In ultimii 10-15 ani, de cand am inceput sa am o oarecare dependenta de alcool (foarte serioasa intr-o anumita perioada), am auzit multe (prejudecati) pe tema asta.

Din nefericire, majoritatea celor care convietuiesc cu un dependent (alcool, diverse droguri, jocuri de noroc etc.) stiu sa faca bine un singur lucru: sa se vaite de nenorocirea "cu care i-a lovit Dumnezeu". Ei (sau ele) se cred nedreptatiti, in fond, de Bunul Dumnezeu. Altminteri, ei/ele sunt nevinovati, inocenti, buni, curati, adevarati credinciosi etc. Doar celalalt (sau cealalta) "sunt de vina" pentru tot, sunt "bolnavi" si "stricati".
Si, colac peste pupaza, vin unii cu autoritate si le confirma ca asa e. Codependentii "nu au nici o vina" DAAAAR TREBUIE sa poarte crucea (nu-i asa?) si sa duca pe "nenorocit" sau "nenorocita" in spate... Iar Dumnezeu ii va rasplati pentru asta, desigur...

Si totusi, exista oameni care vin si spun:
Dar tu, care vii aici si te plangi, tu cum stai?
Daca sotul sau sotia fac aia sau cealalta, tu ce faci in schimb? Cum participi tu la nefericirea celuilalt? Care e rolul tau, de fapt?
Intrucat, atunci cand doi oameni traiesc impreuna, ca sot si sotie, ceea ce se intampla cu unul e si cu participarea celuilalt. Mai mult sau mai putin evident, viata unuia se impleteste cu a celuilalt si nu se mai poate spune ca problema ar fi doar a unuia. E a ambilor!

In privinta alcoolismului, se cunoaste de multa vreme, in toate tarile din lume unde exista macar un sediu AA si AlaNon, ca alcoolismul (sau alte dependente ale) unuia dintre soti este intretinut de celalalt. Ramane doar ca partenerul de viata care nu are comportamentul adictiv sa isi dea seama de asta si sa se alature in terapie.

Asa se face ca si la noi in tara, de vreo trei decenii, pentru solutionarea alcoolismului cel care consuma poate merge la AA (simultan cu alte forme de tratament - medical, psihologic, duhovnicesc) iar partenerul de viata poate frecventa AlaNon.
In AlaNon, femeia codependenta (cum e cazul aici) invata sa descopere rolul nefast pe care il are in viata sotului ei, precum si calea de a invata un altfel de viata in relatie - una sanatoasa, in acord cu poruncile lui Dumnezeu.

Ce se stie despre portretul robot al unei femei de alcoolic? Se stiu multe si, pentru ca e bine ca fiecare sa isi dea seama de ale sale, voi enumera doar cateva insusiri foarte generale:
- este mandra, infumurata, chiar daca nu pare a fi asa (mastile ei sunt foarte bine elaborate) ori chiar daca nu isi da seama de asta; insa, dupa ce isi insuseste o noua si patrunzatoare grila de lectura a propriei personalitati, de obicei are loc o trezire a constiintei de sine si o indreptare fericita;
- are nevoie adinca, mai rar constientizata, de un partener "cu probleme"; din nenorocire, asa a invatat (nu neaparat din voia ei) de timpuriu sa isi mentina stima de sine - pe seama nenorocirii altuia; a deprins acest mecanism pervers de la o persoana semnificativa din anturajul ei, mai demult, in copilarie si adolescenta;
- vrea sa fie servita, pretuita, gratificata mereu si, nazuroasa in adincul ei, nu misca un deget in directia adevaratelor probleme de care e si ea responsabila; ignora asta cu o inocenta deplina;
- are modele distructive in arborele genealogic si intre persoanele feminine care ii servesc de "indrumator"; din pacate nu priveste critic in lumea pe care de fapt o pretuieste, o adora chiar;
- are un apetit nesanatos pentru suferinta; ea prefera sa sufere pasiv decat sa cheltuiasca (emotional) activ in travaliul schimbarii/imbunatatirii de sine;
- nu crede in alt drum decat in acesta pe care il urmeaza (desi se plange de el); in general e o persoana cu "gandire negativa" - nu e centrata pe actiune constructiva, ci pe contemplarea necazurilor si se asteapta mereu la rau; nu da credit binelui si frumosului, desi le admira; scotomizeaza raul, desconsidera posibilitatile reale pentru bine si implinire de sine si de ceilalti;
- traieste "autoprofetia implinita"; face inconstient tot ce poate pentru a se produce catastrofa, apoi zice "stiam eu!"; asta e tot parte din functionarea gandirii negative care o domina.

Din pacate, desi in AA sunt cateva mii de persoane care beneficiaza de program in Romania, majoritatea cu o imbunatatire considerabila (uneori minunata, miraculoasa) a vietii, in Alanon nu gasim mai mult de 100 de suflete. Asta spune ceva!

Si inca un lucru, confirmat de mai multi preoti pe care ii cunosc: astfel de femei nu vin la spovedanie sa se centreze pe pacatele lor, ci sa se planga de greutatile pe care le traiesc cu un sot alcoolic.
Mai are vreun rost sa pierdem vremea pe tema asta?

*

Sa aiba grija femeia ca alcoolismul sotului e cel putin si al ei. Doar forma de manifestare difera.
Diavolul alcoolismului prea rar ataca oameni singuri, necasatoriti. De obicei se napusteste asupra familiilor. Apoi, da, ramane cu fiecare in parte, rupt din familie, si nu il lasa pana nu il omoara. Desi sunt si cazuri in care unii au scapat de diverse adictii tocmai dupa ce si-au parasit nevasta (sau sotul). Nu este, insa, cea mai buna solutie. Fericit ar fi ca amandoi oamenii, sot si sotie, sa isi recunaosca boala comuna si sa se ajute pentru a o depasi impreuna. Acest lucru este cu adevarat posibil si plin de roade frumoase.

P.S. Programul cel mai eficient, din cate sunt cunoscute in lume, pentru tratamentul alcoolismului, se numeste "Programul in 12 pasi". Este un program de trezire spirituala si de invatare a unui nou mod de a trai - anume, fara bautura.
Daca doamna voieste un sot care sa nu mai bea distructiv si sa nu mai joace, tot ce are de facut este sa mearga la AA si sa isi expuna acolo (nu aici!) situatia.
Va fi indrumata spre Alanon, unde sunt alte femei codependente (uneori vin si barbati, codependenti) care, sprijinindu-se reciproc, isi impartasesc experienta de viata si solutiile; totodata va fi informata despre ajutorul pe care il poate primi sotul daca este de acord sa vina la AA.
O cale de a contacta AA este aceasta:
http://www.alcooliciianonimi.ro/inde...contacteaza-aa