[ALEXANDRU ANASTASIU]

"În prealabil postat de annajanette
Eu am vazut o mare cearta intre ortodocsi si altii pe aceasta tema, in unele biblii este scris cu i in alte cu 2 i, pana la care e corect?
Cica cu ii in ebraica inseamna magar, asa este?"
Până aici annajanette
Greşala protestanţilor şi a celor care infirmă semnificaţia de măgar a cuvântului isus este că au numit limba vorbită de Mântuitorul ca fiind ebraica sau greaca şi acolo cu adevărat nu înseamnă isus măgar. Dar Mântuitorul a vorbit ARAMAICA iar Pr. Prof. Constantin Galeriu (care era un bun cunoscător) a spus că isus cu un singur i în limba ARAMEICĂ, adică cea vorbită de Mântuitorul, înseamnă măgar.
Însă după mine, chiar dacă n-ar fi aşa, mai importantă este problema teologică.
S-a dezbătut aici sentimental, etimologic, fonetic, apologetic problema dar nu teologic.
Fac.14:14. Auzind Avram că Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan.
Sfinţii Părinţi tălcuiesc că întâmplarea cu Avram (după cum spune numele său = icoană a -în limba ebraică- tatălui înălţimii adică a lui Dumnezeu) a prevestit în chip tainic, ca o icoană scrisă, Sfântul Sinod 1 Ecumenic la care au fost 318 Părinţi (oamenii Bisericii care este casa lui Dumnezeu) oamenii de casă în fruntea căruia Dumnezeu Tatăl a urmărit pe vrăjmaşi (eretici) până la Dan ( -în limba ebraică- =judecată) pentru că Lot ( -în limba ebraică- = acoperământ- adică cei ce erau acoperiţi de dreapta credinţă) rudenia sa (căci ortodocşii sunt fiii lui Dumnezeu) a fost luat în robie (căci robie este clătinarea prin nelămurirea credinţei datorită hulelor eretice).
Aşadar numărul 318 are o semnificaţie tainică de punere la egal pe Fiul cu Tatăl arătându-I de o dumnezeire deoarece la Sfântul Sinod 1 Ecumenic s-a dezbătut tocmai arianismul ca erezie şi a triumfat Ortodoxia că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl adică Dumnezeu.
Dar ştiind ca la acest Sfânt Sinod s-a dezbătut aceasta ce legătură are 318 cu numele lui Iisus?
În caracterele chirilice 318 se scrie TIИ şi semnifică în teologie că T adicăTatăl este egal cu IИ prescurtarea lui Iisus în chirilică Їисоуса . Aşadar dacă s-ar scrie isus ar însemna că avem ori TI adică 310 părinţi la Sf. Sinod ori TИ adică 308 părinţi ceea ce nu este un adevăr istoric. La Dumnezeu toate sunt desăvârşite chiar dacă li se pare unora (înţelepţi socotindu-se deşertăciuni au grăit) că ar fi ceva la întâmplare, după moftul vreunui autor neatent.

(Pentru cei ce nu cunosc: caracterele ebraice au fost aduse de Set când a fost răpit la cer pentru 40 de zile, caracterele greceşti s-au format din cele ebraice iar cele latine (prin deformare) şi cele chirilice (prin copiere) s-au format din cele greceşti. La noi s-a luat hotărârea a scrie în caractere chirilice ca să facem parte din familia scrisului Ortodox grec-slav, pentru a fi mai apropiaţi de familia Ortodoxă şi de manuscrisele originale ale Sfintei Scripturi care sunt în greacă şi pentru a nu fi influenţaţi de prozelitismul papist care pe atunci era foarte agresiv mergând cu paloşul şi vărsarea de sânge. Când a venit primul comunist - Cuza - a dorit să ne scoată din Biserică şi a poruncit să se scrie în latină ca ori să ne rupă de familia ortodoxă şi să se scrie în Biserică cărţi noi corupte care să ne apropie de ereticii apuseni, ori să rupă Biserica de oamenii lumeşti care n-ar mai fi putut înţelege textele bisericeşti vechi dacă îşi păstra scrierea chirilică .
Din fericire Hristos Domnul este biruitorul nebiruit al şiretlicurilor duşmanilor, folosindu-se chiar de armele lor. Astfel a folosit momentul îngăduit de El în mod invers aşteptărilor masonice pentru a ajuta pe ereticii apuseni să vină la ortodoxie, iar scrierile bisericeşti s-au adaptat la cele latine ale statului şi s-au şi sfinţit fără a cădea în plasa coruperii.).


Iar Hristos (Χριστός) în limba greacă se scrie cu H (X) de la Hriso a unge (Χριζω) nu cu C (K)de la Krisi criză (Κριση) că înseamnă Uns iar nu criză (de nervi a celor care zic că tot una e Hristos cu Cristos).
În afară de asta numărul lui Hristos este 888 care înseamnă ziua a 8 a adică a veşniciei luată de 3 ori adică o dată pentru Tatăl cel ce unge, o dată pentru Fiul cel uns, o dată pentru Duhul Sfânt adică unsoarea. Numărul se obţine din însumarea literelor din cuvântul Hristos. Dacă schimbăm literele schimbăm numărul lui Hristos deci iar hulim.


(Pentru cei ce nu ştiu: atât caracterele greceşti cât şi cele chirilice au şi semnificaţie numerică. Numărul numelor care apare din însumarea cifrelor corespunzătoare literelor din nume este folosit de toţi Sfinţii Părinţi în tâlcuirile lor de taină prin ştiinţa numită gemetrie.)

În afară de Gemetrie iată ce mai avem teologic:
Este un obicei Sfânt din Sfânta Scriptură ca Dumnezeu să pună nume sfinte pentru semnificaţia lor de taină.
De pildă:
„Fac.17:5. Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare.”
Unde Avram înseamnă în limba ebraică tatăl înălţimii iar Avraam înseamnă tatăl mulţimii. Dumnezeu schimbându-i numele a vrut să ne atragă atenţia că nu e corect cum privesc evreii pe Avraam ca fiind doar un tată al unei înălţimi neobişnuite de nobleţe trupească (şi anume cinstea de a fi evreu după trup cum sunt ei) ci că este tatăl unei mulţimi de popoare care prin credinţa lui Avraam ajung la fericirea veşnică de a avea Dumnezeu pe Dumnezeul cel Preaînalt:
Fac.17:7. Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.
Rom.4:9. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: "I s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate".
Rom.4:10. Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
Rom.4:11. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate,
Rom.4:12. Şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.
Matei 8:11 Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor.
Matei 8:12 Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.