Descriere | Din Busteni, apucand pe un drum laturalnic, urci, urmand cateva serpentine mici, pret de vreo 80 de metri diferenta de nivel ca sa ajungi intr-o poiana care se deschide chiar la marginea padurilor de sub varful Caraiman. Aici, primul lucru care iti sare in ochi este un brad cu totul deosebit, ca un policandru urias cu sase brate, in care se afla un clopot si o toaca, si in jurul caruia a fost ridicata o constructie circulara din lemn, un paraclis. Inauntru, trunchiul este inchis intre patru pereti din lemn, fiecare latura fiind ornata cu cate doua icoane si un crucifix. In fata acestor obiecte de cult, oameni veniti nu doar din Busteni, unii chiar din locuri mult mai indepartate, se aseaza in genunchi si se roaga. Ne aflam la Manastirea Caraiman, o manastire mai speciala decat altele pentru ca aici traieste un pustnic, calugar si preot cum isi zice, a carui faima a trecut de mult dincolo de zidurile de piatra ale Bucegilor. Este Parintele Gherontie Puiu despre care se spune ca moartea i-a murit de trei ori, dar care acum e fericit ca i s-a indeplinit dorinta sa cea mai vie: construirea unei manastiri. Sub lumina Maicii Domnului Parintele spune ca s-a aflat, din prima zi a venirii sale pe lume, sub protectia Maicii Domnului. Si acum la 75 de ani, parintele Gheronite este un barbat urias cu o privire firava si cu o voce dulce, moldoveneasca.
Parintele Gherontie Puiu a ascultat porunca Maicii Domnului si a trait ca un sihastru timp de zece ani intr-o pestera, pana in vara lui 1970. Timp de zece ani, noptile, a privit crucea cea mare de pe Caraiman. Atunci, spune, “i-am jurat Maicutei Domnului ca, daca ma voi intoarce cu bine in lume, jos, voi construi o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci, din curtea careia sa poata fi privita crucea de pe varful Caraimanului”.
Dupa Revolutia din 1989 s-a intors la Manastirea Neamt, unde monahii ramasi in viata l-au recunoscut, desi trecusera 30 de ani. A fost uns monah pe loc, apoi a fost inscris la seminar, desi nu avea decat patru clase terminate in satul natal. O saptamana a fost diacon, dupa care, asta se intampla in 1992, episcopul locului l-a uns preot, dupa “randuiala lui Melchisedec”, pentru ca trecuse de varsta lui Hristos.
In 1995, in timp ce spovedea o credincioasa, parintele Gherontie, pe atunci preot slujitor la marea manastire Cetatuia din Iasi, a avut un atac cerebral, in urma caruia nu si-a mai putut misca jumatate din corp.
A fost internat la spitalul din Tatarasi, unde a stat trei luni dupa care a fost transferat la sanatoriul din Sinaia. Medicii care l-au ingrijit i-au spus ca va fi nevoie de ani buni pentru refacere. Acolo a stat insa… o singura noapte. Aflat intr-o rezerva cu inca un preot si cu un crestin, parintelui i s-a aratat iarasi, de data asta foarte de aproape, Maica Domnului. “Te-am adus aici cu o misiune, adu-ti aminte!” i-a soptit Preacurata. “Cum s-o indeplinesc, Maicuta, tocmai acum, cand sunt paralizat?” a intrebat parintele. “Trezeste-te ca nu esti bolnav” i s-a spus. Si, isi aduce aminte parintelui: “Apoi a rostit mai apasat: Vei gasi un brad cu sase ramuri, langa o apa curgatoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo sa faci manastirea”. Spre surprinderea vecinilor de salon si a medicului neurolog, parintele Gherontie s-a ridicat in picioare, uitand de boala. Apoi a plecat in cautarea bradului cu sase brate. A ajuns la Busteni, l-a cautat prin Zamora, apoi vocea din vis i-a spus sa caute pe partea cealalta a apei. Indrumat de primarul Busteniului, a ajuns pe plaiul Palanca. Acolo a zarit bradul retezat si a primit semnul ca toate cautarile lui luasera sfarsit. Maica Domnului i-a aparut plutind peste brad, facandu-i semn cu mana, “de parca ar fi vrut sa-i arate ca manastirea trebuie sa imprejmuie acel brad. De aceea am facut agheazmatarul, ca un fel de paraclis ce strange in brate sfantul arbore… Cand am taiat un ciot din brad, ca sa fac loc pentru clopot si toaca, in fibra lemnului a aparut chipul Maicutei Domnului.
In apropiere, aproape terminata, se inalta si Biserica cea mare si viitoarea clopotnita in care vor fi asezate sapte clopote pentru a fi auzite pana in Valea Bustenilor si Zamora. Privesti toata aceasta liniste adanca si placuta si fara sa vrei simti cum, neauzit si neprihanit, peste acest loc pluteste usor harul lui Dumnezeu si ocrotirea Maicii Preasfinte pe care fiecare om o simte in adancul sufletului. Eu unul am simtit-o si o marturisesc. Va indemn sa nu ocoliti aceasta manastire daca sunteti in trecere. Nu veti regreta vizita pe care o veti face si cu siguranta veti reveni.
|