti berbecii la casapie, pentru taiere, zicând, ca alta grija n-au iubitorii de argint decât sa manânce si sa bea, de la cei batrâni pâna la cei tineri. Adica s-au abatut de la pasterea cea duhovniceasca la iubirea de argint, la mâncari si la bauturi fara satiu. Si îi aduceau în turme, turme, spre taiere; si eram privind când rasturnara al treilea scaun! Apoi au pus foc casapii în palaturile împaratesti si era fumul arderii ridicându-se pâna la norii cerului. Si eram umblând prin toata cetatea Petersburgului si, iata, nu erau locuitori, si, cetatea era pustie de tot, împreuna cu alte parti crestinesti.
Al 13-lea: Mi s-a zis: priveste în fata împaratului. Si era pâna la 60 de ani, în ziua când fugea el la munti, în pustii, numai cu un soldat, de la fata vrajmasilor sai. Si iarasi am vazut pe împaratul, sezând pe scaun, tânguindu-se ca a pierdut toate mosiile pe care le-a avut. Iar un evreu statea de-a dreapta lui cu sabia goala, foarte semet.
Al 14-lea: Era iesind un râu de sânge, de la a treia casapie mare, dar nu m-am putut apropia nicidecum de râul cel de sânge, nici de trupurile mortilor, fiind oprit si zicându-mi-se ca toti sunt Preoti, Cuviosi, Mucenici, omorâti cu felurite munci pentru dreapta credinta4. Deci, fericit va fi si mucenic se va chema, tot cel ce va rabda sa moara crestin: sau de sabie, sau de foc, sau înecat, sau de foame, sau de sete, sau de orice felurite munci, pentru dreapta credinta. Si am privit la râul cel de sânge, ce iesea din crestinatate si nu se putea compara nici
4 Imaginea descrisa se aseamana mult cu ceea ce s-a petrecut în Rusia dupa ce comunistii au luat puterea si l-au ucis pe tar cu întreaga familie.
cu 20 de parti la una, cu cel ce iesea din ereticii pagâni. Era luminat ca niste pietre scumpe si spuma lui era alba ca zapada. Si îmi arata, în carte, nenumarata suma a mortilor, dar nu am putut-o numara cu privirea, caci erau milioane de milioane!
Al 15-lea: Am fost dus la un munte înalt; si m-am uitat la cer si iata, a iesit de la apus un nor mare care a acoperit toata fata cerului. Dupa aceea a iesit alt nor mare, foarte întunecat, si a acoperit toata fata pamântului, plin cu foc si sânge, si mergea spre rasarit cu urgie foarte mare si era sa cada peste mine; dar m-am rugat Domnului si a venit un nor mic si m-a ridicat foarte sus si m-a pus pe spatele acelui nor purtator de foc si de sânge. Si nu am vazut soarele, nici luna, nici stelele, si nu stiam cum ma tine la atâta înaltime. Dupa aceea s-au dus la rasarit si pe mine m-au pus pe pamântul cel de odihna. Iar sus era Duh de roua, ca roua lui Aron. Adica, toate relele, de la apus vor iesi si catre rasarit vor merge. Si pentru faradelegile noastre va pune Dumnezeu peste noi: foamete si seceta si ne va da în mâinile celor mai cumpliti pagâni care, jupuindu-ne de vii, ne vor arde si ne vor trece prin ascutisul sabiei; dar nimenea dintre crestini sa nu se abata de la Sfânta Credinta Ortodoxa, caci multi învatatori s-au sculat, si se vor scula nenumarati, pe deasupra oi si înauntru lupi rapitori, care se vor sili, în tot chipul, a rapi turma lui Hristos de la pazitorii ei duhovnicesti. De la patriarhi pâna la diaconi, aveti grija de turma lui Hristos, sa nu piara vreun miel din ea, caci veti da seama de toata turma, în ziua mâniei si a urgiei si a focului si a scrâsnirii dintilor, înaintea Domnului; caci s-au apropiat zilele lupilor, ale tigrilor si ale celor mai cumplite fiare salbatice, care se vor sili, în tot chipul, sa sfâsie turma lui Hristos.
Al 16-lea: Am auzit pe Maica Domnului plângând foarte tare si graind cuvinte mari si nu am putut întelege pentru multimea plânsului. Si, iarasi, mi s-a zis: „Asa zice Domnul Dumnezeu, Sfânta Treime, Domnul a toata puterea de sus si de jos, Domnul a tot ce misca: vin zile în care nu ne vom odihni, nici ziua si nici noaptea, de urgia ce va sa fie.”
Al 17-lea: Iarasi mi s-a zis: „Vezi, ce semn înfricosat s-a aratat, pâna a nu se împlini cei 24 de ani aratati în cartea proorociei ce ti s-a dat?.”
*
Privegheri si cu acatiste si inima curata si va va arata daca Dumnezeu ne va ierta si va mai îndelunga aceasta de la noi si de la fiii nostri în alt neam.
*
Si te rog din suflet, prin cel prin care vei primi aceasta scrisoare, sa-mi trimiti si mie raspuns, din cele ce te va lumina Maica Domnului, citind acestea. Ca asa am rugat pe închinatorii aceia, care mi-au fagaduit ca iarasi se vor întoarce dupa câtava vreme. Si va rog a ne ruga unii pentru altii, ca asa este placut Domnului, ca de la Domnul m-am înstiintat a-ti trimite acestea, pe care le vei împarti pe la pastorii bisericesti, caci multa plata vei primi pentru osteneala.
Scrisa cu mâna mea, în pustiul Iordanului, unde ma aflu, în mult-tristul locas locuind.5
Anul 1870, iulie 2, Pârvu Grigorie, Pustnicul.
Iar pentru vedenia pentru care zice ca sa se roage Domnului ca sa-i descopere daca ne va ierta Dumnezeu sau nu, Parintele Nifon nu a mai avut vreme pentru ca fiii lui cei duhovnicesti 1-au dat în judecata în tara si la Patriarhie si a sezut pe la schituri (si a fost alungat si de la Schitul din Tasul) si a umblat asa 28 de ani. Si asa a fost prigonit, pâna la moartea lui; si ucenicii lui, cu dânsul împreuna.
5. 4. Cuvânt al Sfântului Sfin titului Mucenic Ipolit, papa al Romei Despre sfârsitul lumii si pentru a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos si pentru venirea lui Antihrist
„OBICEI au împaratii, când voiesc a merge la razboi, mai întâi sa trimita din oamenii lor prin orasele pe unde au sa treaca, ca sa dea de veste poporului sa iasa în întâmpinarea lor.”
Asemenea a facut si Marele împarat al împaratilor, Iisus Hristos. Fiindca avea sa iasa la razboi contra ucigasului de oameni, diavolul, a trimis mai întâi pe Prooroci, care au propovaduit venirea Lui din cer pe pamânt. Si au spus de Nasterea Lui din Pururea Fecioara Maria si ca Se va boteza, va patimi, si va muri pe Cruce, Se va îngropa si va învia, ca împreuna sa ne învieze si pe noi, Se va înalta la ceruri si va trimite pe Sfântul Duh, ca sa lumineze pe Sfintii Apostoli, pentru ca ei aveau sa propovaduiasca Sfânta Evanghelie la toate neamurile, pâna la marginea Pamântului. Toate acestea le-au aratat Sfintii Prooroci, înca si despre sfârsitul lumii au spus, ca cei ce erau înainte-vazatori si luminati de Sfântul Duh.
Si toate se vor împlini la vremea lor. Caci va veni Domnul nostru Iisus Hristos ca sa rasplateasca fiecaruia dupa lucrurile lui: pe cei drepti sa-i încununeze, iar pe cei pacatosi sa-i osândeasca. Si auzind si noi, sa luam aminte despre noi însine ca, cunoscând ca este judecata si rasplatire, sa nu mai pacatuim, zicând ca „Dumnezeu este milostiv si stie neputinta firii omenesti,” ci sa ne ferim de orice pacat, ca, desi Dumnezeu este milostiv, dar este si drept judecator, dând fiecaruia dupa faptele lui.
Deci, rogu-va pe voi binecredinciosilor crestini, fii ai Tatalui ceresc, sa deschideti ochii inimii voastre, ca sa primiti cu toata dragostea cuvintele mele, ce am sa vi le zic, ca pe niste seminte ceresti în sufletele voastre cele însetate de graiuri dumnezesti, deoarece am a va spune lucruri prea de mirare si straine auzului omenesc, adica despre sfârsitul lumii si despre înselaciunile diavolului, despre farmecele si vrajile lui Antihrist si despre a doua venire a Domnului nostru, Iisus Hristos. Însa, de unde voi începe, o, iubitorilor de Hristos?! Si pe cine sa aduc martor cuvintelor mele? Ca nu am mai mult decât credinta si nadejdea spre Dumnezeu.
Marele Prooroc Isaia, mai vechi decât ceilalti Prooroci, zice despre sfârsitul lumii asa: „Pamântul vostru, desert si pustiu! Orasele voastre, arse de foc! Tara voastra, înaintea voastra,o manânca strainii! Parasi-se-va fiica Sionului ca umbrarul în vie si ca o pazitoare de poame în harbuzarie, ca un orasîmpresurat de vrajmasi!”
Iata, cât de aratat zice Proorocul pentru sfârsitul lumii! Si nu vorbeste pentru poporul iudeu, nici nu vorbeste despre cetatea lor, Sionul, ci pentru Sfânta noastra Biserica zice, caci în vremea lui Antihrist se va pustii. Dar de ce aceasta Biserica, care a lui Dumnezeu este, se numeste noul Sion? David zice: „Maica Sionului, va zice omul, si om s-a nascut într-însa.” Si iarasi: „Domnul în Sion, mare este si înfricosat.” Si Proorocul Osea zice, pentru sfârsitul lumii, asa: „în vremile cele de apoi va trimite Domnul vânt arzator din pustie asupra lor, si se vor usca cu totul vinele lor, si tot vasul cel mai placut al lor se va defaima si cele ce vor avea în pântece vor crapa.” Deci, care este altul vântul cel arzator, daca nu Antihrist, care se va naste din pustie, adica din poporul iudeu, care este pustiit de darul lui Dumnezeu, cu toti cei ce-l vor primi pe dânsul.
În vremile lui se vor usca apele pamântului si se vor strica sufletele oamenilor celor ce sunt vase placute lui Dumnezeu, si multe femei îngreunate vor muri de foame.
Si iarasi, Proorocul Amos zice: „Acestea graieste Domnul «Fiindca bateti cu pumnul pe saraci si luati de la dânsii daruri facându-va case stralucite, nu veti locui într-însele».” Si, mai jos, iarasi zice: „Aceasta graieste Domnul Dumnezeu Atottiitorul: în toate locurile va fi plângere mare si în toate ulitelesevaauzi: vai! vai! celorcedoresc ziua Domnului. Ca aceasta zi este pentru voi întuneric, iarnu lumina! Si precum ar fugi omul din fata leului si ar da peste urs, asa va fi în ziua aceea.” Adica, plângere si tânguire mare va fi în vremea lui Antihrist.
Apoi zicea celor ce-l întrebau pentru sfârsitul lumii: Pentru ce doriti sa stiti? Ca ziua aceea va aduce întuneric, iar nu lumina, adica pe Antihrist, în vremea caruia se vor face multe rautati, foamete mare si seceta. Si necaz peste necaz le va veni oamenilor, trecând din nevoi mari la mai mari, caci, din gura leului vor cadea în gura ursului. Si Proorocul David zice, despre judecata lui Dumnezeu: „Acolo scaunele au sezut la judecata, scaunele asupra casei lui David. ”
Si pe tot Proorocul, de îl vei întreba, vei afla de obste vestind pentru sfârsitul lumii. Si, ca sa nu întindem cuvântul de la toti Proorocii, sa aducem numai pe unul, spre marturie, si pe urma sa începem cuvântul despre care vrem sa vorbim.
Proorocul Maleahi, arata despre sfârsitul lumii asa: „Iatavine ziua arzând ca un cuptor, si-i va arde pe ei si vor fi toti ca cei de alt neam, ca cei ce-si fac numele lor bun, iar faptele lor sunt rele. Îi va arde pe ei ca trestia, în ziua aceea, care vine, zice Domnul Atottiitorul, si nu va ramânea dintre ei nici neam, nici radacina, nici odrasla.” Si va rasari voua, adica celor ce iubesc numele Lui, Soarele dreptatii, Domnul nostru Iisus Hristos, Judecatorul Cel drept. Si vindecarea va fi în aripile Lui. Si mai jos zice: „Si iata, Eu voi trimite vouape Ilie Tezviteanul, mai înainte de ziuaceamare si înfricosata a Domnului, care va întoarce inima parintilor catre fii si inima omului catre vecinul sau, casanu batapamântul farade veste.”
Deci, toate acestea, ce le zice Proorocul, sunt ca sa cunoastem noi tulburarile si neîntelegerile ce vor fi în vremea aceea, cum vor fi atunci: „defaimati preotii de popor si poporul parasit de purtarea de grija a preotilor; cum vor umbla tinerii în voia lor si cum fiii vor urî pe parintii lor! Parintii îsi vor ucide fiii, muierile îsi vor da barbatii la moarte, barbatii vor trage la judecata pe femeile lor; stapânii se vor face nemilostivi catre slugi si slugile împotriva stapânilor; batrânii nu vor fi cinstiti de cei tineri si tinerii nu se vor folosi de viata batrânilor. Bisericile se vor schimba în grajduri, Scripturile se vor calca, Evanghelia se va defaima, curvia va prisosi, preacurvia se va înmulti, minciunile, clevetirile, nedreptatile, calcarile de juramânt si toate viclesugurile se vor face în vremea cea mai de pe urma (pentru care Sfântul Apostol Pavel ne sfatuieste, zicând: Fratilor, paziti-va de câini, adica de eretici). Paziti-va de lucratorii faradelegii; paziti-va de pierzarea voastra. Paziti-va sa nu va însele pe voi cineva sau sa va amageasca cu vremelnica înselaciune lumeasca. Vedeti cum umblati. Umblati cu întelepciune, nu ca cei necunoscatori, ci ca cei întelepti, rascumparând vremea, caci zilele sunt rele.”
Cine dar, auzind astfel de cuvinte de la Sfintii Apostoli si de la Sfintii Prooroci si de la însusi Mântuitorul Hristos, sa nu creada ca este înviere? Cine, auzind de judecata si de raspuns, nu se va îngriji pe sine, ca sa fie pregatit în tot minutul pentru a raspunde la dreapta judecata?
Iar pentru Antihrist, zice Proorocul Daniel: „Eu, Daniel, iata, mi s-a aratat în vedenie, noaptea, patru vânturi ale cerului ce au lovit în marea cea mare si patru fiare ce au iesit din Mare, deosebindu-se între ele.
Cea dintâi era ca leul, parte femeiasca, si avea aripi ca de vultur. Am privit pâna ce a întins aripile sale si s-a ridicat de la pamânt si pe picioare de om a stat si inima de om i s-a dat ei.
A doua fiara, asemenea ursului, a stat la o parte si avea trei coaste în gura ei.
Priveam si iata atreia fiara, ca pardosul s-a aratat. Aceasta avea patru aripi de pasare asupra ei si patru capete.
În urma acesteia priveam, si am vazut a patra fiara înfricosata si înspaimântatoare si cu tarie deajuns. Dintii ei erau de fier si unghiile de arama; mânca si ceea ce-i ramânea calca cu picioarele sale. Aceasta era mult mai deosebita decât celelalte fiare, pe care le-am vazut mai înainte, si avea zece coarne; si ma uitam la coarnele ei. Si, iata, alt corn mic a iesit din mijlocul lor si trei coarne ale ei, din cele dintâi, s-au smuls dinaintea fetei aceluia; iar ochii erau ca ochii omului, în cornul acela, si gura mare graitoare.”
Acum sa tâlcuim ce înseamna aceste fiare:
Cea dintâi fiara, adica leoaica, înseamna împaratul Babilonului, Nabucodonosor, care, dupa cum a vazut Proorocul Daniil, era cu capul de aur, înaltându-se ca un vultur si mult mândrindu-se, iar dupa aceasta, cu puterea lui Dumnezeu s-a schimbat în bou. Dupa aceea s-a întors iarasi la împaratie, si dupa ce s-a smerit, s-a întors la chipul sau cel dintâi.
Fiara a doua, adica ursul, înseamna împaratia persilor, care s-a vazut ca argintul în vedenia lui Daniel. Si zice Proorocul, ca fiara avea trei coaste în gura. Aceasta înseamna ca trei natii au împaratii una dupa alta: persii, midii (mezii) si babilonienii.
Fiara a treia, pardosul, înseamna împaratia lui Alexandru Macedon, care a împaratit mai întâi asupra grecilor. A fost vazuta de Proorocul Daniel ca arama caci, dupa caderea împaratiei persilor, Alexandru, fiul lui Filip, a ucis pe Darie, împaratul lor, si i-a luat împaratia. Iar despre ceea ce zice Proorocul, ca „fiara avea patru capete si patru aripi de pasare,” aceasta înseamna ca împaratul Alexandru, murind, a lasat dupa dânsul patru împarati, fiind pusi de dânsul.
Iar fiara a patra, care era înfricosata si îngrozitoare, având zece coarne, dinti de fier si unghii de arama, înseamna împaratia romanilor, care s-a aratat în chipul fierului, fiindca aceasta împaratie a fost mai puternica decât toate împaratiile dinainte, dupa cum si fierul mai tare este decât aurul, argintul si arama.
Sa mai zicem acum pentru picioarele chipului, pe care l-a vazut Nabucodonosor în vis, si pentru cele zece coarne ale acestei fiare. Acestea amândoua înseamna ca dupa ce vor trece zece împaratii ale romanilor, se va naste Antihrist; el a fost vazut ca „un corn mic în mijlocul celor 10 coarne”. El va dezradacina trei împarati: al Egiptului, al Libiei si al Etiopiei, si va fi împarat la evrei. Si va fi mare tulburare în vremea lui, mari razboaie, mari împerecheri si amestecari. Acesta îsi va începe împaratia smerit, linistit, iubit de toti, cucernic, pasnic, urator de nedreptate. Va fi defaimator de daruri, necinstitor de idoli, iubitor de Scripturile bisericesti, cinstitor de preoti, rusinându-se de batrâni, îmbratisând pe tineri, îngretosându-se de curvie, vrajmas celor potrivnici, niciodata nu va jura, pe straini îi va iubi, pe saraci îi va ajuta, pe cei lipsiti îi va milui, pe vaduve le va ajuta, pe bolnavi îi va cauta. Dupa acestea va face si minuni: pe cei leprosi îi va curati, pe cei bolnavi îi va ta-madui, va scoate draci, va spune mai înainte cele viitoare, va spune cele ce s-au facut în departare, va învia morti, va lumina orbi si alte multe minuni va face, toate acestea cu naluciri dracesti. Iar unde va vedea doi oameni certâdu-se, el îi va face sa se împace, zicând ca, Dumnezeu zice: „sa nu apuna soarele peste mânia voastra, având vrajba cu fratele vostru.” Si asa se va arata întru toate dupa ale Domnului, pâna la o vreme. Bani nu va aduna, argintul nu-l va iubi, pentru avere nu se va îngriji. Toate acestea le va face ca sa-l iubeasca oamenii si sa-l cinsteasca.
Si vazând oamenii bunatatile cele desavârsite ale lui si puterea lui, se vor aduna toti sa-l faca împarat. Dar mai mult neamul evreilor, îl vor cere lor de împarat, zicând între dânsii: oare se mai afla altul ca acesta în acest timp. Oare se mai afla alt sfânt astazi ca acesta? Deci sa-l facem împarat si sa ne grabim a-l dobândi. Si asa, toti vor merge la dânsul, rugându-l si zicâdu-i: „Noi toti pe tine te voim împarat si pe tine te iubim, tie ne supunem toti, si prin tine nadajduim a ne mântui, ca numai tu esti drept pe pamânt. Pe tine te-am cunoscut sfânt în neamul nostru, pe tine te-am gasit vrednic si bun, pentru aceasta ne rugam tie, fii împarat peste noi!”
Iar el, fatarnicindu-se, nu va voi sa-i asculte, ca sa-l roage mai mult si asa, dupa multa rugaminte, va primi ca sa se faca împarat si îndata se va înalta (mândri) inima lui, dupa cum zice Sfântul Ioan Evanghelistul în Apocalipsa: „Si s-au închinat balaurului, care i-a dat stapânire fiarei.” Si va face razboi cu trei împarati si-i va omorî: pe al Egiptului, pe al Libiei si pe al Etiopiei. Dupa aceasta va ridica templul evreilor din Ierusalim6 si îl va lua în stapânire. Si dupa aceasta, necuratul împarat va trimite porunci prin tot tinutul împaratiei lui, prin draci, prin oameni si prin toate slugile lui, sa propovaduiasca tuturor,
6 Toate materialele pentru ridicarea templului din Ierusalim sunt pregatite de evrei, iar constructia nu ar dura mai mult decât câteva luni.
zicând: mare împarat s-a aratat astazi pe pamânt, veniti, toti sa ne închinam lui, veniti de vedeti puterea lui si stapânirea îm-paratiei lui, caci acesta va va da pâine si vin mult, si bogatie cât voiti, si alte daruri si cinstiri nenumarate! Cine este asemenea lui, care clatina pamântul, muta muntii, înviaza mortii si îmbogateste pe saraci si face oricâte voieste? Veniti toti catre dânsul, sa va dea toate bunatatile (pofta trupului).
Atunci se vor duce toti catre dânsul si-i vor zice: am auzit ca esti mare împarat si veselesti pe toti slujitorii tai, pentru aceasta am venit, ca sa ne închinam tie, spre a ne hrani, ca pierim de foame. Atunci le va zice înselatorul: veniti sa va punem pecetea (666) pe mâna dreapta si pe frunte si va voi da oricâte voiti. Pentru aceasta va pecetlui dreapta omului, ca sa nu mai poata face cu mâna semnul cinstitei Cruci si sa fie a lui desavârsit. Se vede ca numai cu câte o litera are sa fie însemnata în pecetea lui Antihrist, pentru fiecare cuvânt, care va fi zis al lepadarii de Dumnezeu. Iar aceia, necunoscând înselaciunea lui, vor sta ca sa-i pecetluiasca pe mâna dreapta si pe frunte. Iar pecetea lui va avea numarul 666, dupa marturisirea Sfântului loan Evanghelistul. Si îi va face pe cei mari si pe cei mici bogati, va slobozi pe cei ce sunt în robie, ca pe multi sa-i amageasca, si nimeni nu va putea sa vânda, sau sa cumpere, fara numai aceia care vor avea semnul si numarul fiarei sau numarul numelui fiarei.
„Aici este întelepciunea. Cel ce are minte, socoteasca numarul fiarei; canume de om este si numarul ei este 666. ” Iar întelesul pecetii va fi asa: Ma lepad de Facatorul cerului si al pamântului, ma lepad de Sfântul Botez, ma lepad de a sluji lui Hristos si ma fac rob al tau; ma lepad de împaratia cerului si iubesc muncile cele ve snice; ma lepad de Sfânta Cruce si primesc pecetea ta. Acestea vor fi scrise în pecetea înselatorului Antihrist. Care nu va voi sa primeasca pecetea lui,
va primi moartea din mâinile lui. „Fericit va fi cel ce va rabda în acea vreme, caci se va mântui si cu mucenicii cei mari va fi,” dupa cum zice Domnul, în Evanghelia de la Matei: „Cel ce va rabda pânala sfârsit, acela se va mântui. ” Si Sfântul Ioan Evanghelistul, zice în Evanghelia sa: „Unii ca aceia mari se vor chema.”
Dupa acestea, Antihrist va preface pe diavoli în chip de îngeri straluciti si multime multa de draci va pune ca sa-l laude si sa-l slaveasca, zicând: Mare este împaratul vremii de acum, mare este stapânirea si domnia lui, cine este Dumnezeu si cine este Domn afara de acesta? Acesta este Dumnezeu. Veniti, de va închinati lui, veniti, de credeti lui!
Pentru aceasta ne porunceste Domnul în Sfânta Evanghelie de la Matei, zicând: „Cautati sanu vaînsele cineva pe voi.” Si atâta se va mândri înselatorul, ca va face multe feluri de naluciri cu vraji si cu farmece si se va arata prefacându-se ca se suie la cer si-l vor lua dracii si-l vor purta prin vazduh. Apoi va face, cu naluciri, ca omoara si înviaza, facând pe slujitorii lui a face cele poruncite cu multa frica si cutremur. Atunci va trimite prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamântului pe dracii lui, spre a cauta pe cei fugiti si ascunsi de frica lui, cei care nu au voit sa se pecetluiasca. Si daca vor veni pentru a se pecetlui, bine, iar de nu, cu atâtea pedepse îi va munci, de care nu s-au mai pomenit si nici nu s-au mai auzit în veac. Caci cu asa de cumplite munci îi va munci, încât numai de s-ar gândi cineva la ele, cu totul s-ar înfricosa si cutremura. Fericiti vor fi aceia, care vor birui pe nelegiutul Antihrist, ca acesti Mucenici, se vor cinsti cu mult mai mult decât cei dintâi Mucenici. Pentru ca cei mai dinainte mucenici au biruit pe slujitorii lui Antihrist (oameni), iar acestia îl vor birui pe însusi Antihrist. Atunci toti, care se vor arata slujitori râvnitori ai lui Hristos, se vor cinsti si se vor încununa de însesi mâinile lui Hristos, Dumnezeu Atottiitorul.
Sa ne întoarcem, însa, la cuvintele noastre. Dupa ce îi va însela si îi va pecetlui pe toti ai lui, dupa ce vor flamânzi si vor înseta, vor merge la dânsul, zicând: Iata noi ne-am închinat tie si ne-ai pecetluit pe noi; acum, dar, da-ne sa mâncam si sa bem, dupa cum ai fagaduit, ca, iata, pierim de foame, întoarce putoarea marii într-o buna mireasma, ca, iata, din cauza secetei celei mari au pierit toate fiarele din mare, au împutit tot vazduhul si ne ies sufletele de multa putoare! Porunceste fântânelor sa izvorasca ape! Porunceste cerului sa ploua si pamâtul sa-si dea roada sa! Goneste de la noi fiarele cele mâncatoare de trupuri, care au iesit din culcusurile lor si din mare la uscat si, neavând ce mânca si ce bea, au navalit asupra noastra ca sa ne manânce! Ca noi, toti, în tine ne-am pus nadejdea de a ne mântui.
Atunci el, cu multa mânie, le va raspunde, zicând: De unde sa va dau voua acestea? Daca cerul nu vrea sa dea ploaie si pamântul nu vrea sa-si dea roada sa, de unde sa va dau eu hrana? Dati-mi si voi mie! Atunci, nenorocitii aceia, auzind aceste cuvinte ale lui, vor cunoaste ca el este Antihrist. Si vor plânge cu amar, batându-si piepturile cu pumnul si fata cu palmele, zicând: O, nenorocirea noastra cea mare! O, rea negu-tatorie! Vai, cât de rau am gresit! Vai, în ce grozava pierzare am cazut, cum ne-a înselat amagitorul acesta! Vai, noua! Cum ne-a prins tiranul în latul sau! Cum am cazut în cursa necuratului! O, cum nu am voit noi sa ascultam Sfintei Scripturi si cum nu voiam sa auzim cele poruncite din cartile Sfintelor Biserici! Cât de mult ne-am orbit! Ca, de multe ori auzindu-le acestea, despre care ne învata Sfânta Evanghelie, nu am luat aminte; si, iata, acum înselându-ne, desavârsit am pierit.
Acestea zicând ei, vor parasi toate si se vor stradui sa fuga în munti si în pesteri, ca sa se ascunda si sa îsi plânga pacatul lor si, cu inima înfrânta si zdrobita, se vor ruga lui Dumnezeu, ca sa se îndure spre dânsii si sa le ierte lepadarea lor. Iar Dumnezeu, ca un îndurat si iubitor de oameni ce este, îi va mântui din mâinile lui Antihrist si-i va acoperi cu mâna Sa cea atotputernica, ca sa nu-i gaseasca necuratul tiran. Si cei ce se vor pocai, bine le va fi, iar cei care vor ramâne prin cetati si prin sate mari necazuri vor suferi. Ca cei de la rasarit vor merge catre apus, nadajduind ca vor gasi acolo putina usurare; iar altii de la apus vor veni catre rasarit, nestiind ca în tot locul sunt aceste ticalosii, necazuri si chinuri care nu s-au facut din veac, dupa cum zice Domnul în Sfânta Evanghelie: „Vai celor ce vor avea în pântece. ”
Asemenea dureri vor avea toti oamenii, caci, venind noaptea, vor astepta cu nerabdare sa se faca ziua, iar venind ziua vor astepta sa se faca noapte, zicând: când se va face noapte, ca sa mai uitam durerile si chinurile? Si noaptea, venind iarasi, vor zice: când se va face ziua ca sa vedem lumina si sa scapam de fiarele ce napadesc asupra noastra! Si vazând noaptea fulgerele si auzind tunetele si de neîncetatele trasnete fiind speriati, vor zice: când se va lumina, ca sa vedem cel putin lumina zilei si, bucurându-ne, sa ne veselim de vederea rudeniilor si a vecinilor nostri?! Si asa, nemângâiat vor plânge, ziua si noaptea. Cu oamenii împreuna va plânge, atunci, toata faptura. Pamântul greu va suspina, cerul cu amar se va tângui, soarele, luna si stelele împreuna, cu jalnica mâhnire vor fi acoperite, numai pe jumatate dându-si lumina lor. Marea si tot vazduhul neîncetat vor fi tulburate si înnegurate. Fiarele cele salbatice si toate dobitoacele cele domestice, de asemenea, cu jalnica strigare se vor tângui si neobisnuit vor tipa. Muntii, padurile, câmpiile, pietrele si toata suflarea omeneasca, toate vor plânge cu amar, tânguindu-se pentru amagirea si înselaciunea ce au patimit, închinându-se oamenii neleguitului Antihrist si, mai ales, pentru ca au primit pecetea acestui necurat si viclean si s-au lepadat de prea cinstita si de viata facatoarea Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos!
Vor plânge atunci, cu amara tânguire, toate Bisericile lui Dumnezeu, caci, atunci va lipsi cu totul dintr-însele Sfânta Liturghie si alte Sfinte Slujbe, toate vor fi parasite, ca niste urâciuni. Sfântul si Cinstitul Trup si Sânge al lui Hrisos, nu se va mai vedea în zilele acelea, încetând cu totul slujbele cele Sfinte. Vor înceta atunci toate cântarile bisericesti; citirea Sfintelor Scripturi, nu se va mai auzi; iar învatatura Sfintelor Evanghelii de tot va tacea. Iar necazurile se vor înmulti; din zi în zi se vor înmulti. Aurul si argintul lor pe drumuri îl vor arunca, pietrele, cele de mult pret, vor fi calcate în picioare ca pietrele de pe drumuri fiindca toti se vor grabi, în zilele acelea, care mai de care sa se ascunda de la fata fermecatorului Antihrist. Si nici un loc nu-i va putea tainui de el, deoarece, pecetluiti fiind de dânsul, vor fi cunoscuti de toata lumea. Si de mare frica vor fi cuprinsi, pentru ca se vad amagiti, si nici îndreptare n-au sa aiba de unde dobândi!
Si, vazând trupurile cele împutite ale mortilor de pe drumuri si de prin case si din tot locul, de mare groaza si frica se vor umple! În casa nevoie, afara, necaz; în casa, foame si sete, pe drumuri, tulburari si strigari! Atunci se va vesteji frumusetea fiilor omenesti si fetele celor vii vor fi ca si ale mortilor! Pofta femeilor va pieri si cu totul va înceta; si vai oamenilor în acele zile, de necazul cel mare, care are sa fie!
Însa, în unele ca acestea fiind oamenii, Iubitorul de oameni si Preaînduratul Dumnezeu nu va lasa zidirea Sa sa fie pedepsita multa vreme, ca, acei trei ani si jumatate ai împaratiei blestematului Antihrist se vor împutina si degraba vor trece si se vor stirbi, dupa cum s-a zis mai înainte, pentru pocainta celor ce vor fugi prin munti si prin crapaturile pamântului,
plângându-si lepadarea lor. Dupa cum zicea Domnul în Evanghelia cea de la Matei: „Cade nu s-ar scurta zilele acelea, nu s-ar mântui nici un trup, însa, pentru cei alesi se vor scurta zilele acelea. ”
Deci, dupa ce se vor împlini trei ani si jumatate, îndata se va desfiinta împaratia necuratului Antihrist si va cadea toata puterea si mândria lui, iar el va merge în munca cea vesnica, dupa cum marturiseste Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, în Apocalipsa, zicând: „Si am vazut pe fiarasi pe împaratii pamântului si pe oastea lor adunata, ca safacarazboi, cu Cel ce sedea pe cal, si cu oastea Lui. Si prinzând pe fiara, si cu ea si pe proorocul cel mincinos, care a facut semne înaintea ei, cu care a amagit pe cei ce au luat semnul fiarei si pe cei ce s-au închinat chipului ei, de vii s-au trimis acestia doi în iezerul cel cu foc, care arde cu piatrade pucioasa. Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia Celui ce sedea pe cal, care iesea din gura Lui, si toate pasarile s-au saturat din carnurile lor. Bine si maiestos era Cel ce sedea pe cal si armata Lui urma dupaDânsul.”
Tot din Apocalipsa: „Si am vazut cerul deschizându-se si iataiesea un cal alb si Cel ce sedea pe el, credincios si adevarat era, care întru dreptate judeca, si darazboi cu fiara. Ochii Lui erau ca para focului si pe capul Lui erau multe cununi cu nume scrise, pe care nimeni nu stia sale citeasca, afarade Cel ce sedea pe cal. Si era îmbracat cu hainavopsita cu sânge, fiindcaa fost omorât pe Cruce, si Si-a varsat tot Preacuratul Sau Sânge; si Se cheamanumele Lui Cuvântul lui Dumnezeu, iar oastea Lui, care era îmbracatacu haine albe preacurate, urma dupaDânsul, sezând calari pe cai albi. Din gura Celui ce sedea pe cal alb, iesea o sabie cu douaascutisuri, ca sa biruiasca pe neamuri” (care sunt dracii si cei dintre oameni care i-au ascultat pe ei). Deci, cu acestia a facut razboi Fiul lui Dumnezeu, cu împaratii pamântului si cu diavolul. Si a
fost prins diavolul, împreuna cu Antihrist, care facea minuni amagitoare înaintea lui, si cu acele minuni a amagit pe toti aceia care au primit pecetea diavolului si s-au închinat icoanei lui, adica lui Antihrist. Dupa uciderea lui Antihist sia slujitorilor lui, se va arata Domnul nostru Iisus Hristos, adica va fi a doua venire a Fiului lui Dumnezeu, în care am nadajduit si nadajduim ca ne vom mântui.
Si va fi a doua venire a Lui, dupa cum singur, în Evanghelia cea de la Matei, arata, zicând: „Precum fulgerul iese de la rasarit si se aratala apus, asa va fi si venirea Fiului Omului.”
Dar, acum sa spunem si despre sfârsitul lumii, despre venirea lui Antihrist, cum are sa se nasca si cum va împlini toata rautatea lui:
Domnul nostru Iisus Hristos, când a voit sa vina pe pamânt ca sa mântuiasca neamul omenesc, S-a nascut din Preacurata Fecioara Maria, ce era de neam împaratesc si arhieresc, dupa cum zic toti Proorocii si marturisesc Sfintele Scripturile.
Asemenea si de înselatorul si de prea raucredinciosul Antihrist, asa marturiseste Sfânta Scriptura: ca se va naste din semintia lui Dan, dintr-o femeie necurata si prea spurcata si va fi crescut în ascuns. Nu dupa cum zic unii, ca însusi diavolul se va întrupa, ci, va fi om ca toti oamenii, dar având într-însul toata lucrarea satanei, dupa cum marturiseste Sfântul Ioan Damaschin. Si se va taia împrejur ca si Hristos si apostoli va aduna, spre a-i sluji lui la toate rautatile, pe care le va face cu fermecatorii si vrajitorii (naluciri). Si va iubi el neamul evreiesc si multe minuni mincinoase va face înaintea lor, ca sa însele pe oamenii cei rai, înca si pe cei sfinti, de va fi cu putinta.
Apoi, se va mândri contra lui Dumnezeu, socotind, ticalosul, ca va împarati în veci. Si va aduna draci, în chipul oamenilor, ca sa-i puna stapânitori asupra lucrurilor si asupra poporului. Apoi, fiind pus împarat, va urî pe supusii sai si va striga, cu mare glas, catre popoare: Cunoasteti, popoare, neamuri, semintii si limbi, puterea mea cea mare? Care împarat poate sa se împotriveasca mie si care dintre împarati nu se va teme de mine? Priviti la minunile mele si va înspaimântati! Dupa aceea va muta muntii cu nalucirile lui, va umbla pe mare ca pe uscat, foc va coborî din cer, ziua o va preface în noapte si noaptea o va preface în zi, si, în sfârsit, va face toate câte i se va parea, ca sa amageasca pe toti. Însa toate câte va face, nu sunt adevarate, ci naluciri si fermecatorii, pentru ca sa însele pe oameni. Si îndata ce oamenii vor începe a crede lui si se vor închina, cerul nu va mai ploua si pamântul nu va mai rodi. Marea se va împuti si toate fiarele din mare vor muri, râurile si izvoarele, pâraiele si fântânile si toate baltile vor seca si toata verdeata se va usca. Iar fiarele cele salbatice vor navali asupra oamenilor. Toate dobitoacele vor pieri, înca si oamenii vor cadea pe ulite lesinati, morti de foame si de sete. Mamele vor îmbratisa pe fiicele lor, si vor cadea moarte amândoua, parintii cu feciorii lor, fratii cu surorile lor vor cadea murind împreuna si nu va fi cine sa-i îngroape. Tot pamântul se va umple de reaua putoare din trupurile cele moarte! Marea va varsa afara valurile sale, ca niste pacura împutita. Atunci va fi foamete si seceta mare în toata lumea, plângeri si tânguiri, amar si vai în toate locurile. Suspinele si oftarile inimilor vor prisosi, oamenii din vremea aceia vor ferici pe cei morti, zicând: Fericiti sunteti voi, care n-ati ajuns zilele noastre, acestea de pe urma! Si nu vor avea unde sa fuga si sa se ascunda, ca se va tulbura marea si uscatul. Pentru aceasta ne-a zis noua Domnul: Privegheati, neîncetat rugându-va, ca sa scapati de necazuri.
Rea putoare în mare, rea putoare pe pamânt, foamete, cutremur, în mare tulburare, pe pamânt tulburare, înfricosare în mare, înfricosare pe pamânt. Aurul cel mult, argintul si hainele cele de matase, cu nimic nu va folosi pe cineva în necazul acela, ca toti oamenii pe mortii cei îngropati îi vor ferici, mai înainte de a veni necazul cel mare, ce va fi pe pamânt. Ca atunci tot aurul si argintul, aruncat fiind pe ulite, nu va fi cine sa-l ia pe el, fiindca toate vor fi urâte si toti, din toate partile, a fugi se vor stradui. Si nicaieri nu va fi lor cu putinta ca sa se ascunda, caci împreuna cu foamea si cu setea, va fi frica de fiarele cele târâtoare si de trupuri mâncatoare; din afara, cutremur va fi, iar dinauntru frica. Toate ulitele vor fi pline de mortaciuni: în ulita putoare, în casa putoare; în ulita glas de plângere, în casa glas de plângere; în ulita foame si sete, în casa foame si sete; în ulita amar, în casa amar; fiecare, pe unul si pe altul, cu plâgere îl va întâmpina si toti în mare strâmtoare vor fi, în zilele acelea prea cumplite. Iar oamenii, nemaiputând suferi unele ca acestea, cu mari glasuri vor striga: O, voi muntilor, cadeti peste noi si ne acoperiti! Deschideti-va morminte si ne primiti pe noi! O, moarte, vino de ne scoate din atâtea nevoi grele si din mâinile preacumplitului împarat, a acestui preapagân!
Iar dupa sfârsitul acelor cumplite necazuri, îndata soarele se va întuneca si luna nu-si va mai da lumina sa si stelele vor cadea si puterile cerului se vor clatina. „Si atunci se va arata semnul Fiului Omului pe cer. Atunci vor plânge toate semintiile pamântului si vor vedea pe Fiul Omului, venind pe norii cerului, cu putere si cu slavamulta.” Iar cerul, ca o carte, se va învalui si pamâtul se va mistui de foc pentru faradelegile oamenilor si, mai ales, pentru curvie, sodomie si ucidere. Si, facându-se într-o clipa toate noi, va trimite Domnul pe îngerii Sai sa trâmbiteze cu glas mare, ca sa adune pe alesii Sai de la marginea pamântului, de a caror trâmbitare, cerul si pamântul si toate cele dedesubt se vor cutremura si se vor înspaimânta, si toata firea cea omeneasca si îngereasca de groaza cea mare se va înfricosa. Atunci, se vor vedea pogorându-se de sus toate cetele cele ceresti: Îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Stapâniile, Începatoriile, Domniile, Puterile, Heruvimii cei cu ochi multi si Serafimii cei cu câte sase aripi, dimpreuna cu toti Sfintii, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul si pamântul de slava Lui. Si îndata, în acea cântare, se va arata pe nori, ca un fulger, pasind, împaratul Slavei, Hristos Dumnezeu, Judecatorul viilor si al mortilor, spre a Carui întâmpinare se vor rapi toti dreptii de pe pamânt, alaturându-se la toate cetele îngeresti, dupa cum zice Sfântul Apostol Pavel: „Si noi, cei vii, care vom fi ramasi, împreunacu dânsii ne vom rapi în nori, întru întâmpinarea Domnului, în vazduh, si asa, pururea cu Domnul, vom fi.”
Se va pogorî Domnul nostru Iisus Hristos, pe pamânt, fiind laudat de toate puterile îngeresti, si de toti cei drepti slavindu-Se, si de Apostoli marindu-Se, de Prooroci si de Mucenici proslavindu-Se. Dupa aceasta vor aduce Sfintii îngeri, înaintea înfricosatului Judecator, pe fiul pierzarii, adica pe satana si pe Antihrist, dimpreuna cu slujitorii lui si se va arata înselaciunea lui, pe care, legându-i, îi va arunca în iezerul cel de foc (iad) unde se vor arde neîncetat, în vecii vecilor, satana si Antihrist, cu toti dracii si slujitorii lor, adica: cu masonii, cu fermecatorii, cu necredinciosii jidovi, cu agarenii, cu pagânii si cu toata multimea ereticilor celor ce au hulit si s-au lepadat de dumnezeirea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, si de Preacurata Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, înca si cu toti crestinii cei pacatosi si nepocaiti si nemarturisiti la preot de pacatele lor cele rele si spurcate.
5. 5. Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul pentru a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos; pentru venirea lui Antihrist si pentru sfârsitul lumii culese din Tomul al doilea
EU, Efrem, cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai presus de puterea mea? Dar de vreme ce Mântuitorul, prin a Sa milostivire, pe cei necarturari, întelepciune i-a învatat si, prin dânsii, pe credinciosii de pretutindeni i-a luminat, si limba noastra cu îndestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic, si a tuturor ascultatorilor. Si voi grai cu durere si voi spune cu suspinari despre sfârsitul lumii de acum, si despre acel fara de rusine si cumplit balaur (adica Antihrist), cel ce va tulbura pe toate cele de sub cer si are sa bage teama si împutinare si cumplita necredinta în inimile oamenilor. Va face aratari, semne si înfricosari, încât, de ar putea, ar amagi si pe cei alesi; pe toti se va sârgui sa-i însele cu mincinoasele semne, cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatorii, care se vor face de dânsul.
Caci, cu voia lui Dumnezeu, va lua stapânire, ca sa însele lumea, fiindca s-au înmultit pagânatatile oamenilor si pretutindinea tot felul de lucruri cumplite se lucreaza. Pentru aceasta Preacuratul Stapân, va lasa sa fie ispitita lumea cu duhul înselaciunii, pentru pagânatatea ei, de vreme ce oamenii s-au departat de la Dumnezeu si au iubit pe vicleanul. Mare nevointa va fi, fratilor, în vremile acelea, mai ales asupra celor credinciosi, când se vor savârsi semne si minuni de însusi balaurul, cel cu multe stapâniri, când se va arata ca un dumnezeu, cu naluciri înfricosate, zburând în vazduh, si toti dracii, ca îngerii, înaltându-se înaintea lui, si va striga cu tarie schimbându-si chipul si înfricosând fara de masura pe toti oamenii. Atunci, oare, fratilor, cine se va afla întarit si neclatinat petrecând, având în sufletul sau semnul Unuia-Nascut, a Fiului lui Dumnezeu, adica sfânta Lui venire, când va vedea necazul cel nemângâiat, ce se va face pretutindenea, peste tot sufletul si nu va fi de nicaieri nici o mângâiere?
Si, în vremea aceea, nu va fi liniste pe pamânt, iar marea, vazând-o toata lumea tulburata, va fugi fiecare ca sa se ascunda în munti, unii murind de foame, iar altii de sete cumplita, topindu-se ca ceara. Si nu va fi cine sa-i miluiasca pe ei, când vor vedea toate fetele lacrimând si cu durere întrebând: Nu cumva se afla vreun grai al lui Dumnezeu pe pamânt? Si nu se va auzi de nicaieri! Cine oare va suferi urgia zilelor acelea? Si cine va rabda necazul cel nesuferit? Când vor vedea amestecarea popoarelor, celor ce vor veni de la marginile pamântului, pentru vederea tiranului, multi, închinându-se înaintea spurcatului, vor striga cu cutremur (încât si locul se va clatina de strigarile lor), zicând: Tu esti mântuitorul nostru! Atunci marea se va tulbura si pamântul se va usca, cerul nu va mai ploua si lacurile se vor usca. Si toti cei ce vor fi pe pamânt, de la rasarit catre apus, vor fugi de multa frica. Si iarasi, cei ce vor fi la apusul soarelui, catre rasarit, vor fugi cu cutremur.
Luând atunci, obraznicul, stapânirea, va trimite pe draci în toate marginile pamântului, ca sa propovaduiasca cu îndrazneala, ca „s-a aratat cu slava; veniti de-l vedeti pe el!” Cine, oare, va avea sufletul de diamant, ca sa sufere vitejeste toate smintelile acelea? Cine, oare, va fi acest om, precum am zis, ca toti îngerii sa-l fericeasca pe el? Caci eu, fratilor, iubitorul de Hristos, desavârsit m-am înfricosat numai din însasi pomenirea balaurului. Cuget în mine, despre necazul cel mare ce va fi asupra oamenilor în vremile acelea si în ce fel se va arata acest balaur pângarit, asupra neamului omenesc, însa, sfintilor, celor ce vor putea birui nalucirile lui, mult mai cumplit li se va arata; ca vor fi multi cei ce se vor afla atunci placuti lui Dumnezeu, care vor putea sa se mântuiasca prin munti si dealuri si în locuri pustii, cu multe rugaciuni si cu plângere nesfârsita. Ca, vazându-i Dumnezeu pe ei asa în plângere nemângâiata si în credinta curata, Se va milostivi spre dânsii, ca un Parinte iubitor de fii, si-i va pazi pe ei, unde se vor ascunde. Ca prea pângaritul nu va înceta, cautând pe Sfinti pe pamânt si pe mare, socotind ca el va împarati de acum pe pamânt. Si pe toti îi va supune, si va socoti, ticalosul, sa stea împotriva în ceasul acela înfricosat, când va veni Domnul din cer, nestiind, ticalosul, de a sa neputinta si mândrie pentru care a cazut din cer.
Cu toate acestea va tulbura pamântul, va înfricosa pe toate, cu mincinoasele semne vrajitoresti. Si nu va fi în vremea aceea, când va veni balaurul, slabire pe pamânt, ci mare necaz, tulburare si amestecare de popoare, moarte si foamete în toate marginile pamântului. Caci, însusi Domnul, cu dumnezeiasca Sa gura, a zis: „Ca unele caacesteanu s-au facut de la începutul zidirii. ” Iar noi, pacatosii, cum vom asemana nevoia cea peste masura, înca si netâlcuita, dupa cum Dumnezeu însusi a numit-o pe dânsa. Însa, fiecare sa-si puna în mintea sa, cu dinadinsul, sfintele cuvinte ale Domnului si Mântuitorului, cum ca, pentru nevoia si necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea, prin a Sa milostivire, sfatuindu-ne pe noi si zicând: Rugati-vaca sanu fie fuga voastraiarna (adica cazuti în vreo secta, eres), sau sâmbata (adica în nelucrarea pocaintei, deci, petrecând în pacate). Iarasi a zis: „Privegheati totdeauna, adeseori rugându-va, ca sascapati de necaz si sastati înaintea lui Dumnezeu, ca savamântuiti de toate acestea, catimpul aproape este;” si în aceasta rautate toti stam si nu credem! Deci, sa ne rugam neîncetat, cu lacrimi, ziua si noaptea, cazând la Dumnezeu, ca sa ne mântuim de necazul ce va sa vie pe pamânt, ca sa nu vedem nicidecum fiara, nici sa nu auzim înfricosarile lui, caci vor fi cutremure si morti de multe feluri peste tot pamântul.
Viteaz suflet va fi acela, care va putea sa-si tina viata atunci în mijlocul smintelilor, caci daca în credinta se va împutina omul, atunci foarte usor se va înconjura si se va robi de semnele balaurului celui rau si viclean, si neiertat se va afla unul ca acesta la judecata, ca vânzator lui însusi se va afla, ca a crezut tiranului de buna voie. De multe rugaciuni si lacrimi avem trebuinta, o, iubitilor, ca sa fie cineva din noi tare în ispite! Fiindca multe vor fi nalucirile fiarei, cele ce se vor face de ea, caci luptatoare împotriva lui Dumnezeu fiind, pe toate va voi sa le piarda.
Ati auzit, fratii mei cei iubitori de Hristos, ce a facut diavolul israilitenilor în pustie, când ieseau din Egipt? Cum i-a amagit pe ei, ticalosul si prea spurcatul, ca sa faca toti acel prea cumplit pacat, ca a învatat pe Valaam ca sa dea lui Valac, împaratul Madianului, sfat rau, ca sa puna pe femeile cetatii în corturi si pe popor sa-l amageasca spre curvie si spre a jertfi? Caci, vazându-i Dumnezeu, ca pe niste necurati, cu totul, deodata a vrut sa-i piarda pe ei, dupa ce toti ar fi curvit cu femeile, ca niste dobitoace. Si au pus pe femei cu nerusinare la un loc (în comun) si mese pline de mâncari, de stropiri si mirosuri de jertfe înaintea portilor, pe toti tragându-i spre moarte.
Ca acela ce va dori sa curveasca cu spurcatele acelea femei, mai înainte sa aduca jertfa si apoi sa intre la dânsele, caci nu luau femeile plata de la popor, ca pe toti cei ce veneau la dânsele sa-i însele a jertfi la idoli. Si au dat boierilor sa curveasca cu fetele boierilor, de asemenea si bogatilor cu fetele bogatilor, iar pe cele mai multe din femei în comun, la tot norodul cel prost.
Ati vazut lucrarea nedreptatii si vicleana mestesugire, cum tuturor le-a sapat groapa spre moarte? Vazut-a cineva din voi, cândva, vreun lucru ca acesta, fara rusine? Preacurvia tinând sabia, cea cu doua ascutisuri, caci cu doua morti cumplite omorau femeile pe cei ce intrau la dânsele, ca sa jertfeasca la idoli si sa curveasca. Cu un astfel de chip, va face tiranul, ca toti sa poarte pecetea fiarei, când va veni în vremea sa, la împlinirea vremilor, caci are sa amageasca pe toti cu semne si numai asa vor putea sa cumpere bucate si tot felul de trebuinte, si povatuitori peste popoare va pune, ca sa împlineasca porunca lui.
Luati amite fratii mei! Covârsirea fiarei si mestesugirea vicleniei ei, de la pântece începe! Caci, dupa ce va fi strâmtorat cineva, lipsindu-se de bucate, va fi silit a primi pecetea lui, dar nu peste toate madularele trupului, ci pe mâna dreapta si pe frunte, va fi pus pagânescul chip, ca sa nu mai aiba stapânire omul, sa se pecetluiasca cu mâna dreapta cu semnul Sfintei Cruci, pe frunte, nici sa nu se pecetluiasca în numele Domnului, nici cu prea slavita si cinstita Cruce a lui Hristos, Mântuitorul nostru. Ca stie ticalosul, ca daca se va pecetlui cineva cu Crucea Domnului îi risipeste toata puterea lui si pentru aceasta pecetluieste dreapta omului, ca aceasta este care pecetluieste toate madularele noastre. Asemenea este si fruntea, care, ca un sfesnic ce poarta faclia luminei, adica semnul Mântuitorului pe fata.
Deci, fratii mei, înfricosata nevointa o sa fie tuturor oamenilor, celor iubitori de Hristos, dar pâna la ceasul mortii sa nu se teama cineva si nici sa nu stea cu molesire, când va începe a închipui balaurul pecetea sa în locul Crucii Mântuitorului, în acest fel se va osteni vrajmasul, ca numele Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos sa nu se mai pomeneasca deloc în vremea lui.
Si aceasta o va face, fiindca se teme si se cutremura necuratul de sfânta putere a Mântuitorului nostru. Caci, de nu se va pecetlui cineva cu pecetea aceluia, nu se va robi de nalucirile lui, iar Domnul nu se va departa de la unii ca acestia, ci îi va lumina si îi va trage catre El. A întelege se cade noua, fratilor, cu tot dinadinsul, nalucirile vrajmasului, ca nemilostiv si fara de omenie este. Iar Domnul nostru, cu liniste va veni la noi toti, ca sa goneasca de la noi mestesugurile balaurului (fiarei). Deci, noi, credinta lui Hristos neabatuta si curata tinând-o, usor vom birui puterea tiranului. Gând neschimbat sa ne câstigam si buna statornicie, si se va departa de la noi neputinciosul, neavând ce sa faca. Caci eu, prea micul, va rog, fratilor iubitori de Hristos, sa nu ne molesim, ci, mai ales, puternici sa ne facem cu puterea Crucii. Netrecuta nevointa lânga usa este; platosa credintei sa o luam cu totii; sa scoatem cu dragoste din izvorul cel dumnezeesc, nadejdile mântuirii sufletelor noastre! Nezidita Treime, cea de o Fiinta, este izvor ce da viata. Daca se va înconjura cu astfel de arme sufletul nostru, calcat va fi balaurul. Cu toate acestea, se cade noua, a ne ruga, ca sa nu cadem în ispita, nici sa fugim iarna. Fiti gata, deci, ca niste robi credinciosi, neprimind pe altul; de vreme ce hotul si pierzatorul si cel fara de omenie, mai întâi va veni în ale sale vremi, vrând sa fure, sa înjunghie si sa piarda turma cea aleasa a lui Hristos. Falsul pastor va lua asupra lui chipul Adevaratului Pastor, ca sa însele oile turmei lui Hristos.
Însa cei ce stiu si vor recunoaste glasul cel Sfânt al Adevaratului Pastor, îndata îl vor cunoaste. Ca glasul pierzatorului nu se aseamana cu glasul Adevaratului Pastor, fiindca glasul tiranului este ranitor. Plin fiind glasul lui de chipul hotului, îndata se si cunoaste. Deci, sa ne învatam, prietenilor, cu ce chip are sa vina pe pamânt sarpele cel fara de rusine! Fiindca Mântuitorul, vrând sa mântuiasca neamul omenesc, din Fecioara S-a Nascut si chipul omului luând a zdrobit pe vrajmas cu sfânta putere a dumnezeirii Lui. Blând si smerit a fost pe pamânt, ca pe noi sa ne înalte de la pamânt la cer. Caci, cu încredintare si cu adevarat, Dumnezeu este Cel ce S-a zamislit si S-a întrupat, nascându-Se din Sfânta Fecioara, si prin patima Crucii, a mântuit neamul omenesc, si iarasi va sa vina în ziua cea de pe urma sa judece viii si mortii si sa rasplateasca tuturor dupa faptele lor, dreptilor si necredinciosi-lor, ca un Drept Judecator.
Aceasta stiind-o si cunoscând-o vrajmasul, ca iarasi va sa vina din cer Domnul, cu slava dumnezeirii, a socotit si aceasta, ca sa ia asupra lui chipul venirii lui Hristos si sa ne însele pe noi. Dar Domnul nostru va veni ca un fulger înfricosat pe pamânt, iar vrajmasul nu va veni asa, caci zurbagiu este. Si se va naste, cu adevarat, dintr-o femeie spurcata, care va fi unealta a lui; deci el nu se va întrupa, ci cu acest fel de chip va veni prea pângaritul, ca un hot, ca sa însele pe toti, fiind smerit, linistit, urând cele nedrepte, de la idoli întorcându-se, dreapta credinta mai mult cinstind, bun, iubitor de saraci, peste masura de frumos, cu buna asezare, bun catre toti, cinstind cu covârsire pe neamul iudeilor (ca ei asteapta venirea lui). Iar în toate acestea, va face semne, aratari si înfricosari cu multa stapânire si se va mestesugi cu viclesug ca sa placa tuturor, si sa fie iubit repede de multi. Daruri nu va lua, cu mânie nu va grai, mâhnit nu se va arata, si cu chipul bunei rânduieli va amagi lumea, pâna ce se va face împarat. Si dupa ce vor vedea multe popoare niste fapte bune ca acestea si puterea sa, toti împreuna, cu o vointa se vor face, si cu bucurie mare îl vor propovadui pe el împarat, zicând unii catre altii: Oare se mai afla vreun om ca acesta bun si drept? Însa cel mai mult, poporul cel ucigas al iudeilor, îl vor cinsti si se vor bucura de împaratia lui. De aceea, ca unul ce va cinsti cel mai mult locul si biserica iudaica, va arata tuturor, ca se face purtare de griji pentru dânsii. Si, când va împarati balaurul pe pamânt, cu mare sârguinta popoarele i se vor face ajutatoare: Edom, si iarasi Moav, înca si fiii lui Amon, ca unui adevarat împarat i se vor închina lui cu bucurie, si ei se vor face cei dintâi aparatori ai lui.
Apoi, se va întari îndata împaratia acestuia, si va bate cu mânie pe trei împarati mari. Iar dupa aceasta, se va înalta inima lui, si va varsa balaurul amaraciunea sa, punând înainte, în Sion, veninul mortii, tulburând lumea. Va clatina marginile pamântului, va necaji toate, va pângari suflete. Nu se va mai arata ca un cucernic, ci cu totul va fi fara de omenie: iute, mânios, cumplit, nestatornic, înfricosat, slut, urâcios, gretos, salbatic, pierzator, sârguindu-se a arunca în groapa pagânatatii tot neamul omenesc, prin asa nebunie. Va face semne mincinoase, iar multimea si alte multe popoare, stând înaintea lui, îl vor lauda pentru naluciri si vor striga cu glas mare, încât se va clatina locul, în care popoarele vor sta înaintea lui. Si el va grai cu îndrazneala: Cunoasteti voi puterea si stapânirea mea? Iata dar, înaintea voastra, a tuturor, poruncesc acestui munte mare, ce este de cealalta parte a marii, ca sa vina aici la noi. Apoi, va zice spurcatul: Tie, îti poruncesc sa te muti îndata dincoace de mare; si va alerga muntele, în privirea tuturor, însa nicidecum din temeliile lui nu se va muta, ci va fi o nalucire. Caci cele ce Dumnezeu Cel Preaînalt, de la începutul zidirii, le-a întemeiat si le-a înaltat, asupra acestora, prea spurcatul, nu are stapânire. Si va amagi lumea si cu alte naluciri vrajitoresti. Si iarasi, altui munte, ce va sta în adâncul marii celei mari, ostrov foarte mare fiind, îi va porunci sa se duca si pe uscat sa stea, în tarmuri veselitoare, spre veselia privitorilor, dar ostrovul nicidecum din mare nu se va misca. Si iarasi, îsi va întinde mâinile lui si va aduna multime de târâtoare si pasari; de asemenea, înca va pasi pe deasupra adâncului, si pe mare va umbla ca pe uscat; însa toate acestea vor fi naluciri.
Si multi vo |