Pentru Dunnamite: nu te supara pe mine pentru ceea ce voi scrie aici, dar ar fi bine ca prin ceea ce scrii sa nu ii influentezi pe ceilalti in rau in cazul asta pe Sunteu, faptul ca tu nu ai suficienta incredere in Dumnezeu incat afirmi ca nunta religioasa nu are puterea de a-i conduci pe soti spre fericire nu inseamna ca este si adevarat. Stiu la ce te referi si sunt de acord cu tine, ca nu e suficient sa te cununi la biserica ca sa fii si fericit intr-o cununie, asta depinde de cat de mult sunt dispusi cei doi sa faca la relatia sa mearga, sa functioneze, totul in viata e un risc si deci si casnicia cred ca asta ai vrut de fapt sa zici, dar noi cei care incercam sa-L urmam pe Dumnezeu, ne asumam acest risc alaturi de El, si nu singuri. Si poate tu nu iti dai seama ca faci mult rau prin ceaa ce ai scris si te rog sa ma ierti daca poate te vei simti jignit dar nu-l mai sfatui tu pe Sunteu cum ca e bine sa se cunoasca intim cu prietena lui inainte de casatoria religioasa, pentru ca daca vei fi sincer atat cu tine insuti cat si cu el, vei stii foarte bine la ce ma refer si anume la faptul ca ''pofta'' dupa ce a fost satisfacuta pentru prima data se cere din nou, si din nou si tot asa, pana cand devine dominanta. Asta e relatia dintre cei doi atunci cand nu este binecuvantata de Dumnezeu, nici cand este binecuvantata nu este perfecta dar cel putin acolo avem speranta ca Dumnezeu este alaturi de noi si nu singuri dupa capul nostru.
|