Divortul intre pacat si "necesitate"

[aubergine]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

A Alta se saturase de faptul ca sotul (sofer pe TIR) o insela desi acesta se achita ireprosabil de toate obligatiile de familie. .

Eu nu prea cred ca se achita de obligatiile de familie din moment ce isi insela nevasta, aceste obligatii implica printre altele si loialitate in cuplu.
Sugerati ca desi barbatul comite ADULTER in mod repetat trebuie iertat pentru ca vezi-Doamne aduce bani in casa si se comporta frumos cu copiii? Inchiderea ochilor si bagatul nasului in nisip, inteleapta atitudine, nu am ce zice...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de aubergine

Eu nu prea cred ca se achita de obligatiile de familie din moment ce isi insela nevasta, aceste obligatii implica printre altele si loialitate in cuplu.
Sugerati ca desi barbatul comite ADULTER in mod repetat trebuie iertat pentru ca vezi-Doamne aduce bani in casa si se comporta frumos cu copiii? Inchiderea ochilor si bagatul nasului in nisip, inteleapta atitudine, nu am ce zice...

Eu nu-mi permit sa sugerez nimic, ci doar constat, dupa ce au trecut peste 20 de ani, in urma divortului. El a ramas acelasi, constient de vina pe care a avut-o. Intreaga viata a tras pentru familie si casa. Ea nu a avut vreodata vreo ocupatie, in afara de a fi o buna gospodina. Nu i-a purtat niciodata pica pentru decizia ei, si cred ca o iubeste si astazi. Concluzia mea este aceea ca, in urma "alegerii" ei, s-a ales praful de tot: frumoasa lor gospodarie a fost vanduta de ea, iar banii risipiti fara sens. Fetele, una o duce excelent financiar, dar s-a casatorit cu un sectar, renuntand la ortodoxie. Ca mama care mergea regulat la biserica, (si o face si astazi) mie mi se parea extrem de dureros; ea nu pare sa fie afectata de asta. Cealalta fata, la a doua casatorie, tocmai imi cerea sfatul in urma cu vreo doua saptamani exact pe acelasi subiect: sa divorteze. Dupa vreo ora de dialog la telefon, am convins-o sa se apropie mai mult de biserica si mai ales sa ia aminte la mama ei, daca si-a aflat fericirea in urma divortului.
Deciziile pe care le luam noi, fara Dumnezeu, doar fiindca ni se pare ca nu putem suporta, spuneam ca ne vor da "lovitura de gratie", nicidecum ca suntem noi in masura sa ne rezolvam singuri problemele. In fond, pentru ce ne pretindem ortodocsi, din moment ce nu-i nici urma de credinta, poate o "spoiala" care nu tine nici de cald, nici loc de mantuire!...
"Inchiderea ochilor" si "bagat nasul in nisip", este o ipoteza jenanta si nu se pune problema astfel. Oare Dumnezeu nu stie ce-i in sufletul nostru? Oare nu are El solutii la orice necaz al nostru? Oare ne ofera doar promisiuni? Despre ce vorbim noi, aici? Despre cum sa facem voia celui viclean, sau voia lui Dumnezeu, care ingaduie anumite incercari, numai spre binele nostru?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu i-a purtat niciodata pica pentru decizia ei, si cred ca o iubeste si astazi.

Asta e atitudine crestina ? "A nu purta pica" e echivalent de umilitate, smerire, cerere de iertare si hotarare de a nu mai gresi ?

O mai iubeste si astazi ? Vedeti dv, femeile au o problema de intelegere atunci cand le expunem teoriile noastre de tip "te iubesc foarte mult, dar ma culc cu alta".

El s-a "recasatorit" ? Dar ea ? De curiozitate, ca sa stim cum e cu iubirea asta.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asta e atitudine crestina ? "A nu purta pica" e echivalent de umilitate, smerire, cerere de iertare si hotarare de a nu mai gresi ?

O mai iubeste si astazi ? Vedeti dv, femeile au o problema de intelegere atunci cand le expunem teoriile noastre de tip "te iubesc foarte mult, dar ma culc cu alta".

El s-a "recasatorit" ? Dar ea ? De curiozitate, ca sa stim cum e cu iubirea asta.

Ciudata e lumea!... Cautam cu orice pret sa punem la zid. In numele carui Dumnezeu, oameni buni?
Femeile au o problema de intelegere! Dar cine a negat asta? Lucrurile stateau la vremea aceea, asa cum stateau. Nu-i gasesc scuze, fiindca nici macar el insusi nu si le cauta. Era mai mult plecat, prin Irak, Siria, Liban, drumuri lungi si periculoase de cele mai multe ori. Ajungea acasa pentru scurt timp, probabil in momente delicate, uneori. Ca si sofer, multi cad in capcana tentatiei. Si el a cazut. Iar cand ea a simtit, l-a evitat voit. Probabil sunt multi viteji care sustin ca s-ar fi abtinut... Stie Dumnezeu. Nu comentez. Stiu doar ca tot rodul muncii lui, il aducea acasa, nu-l cheltuia cu altele. Tot ce a fost acolo, in "paradisul" de la poala padurii, s-a naruit pentru o... neiertare. Puteau avea un dialog, puteau avea un duhovnic, puteau avea o portita de intelepciune...
Daca el s-a recasatorit? Pe cine intereseaza asta? Oricum duce o batranete linistita si tihnita. Ea s-a recasatorit aproape imediat dupa divort, cu un fost coleg de-al lui, (aparent cel mai bun prieten) care tocmai... divortase. Voia sa "nu-l scape"...
Nu sugerez sa trageti o anumita concluzie. Din cate o cunosteam pe-atunci, parea o sfanta. Inca pastreaza o relatie buna, se suna regulat, cu diverse ocazii... Lumea e rea fiindca asa o facem noi sa para, nu fiindca asa ar fi cu adevarat!

[aubergine]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ciudata e lumea!... Cautam cu orice pret sa punem la zid. In numele carui Dumnezeu, oameni buni?
Femeile au o problema de intelegere! Dar cine a negat asta? Lucrurile stateau la vremea aceea, asa cum stateau. Nu-i gasesc scuze, fiindca nici macar el insusi nu si le cauta. Era mai mult plecat, prin Irak, Siria, Liban, drumuri lungi si periculoase de cele mai multe ori. Ajungea acasa pentru scurt timp, probabil in momente delicate, uneori. Ca si sofer, multi cad in capcana tentatiei. Si el a cazut. Iar cand ea a simtit, l-a evitat voit. Probabil sunt multi viteji care sustin ca s-ar fi abtinut... Stie Dumnezeu. Nu comentez. Stiu doar ca tot rodul muncii lui, il aducea acasa, nu-l cheltuia cu altele. Tot ce a fost acolo, in "paradisul" de la poala padurii, s-a naruit pentru o... neiertare. Puteau avea un dialog, puteau avea un duhovnic, puteau avea o portita de intelepciune...
Daca el s-a recasatorit? Pe cine intereseaza asta? Oricum duce o batranete linistita si tihnita. Ea s-a recasatorit aproape imediat dupa divort, cu un fost coleg de-al lui, (aparent cel mai bun prieten) care tocmai... divortase. Voia sa "nu-l scape"...
Nu sugerez sa trageti o anumita concluzie. Din cate o cunosteam pe-atunci, parea o sfanta. Inca pastreaza o relatie buna, se suna regulat, cu diverse ocazii... Lumea e rea fiindca asa o facem noi sa para, nu fiindca asa ar fi cu adevarat!

Mai bine ca l-a evitat decat sa fi luat o boala venerica de la el. Asta nu mai e casnicie, cand unul e intr-o tara, altul in alta, nu mai e nici o casnicie, teoria cu ochii e cat se poate de valabila. Nu neiertarea a daunat, ci distanta si adulterul.

[Mihnea Dragomir]

Din analiza ultimelor postari, eu inteleg ca femeile gresesc in urmatoarele doua situatii:

1)cand accepta sa fie inselate
si
2)cand NU accepta sa fie inselate.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de aubergine

Asta nu mai e casnicie, cand unul e intr-o tara, altul in alta, nu mai e nici o casnicie, teoria cu ochii e cat se poate de valabila.

Tu ar fi trebuit sa te nasti inrtr-o alta perioada, si sa-ti plece barbatul in razboiul de... 100 de ani...
Fabulatii si presupuneri, toate doar sa cautam alta carare decat cea la care fac eu referire. Nimeni nu tine partea nimanui: adulterul e adulter si gata. Daca a fost un pat adevarat, sau doar un loc inghesuit cu o femeie la ocazie care a dorit sa-si faca de cap si sa n-o stie nimeni, nu sunt eu in masura sa spun si nu e treaba mea. Ideea mea era aceea ca divortul, oricat v-ati mai ascunde dupa degete, NU este binecuvantat de Dumnezeu. Concluziile pe care le-am tras de-a lungul timpului, referitor la cazuri unde se pune ambitia la bataie, nu intelepciunea si credinta in oranduiala lui Dumnezeu, sunt relevante. N-am vazut vreodata ca un astfel de divort sa-i fi rezolvat problema celui ce alege sa divorteze. Iar daca acesta pretinde ca si-a gasit linistea si fericirea, dupa aceea, ori nu vrea sa vada lumea esecul din adancul sufletului, ori inca n-a sosit momentul, ori Dumnezeu si-a intors demult fata de acolo.
Care sa fie scopul vietii noastre? Nu cumva mantuirea? Judecati si vedeti ce vrea Dumnezeu de la noi si de ce ingaduie anumite lucruri, care ne secatuiesc sufletul? Ni se pare ca nu meritam? Ni se pare ca avem un Dumnezeu nedrept? Ni se pare ca mai are si lacune in marea Lui intelepciune? Ni se pare ca, dupa ce Dumnezeu a pecetluit Nunta, in fata Sf Altar, poate omul dezlega aceasta Sf. Taina, cu atat de mare usurinta? Ne intrebam vreodata, de ce ni se intampla? Si nu vorbesc doar de adulter, ca nu e acesta cel mai grav lucru decat in minti mult prea obisnuite cu telenovelele si scandalurile Can-Can. Cand unul din parteneri are altfel de probleme, ce inima avem sa-l abandonam ca pe o periuta de dinti? Ne-am obinsuit sa primim, sa avem, sa nu fim refuzati si sa nu fim contrazisi. Ah, in ce lume curata, traim!... Totul in jur e numai lapte si miere, doar partenerul nostru e cam... "defect". Noi, nu. Cine stie une-o fi gresit Dumnezeu cu noi, dar nu meritam sa ni se intample tocmai noua!... In ce lume traim? In cea a lui Moisi, cand femeia era omorata cu pietre, cand era "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", cand se dadea "carte de despartire" pentru adulter. Acestea toate erau legi omenesti. Mantuitorul, a carui adepti pretindem ca suntem, a facut apel la altceva, dar noi, desi crestini, crapam de ciuda pe ingaduirea lui Dumnezeu. Faceti o pauza in minte si imaginati-va ce ne va darui Dumnezeu daca suntem capabili de iertare? Ca ce ne asteapta daca nu iertam, priviti si concluzionati: Lumea abunda de exemple. Putem noi pedepsi mai bine decat Dumnezeu? Putem noi oferi mai mult decat ofera Dumnezeu? Ati iertat vreodata cu adevarat (repet, NU adulterul, ca asta este o bagatela, ci altceva cu mult mai grav, cum ar fi ani grei de temnita, nevinovata, umilinte si compromisuri coplesitoare, etc) Pacat! Intrebati pe cei care au iertat, si veti intelege cu ce i-a rasplatit Dumnezeu. Aici e filosofie de doi lei, intre niste suflete ratacite, care spun totusi in fiecare zi, de cateva ori rugaciunea "Tatal Nostru", omitand faptul ca-si cer singuri, osanda!!

[aubergine]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu nu-mi permit sa sugerez nimic, ci doar constat, dupa ce au trecut peste 20 de ani, in urma divortului. El a ramas acelasi, constient de vina pe care a avut-o. Intreaga viata a tras pentru familie si casa. Ea nu a avut vreodata vreo ocupatie, in afara de a fi o buna gospodina. Nu i-a purtat niciodata pica pentru decizia ei, si cred ca o iubeste si astazi. Concluzia mea este aceea ca, in urma "alegerii" ei, s-a ales praful de tot: frumoasa lor gospodarie a fost vanduta de ea, iar banii risipiti fara sens. Fetele, una o duce excelent financiar, dar s-a casatorit cu un sectar, renuntand la ortodoxie. Ca mama care mergea regulat la biserica, (si o face si astazi) mie mi se parea extrem de dureros; ea nu pare sa fie afectata de asta. Cealalta fata, la a doua casatorie, tocmai imi cerea sfatul in urma cu vreo doua saptamani exact pe acelasi subiect: sa divorteze. Dupa vreo ora de dialog la telefon, am convins-o sa se apropie mai mult de biserica si mai ales sa ia aminte la mama ei, daca si-a aflat fericirea in urma divortului.
Deciziile pe care le luam noi, fara Dumnezeu, doar fiindca ni se pare ca nu putem suporta, spuneam ca ne vor da "lovitura de gratie", nicidecum ca suntem noi in masura sa ne rezolvam singuri problemele. In fond, pentru ce ne pretindem ortodocsi, din moment ce nu-i nici urma de credinta, poate o "spoiala" care nu tine nici de cald, nici loc de mantuire!...
"Inchiderea ochilor" si "bagat nasul in nisip", este o ipoteza jenanta si nu se pune problema astfel. Oare Dumnezeu nu stie ce-i in sufletul nostru? Oare nu are El solutii la orice necaz al nostru? Oare ne ofera doar promisiuni? Despre ce vorbim noi, aici? Despre cum sa facem voia celui viclean, sau voia lui Dumnezeu, care ingaduie anumite incercari, numai spre binele nostru?

Din ce vad eu ca scrieti aici, inteleg ca ati dori sa sugerati ca el ar fi mai sus pentru ca a adus banii cei multi in casa iar ea a fost mai prejos, nefiind decat o biata gospodina, deci gospodinele sunt din start inferioare. Nu se rezolva totul cu bani, in casnicie mai e nevoie ca sotul sa fie prezent, sa educe copiii, nu doar sa aduca bani, doar atat.

Totusi o iubea, interesant, in timp ce era cu altele in pat. Deci iubirea se rezuma ca aducea bani in casa, deci doar la aspectul material, dar educatia copiilor si faptul de a fi alaturi de sotie, nu prea a existat... Puteti sa condamnati o femeie ca a divortat de un barbat pentru un motiv intemeiat si si-a gasit poate un barbat care poate avea mai putini bani, dar poate era alaturi de ea si nu o insela, si poate ca ii educa si copiii?

Si puteti sa scuzati un barbat pentru adulter repetat doar pentru un singur motiv, ca aducea bani in casa? Si tot pe femeie o acuzati?

El nu avea de ce sa ii poarte pica, fiind vinovat, ar fi culmea sa ii poarte pica, singur a distrus relatia lor prin faptul ca a inselat=o.

A fi inselat cu regularitate nu e o incercare, si nu vad de ce o femeie ar trebui sa suporte inselatul doar pentru ca un barbat aduce bani in casa.