12 Februarie 2009
Vizualizari: 5557
Bogdan GoretchiPostat la 2010-10-20 09:26
Va multumesc anticipat pentru aprobare.
Bogdan GoretchiPostat la 2010-10-20 09:25
BISERICA „OŢETARI”, strada Oţetari, nr. 4, sector 2, Bucureşti Biserica Oţetari, situată în centrul oraşului, în perimetrul Batiştei – Vasile Lascăr, foarte aproape de Piaţa Rosetti, Teatrul Naţional, Biserica Armenească şi Colegiul Naţional “Spiru Haret”, este un loc discret, dar plin de viaţă duhovnicească, al geografiei ortodoxiei bucureştene. Scăderea numărului enoriaşilor proprii este suplinită prin îndreptarea credincioşilor din alte colţuri ale oraşului către un locaş cald şi paşnic, comoară ascunsă de istorie şi artă, în care rugăciunea hrăneşte şi luminează sufletele. Confruntată nu rareori cu dificultăţi materiale, Biserica noastră nu a încetat niciodată să nutrească darurile sufleteşti. Şi poate că, dincolo de oricare alt dar cu care „Oţetarii” au fost binecuvântaţi, cel mai de preţ este religiozitatea nobilă, reţinută dar plină de forţă, a creştinilor care frecventează Biserica. Istoric Pe actualul loc al Bisericii Oţetari s-a aflat, iniţial, un zăvoi de oţetari, pe malul fostei gârle Bucureştioaia, afluent al Dâmboviţei, care îşi avea vadul pe actuala stradă Galaţi. În anii 1680-1681 a fost construită, în zilele lui Şerban Vodă Cantacuzino, o bisericuţă din lemn, despre care găsim referiri în Istoria Bucureştilor de Ionescu-Gion şi în „Din vechiul Bucureşti între anii 1789-1791” de Gheorghe Florescu. Tot din lemn s-a refăcut, în anii 1691-1692, pe vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), martir al creştinătăţii, o a doua biserică, iar după răzmeriţă a fost ridicată, în iulie 1757, sub Domnia lui Constantin - Vodă Mavrocordat, a treia Biserică, de data aceasta din zidărie, aşa precum aflăm dintr-un act al Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, din 1786. Din pisania veche, scrisă cu litere chirilice săpate în piatră, care se păstrează în pridvorul bisericii, aflăm că aceasta s-a zidit şi înfrumuseţat cu ajutorul lui Mărgărit Staroste, al lui Nicolae Cernavodeanu, al Jupânului Nicolae Cupeţul şi al altor creştini, “ca să le fie lor veşnica pomenire”. La 25 august 1794, un ctitor pe nume Radu Nicule a dăruit Bisericii un clopot. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica „Oţetari”, aşa cum avea să rămână întipărită în memoria bucureştenilor, a fost locul de îngropăciune al membrilor marii familii negustoreşti Hagi Tudorache, de la care se păstrează şi astăzi, în pridvorul Bisericii, două morminte cu pietre funerare, datate 1825 şi 1845. Biserica a fost restaurată între anii 1860-1866 pe timpul Mitropolitului Nifon Primat al României (1850-1875), care s-a născut la Bucureşti, în mahalaua Oţetarilor, pe uliţa Teilor (actuala stradă Vasile Lascăr) şi cu ajutorul familiilor Hagi Tudorache, N. Zamfirescu şi Romanescu, a fost pictată de cǎtre Gheorghe Tattarescu (1820-1894), unul dintr cei mai importanţi pictori români, fiind executată întreaga pictură murală a Bisericii, precum şi iconostasul. Pictura este executată în ulei, pe un strat din glet de ipsos. Stilistic pictura aparține şcolii realiste de influienţă italiană, care se întrepătrunde cu filonul bizantin ortodox creând un stil propriu pictorului Ghe. Tattarescu. Se remarcă forţa desenului, arhitectura sobră a compoziţiilor, tehnica impecabilă a folosirii clar-obscurului, impresia de spaţietate şi profunzime. Aşa se face că după restaurarea picturii încheiată la 1866, Mitropolitul Nifon a dăruit Bisericii Oţetari, o falangă dintr-un deget al Sfântului Mare Mucenic Haralambie. Chipul Mitropolitului Nifon este pictat în pronaosul Bisericii Oţetari. Biserica Oţetari a mai fost restaurată, în anul 1884 de cǎtre pictorul Veniamin Precup. Între anii 2004-2006 sub oblǎduirea Pǎrintelui Paroh Mircea Goreţchi şi cu ajutorul credincioşilor, pictorii restauratori Raluca şi Sebastian Bilțiu au reuşit sǎ remedieze gravele exfolieri şi s-a curǎțat stratul de praf şi fum. Construcția a fost consolidatǎ, brâul din zid reparat printr-un procedeu modern de înghețare a infiltrațiilor de apǎ. Biserica păstrează obiecte cu valoare de patrimoniu dăruite de-a lungul veacurilorde catre credincioşi: un epitaf al Mântuitorului brodat în fir, din anul 1793; o icoană împărătească ferecată în argint, din anul 1803; două icoane din 1804; vitraliile ferestrelor datând din anul 1909 şi 39 de medalioane lucrate în mozaic de pe pereţii exteriori ai Bisericii care au fost executaţi de pictorul Eugen Profeta. Arhitectura Biserica Oţetari are o formă alungită, trilobat; absidele laterale, ca şi cea a altarului, sunt adâncite. Construcţia din zidărie groasă de cărămidă susţine acoperişul care, pe o şarpantă din lemn, suportă o învelitoare din tablă. Pridvorul creează impresia de spaţiu liber, deschis. Pronaosul cu tavan scund accentuează efectul de înălţare, în momentul pătrunderii în naos, iar absidele cu vitralii şi turla octogonală măresc şi ele această senzaţie. Acoperişurile de tablă ale celor două turle au formă de bulb, de factură slavă. Lungimea interioară este de 23,10 m, lăţimea în dreptul absidelor ajunge la 9,43 m, iar înălţimea interioară a turlei este de 12,60 m. Deşi nu are dimensiuni mari, clădirea bisericii emană o impresie de monumentalitate, atât la interior, cât şi la exterior. Biserica „OŢETARI” are trei Sfinte Hramuri: • Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, prăznuit la 8 noiembrie - hramul primei biserici - 1680 ; • Sfântul Nicolae, prăznuit la 6 decembrie - hram adăugat la refacerea Bisericii, din zid - 1757; • Sfântul Mare Mucenic Haralambie, prăznuit la 10 februarie. O falangă dintr-un deget al Sfântului Mare Mucenic Haralambie se aflǎ în Biserică. Contul bisericii: ATE BANK ROMÂNIA S.A. Sucursala Calea Grivitei Cod fiscal:16392610 Cont bancar (IBAN): RO21MIND001000027168RO01 e-mail: biserica.otetari@yahoo.com Site: http://www.biserica-otetari.go.ro Preot paroh Mircea Goreţchi tel. 021.315.22.28 Diacon Bogdan Goreţchi tel. 0723.236.448 Viaţa Sfântului Mucenic Haralambie Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei (1789-1875) după restaurarea picturii încheiată la 1866, a dăruit Bisericii Oţetari, o falangă dintr-un deget al Sfântului Mare Mucenic Haralambie (89 d. Hr. – 10 februarie 202 d. Hr.). Părinţii Sfântului Mucenic Haralambie au fost botezaţi de Sfântul Apostol Ioan, iar despre bunicii săi se spune că ar fi fost botezaţi chiar de către Sfântul Ioan Botezătorul. Sfantul Mucenic Haralambie a fost Episcop al Magnesiei (Asia Mică) şi cel mai longeviv sfânt creştin care a fost martirizat la porunca împăratului roman Septimius Severus (193–211), pentru că îşi mărturisise credinţa în Hristos, înfruntându-l pe împărat şi o încreştinase chiar pe fica acestuia, Galina, şi pe toţi curtenii ei. Sfântul de 113 ani a fost torturat prin ruperea cărnii cu cârlige de fier şi prin jupuirea pielii. În timpul supliciului Sfântul le-a spus celor care îl persecutau: „Vă mulţumesc, fraţilor, că mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte să se unească cu veşnicia!” A rezistat tuturor torturilor şi a săvârşit şi alte minuni, precum învierea unui tânăr sau izgonirea demonilor. Sfântul a murit înainte de a fi executat prin tăierea capului, după ce L-a văzut pe Mântuitor şi pe sfinţii Săi. Astfel şi-a dat duhul, la 10 februarie 202, unul dintre cei mai veneraţi martiri ai Bisericii creştine de la începutul secolului al III-lea. Se mai spune că Sfantul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu ca bolile să nu se apropie de oamenii care postesc de ziua sa. O legendă din Bucovina spune că Sfantul Haralambie a suferit foarte mult în timpul vieţii. De aceea, înainte să moară, Dumnezeu i-a spus să îşi aleagă o răsplată. Sfântul i-a întrebat pe oameni ce ar trebuii să ceară, iar ei l-au rugat să ceară ciuma, care făcea pe atunci multe victime. Dumnezeu i-a dăruit atunci ciuma (boala), iar Sfantul Haralambie a legat-o cu un lanţ şi tot aşa o ţine şi astăzi. Sfantul Haralambie are putere asupra bolilor şi a morţii. Icoanele îl înfăţişează ţinând ciuma în lanţ. Sfântul Haralambie este considerat Tămăduitor al bolnavilor, ocrotitor al copiilor şi familiilor, un Mare Sfânt şi Grabnic Ajutător. Moaştele sale făcătoare de minuni, au fost încredinţate comunităţii creştine din Antiohia, de credincioasa Galina, iar apoi au fost duse la Constantinopol. De acolo, după practica sfântă, s-au împărţit şi s-au dăruit diferitelor Biserici din lumea întreagă. Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Haralambie: „Alesule din ceata arhiereilor, Mare Mucenic Haralambie, care porţi nume întocmai cu harul dat de atotputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-ne cugetul... curăţă inima, întăreşte-ne voinţa în a face bine şi primeşte de la noi cântări şi laude sfinte şi ne ajută în necazuri, în boli şi suferinţe” (Acatist, Condac 1 şi 13).
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.