Capela Sixtina este unul dintre cele mai vizitate locuri din Palatul de la Vatican, Roma, Italia. Capela Sixtina se gaseste in partea dreapta a Catedralei Sfantul Petru. Aceasta este capela palatului papal, fiind zidita ca loc de taina si de reculegere, intre anii 1472-1483, in vremea pontificatului Papei Sixt al IV-lea, si pictata de catre renumitul artist Michelangelo Buonarroti, in anul 1510.
Capela Sixtina este de forma paralelipipedica, avand o lungime de 41 de metri, o latime de 13,41 de metri si o inaltime de aproape 21 de metri. Se spune ca acestea ar fi fost dimensiunile Templului zidit de Solomon, in perioada Vechiului Testament. Cel care a proiectat aceasta cladire a fost Baccio Pontelli, un arhitect renumit al vremii, iar cel care a supravegheat ridicarea ei a fost Giovannino del Dolci.
Capela este impartita in doua parti: in capatul estic se afla Altarul, iar in cel vestic se afla un spatiu destinat credinciosilor. Tavanul capelei este boltit, in stilul apusean, iar peretii laterali, in partea lor superioara, sunt luminati de o serie de 12 ferestre mari. Podeaua capelei prezinta un deosebit mozaic din marmura colorata.
Capela Sixtina este locul in care se tin sedintele in urma carora se alege urmatorul papa. Prima slujba a fost oficiata aici in ziua de 9 august 1483, cu aceasta ocazie capela fiind inchinata Inaltarii cu trupul la cer a Fecioarei Maria, sarbatoare si dogma romano-catolica.
Picturile de pe peretii capelei au fost lucrate de mai multi artisti ai vremii, iar nu de catre Michelangelo, precum se crede de catre multi. Artistii care au lucrat la acestea sunt urmatorii: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli, ajutati fiind de mai multi ucenici, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo si Bartolomeo della Gatta.
Peretii capelei au fost imbracati cu picturi intr-o perioada extrem de scurta, anume in mai putin de 11 luni de zile: iulie 1481 - mai 1482. Probleme de pictura (planurile) au fost evaluate in luna ianuarie. Fiind convingatoare, pana in luna octombrie 1481, artistilor li s-a dat permisiunea de a termina si celelalte zece registre.
Aceste picturi murale sunt impartite pe trei mari perioade, potrivit gandirii vremii respective, care impartea istoria in trei mari perioade, si anume: perioada de la Facerea lumii si pana la darea Celor zece Porunci; perioada de la Moise si pana la Nasterea lui Iisus Hristos; perioada crestinismului, de dupa Hristos.
Cele mai deosebite doua scene din picturile de pe pereti sunt lucrarea lui Perugino, in care “Hristos ii da cheile lui Petru", si lucrarea lui Botticelli, cu “Pedepsirea lui Core"; ambele infatiseaza pe fundal Arcul lui Constantin, primul mare imparat crestin, care ar fi dat temporar papei puterea de conducere in imperiul roman de Apus.
Pedepsirea lui Core, este infatisata impreuna cu revolta evreilor impotriva lui Moise si Aaron. Datorita greutatilor prin care a trecut poporul iudeu, dupa iesirea din Egipt si trecerea prin Marea Rosie, cativa din popor s-au revoltat impotriva lui Moise, cerand inlaturarea lui si ridicarea altui conducator, care sa ii conduca inapoi in Egipt. Iosua se va aseza intre cei razvratiti, condusi de Core, unul dintre fiii lui Aaron, si cei doi acuzati pe nedrept. Pamantul se va deschide si ii va inghiti pe cei revoltati impotriva lui Dumnezeu. In centru, pe stalp, sta scris: “Nici un om sa nu isi ceara singur cinstea, afara de acela care este chemat de Dumnezeu, precum era Aaron." Aaron poarta pe cap mitra papala, insemn evident al dorintei papei de a i se respecta autoritatea, zicand parca: “Nimeni adica sa nu se impotriveasca celor alesi de Dumnezeu spre a conduce."
Tavanul capelei va ramane insa nezugravit, cu numai simplu vopsit in albastru, avand din loc in loc stele galbene, fie din pricina unei oarecare greutati, fie dintr-o alta pricina. Astfel, in anul 1508, papa Iulius al II-lea ii va incredinta lui Michelangelo aceasta sarcina onorabila.
Michelangelo a lucrat la pictarea tavanului Capelei Sixtine, acoperind mai bine de 500 de metri patrati, vreme de patru ani. Intre anii 1508-1512, artistul a depus aproape zilnic un efort epuizant, lucrand in mod deosebit singur, fara ucenici.
Datorita inaltimii mari a capelei, tavanul a fost greu de pictat. Prima varianta de ajutor a venit din partea lui Bramante, care dorea construirea unei platforme suspendate si sustinuta de franghii coborand din tavan. Datorita faptului ca dupa inlaturarea platformei, in tavan ar fi ramas gaurile sforilor, Michelangelo si-a construit propria schela, tot suspendata, insa sprijinita in niste gauri date in zona ferestrelor.
Initial, planul picturii cuprindea numai chipul celor 12 Sfinti Apostoli, insa acesta va fi schimbat pe parcurs, ajungand in cele din urma la niste date uimitoare: intreaga pictura de pe tavan va cuprinde peste trei mii de chipuri si personaje. Pictarea tavanului capelei se va termina si sfinti in ziua de praznuire a Tuturor Sfintilor, in ziua de 1 noiembrie 1512.
Primul strat de tencuiala nu era suficient de rezistent, el inmuindu-se prea mult. Inlaturandu-l, artistul va folosi o noua mixtura de tencuiala, folosita pana astazi si numita “intonaco", inventata de unul dintre asistentii sai, anume de Jacopo l'Indaco.
Pe curbele laterale ale tavanului, in partea de jos a compozitiei, artistul i-a asezat pe stramosii dupa trup ai lui Iisus Hristos. Deasupra lor au fost asezati profetii, femei si barbati, iar in capatul estic, deasupra altarului a fost asezat profetul Iona. In partea cea mai de sus, centrala, artistul a zugravit noua scene din cartea Facerii.
In anul 1535, papa Paul al III-lea Farnese, fiind uimit de lucrarea lui Michelangelo, hotaraste pictarea peretelui de deasupra Altarului, lasat initial liber. Insarcinat iarasi cu o lucrare onorabila, artistul incepe zugravirea scenei numita "Judecata de Apoi", la care va lucra asiduu vreme de sase ani, terminand-o in anul 1541.
Judecata de Apoi este o reprezentare relativ personalizata, din aceasta reiesind toate framantarile sufletesti ale artistului. In anul 1527, Roma fusese atacata; tot acum se sfarsea perioada renascentista; la scurta vreme s-a intrunit si Conciliul de la Trent, intr-o vreme de mari incertitudine pentru Biserica.
Personajele din aceasta scena sunt imense, foarte multe dintre ele fiind ingrozite si infiorate de duhurile rautatii. In partea superioara a scenei cu Judecata de Apoi, in partea dreapta, Bartolomeu isi tine in mana pielea, aceasta fiind un auto-portret al artistului. Chiar si Fecioara Maria, aflata in stanga Judecatorului este infatisata ca fiind infricosata de scena si momentul acesta.
Majoritatea personajelor sunt zugravite goale. Astfel, in ziua de 31 octombrie 1541, cand papa va dezveli lucrarea, toti vor ramane blocati inaintea acesteia. Efectul nu a fost cel scontat, astfel artistul este acuzat de imoralitate si blasfemie.
Unul dintre cardinali, numit Carafa, impreuna cu monseniorul Sernini, ambasadorul de Mantua, vor fi insarcinati de catre papa sa organizeze o retusare a tabloului uimitor, numita sugestiv "Campania frunzelor de vita". Lucrare efectuata dupa moartea lui Michelangelo (+1564) va fi efectuata de catre Daniele da Voltera, unul dintre foarte putinii care l-au ajutat pe marele artist in vremea vietii sale. Acum se vor acoperi cu frunze de vita de vie toate organele genitale expuse vederii libere.
In anul 1975, chirurgul Frank Mershberger din statul Indiana a vizitat Capela Sixtina si a observat ca Dumnezeu, in scena "Crearea lui Adam", este asezat pe un contur de creier uman, extrem de asemanator cu cel din manualele de anatomie.
La o intrebare de genul: "De ce oare l-a pus Michelangelo pe Dumnezeu in interiorul unui creier?", raspunsul a fost dat intr-o carte de peste trei sute de pagini - "Secretele Capelei Sixtine", semnata de Roy Doliner si Benjamin Blech, cel din urma fiind un renumit rabin cabalist si profesor universitar de Talmud.
Concluzia cartii: Pentru realizarea operei din Capela Sixtina, Michelangelo a folosit un cod extrem de greu de patruns. Lucrarea s-ar baza pe simbolurile Kabala, toate trimitand la mistica ebraica. Spre exemplu, pe mantia lui Aminadab apare un cerc auriu, insemn pe care iudeii erau obligati sa-l poarte pe hainele lor, ca rusine, in vremea artistului.
In cercul celor alesi, pe peretele cu Judecata de Apoi, ar aparea doi evrei, intreaga compozitie trimitand la Tablele Legii. Forma si dimensiunile Capelei trimit la Templul evreilor zidit de Solomon. Exista mai multe litere ebraice compuse din personaje, in colturile capelei. Iona se afla intr-un peste mare, iar Eva iesi din soldul lui Adam, iar nu din coasta lui. Pomul cunoasterii binelui si a raului nu este marul, ci smochinul.
Este posibil ca Michelangelo sa fi folosit atatea simboluri cabaliste datorita legaturilor lui de stransa prietenie cu Giovanni Pico della Mirandola, cel mai important cabalist crestin al Renasterii, si de la Marsilio Ficino, fondatorul Academiei din Florenta, unde evreii cabalisti erau extrem de bine primiti.
Capela Sixtina a fost renovata in mai multe etape, intre anii 1980-1999. Recent, in cadrul ultimelor renovari interioare ale capelei, o parte dintre retusarile cu "vita de vie" au fost indepartate, aspectul original al tabloului cu Judecata de Apoi fiind cat de cat scos la lumina.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.