Am un caine si un prieten, om

[eodor nastasa]

Am un caine. Mic, flocos, negru si-i bleg de o ureche. Nu stiu ce rasa e, nu ma pricep la caini. L-am gasit pe un santier, mai bine zis, el m-a gasit pe mine din multimea de oameni ce se perindau pe acolo. S-a tinut o zi intreaga dupa mine, chiar daca era speriat de "vanzoleala" de acolo.
L-am luat acasa, unde mai am doua mata pripasite, aduse de fii-miu de prin zapezile iernii. Dupa "tavaleala" de'nceput, cainele si matele s-au imprietenit.
Acum, cainele cand ma vede, sare pe mine si ma "spala" de nu se poate, ce sa mai, cand ma vede, ii gata.
Am si un prieten, om. Nici prea mare, nici prea mic, nici prea prea, nici foarte foarte. Nu suporta cainii, si, nici cainii nu-l inghit, fie ei mari ori mici...Care este dilema mea ? Ei bine, v-am spus, cainele cand ma vede, chiar daca sunt "negru" de suparare ori binedispus, sare pe mine si se gudura peste poate, prietenul, cand ma vede, se bucura...dar, nu se gudura, ba dimpotriva, imi repeta obsesiv, uneori chiar imperativ, "scapa dracu' de potaia asta, nu vezi ca nici macar n'arata a caine serios, ci mai degraba, ii un hibrid ?", ei, intrebare : De cine ar trebui sa scap, de om sau de caine, ori poate, de amandoi ?