Intr-un articol recent din Evenimentul zilei, preotul Lucian Grigore de la Biserica Domneasca Sfantul Gheorghe din Pitesti, ajunge sa afirme:
"A fost o vreme cand nici mie nu mi-a pasat cum si daca arata Sfintele in vreun fel, pentru ca stiam ca nimeni si nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Hristos – aceasta pana in prima zi de Sfintele Pasti indata dupa hirotonie, cand, dupa ce am impartasit peste o mie de oameni cu aceeasi lingurita, Sfintele care au ramas in Potir au trebuit sa le consum eu insumi (aceasta se numeste in limbajul nostru liturgic – potrivire). Ei bine, atunci am simtit ca in Sfantul Potir nimic din ceea ce se adunase acolo (si observati cum spun ca „se adunase” si nu anume ca „ramasese”), nu mai avea firea Sfintelor Taine. Gustul lunecos si balos imi dadea semnul ca in Sfantul Potir se adunase o pelicula groasa de ruj si un soi de secretii care faceau consumarea Potirului absolut de nesuportat. Mi-am invins aceasta mahnire cu chipul celor primite si rostuite in suflet de indrumarea parinteasca a invataturilor Bisericii, dar de atunci mi-am pus serios problemele urmatoare:
- Se cuvine, sau nu se cuvine, a ne ingriji de Sfantul Potir ?! Este, sau nu este indiferent ce anume ajunge in Sfanta Impartasanie si mai apoi, ce ajunge cu Sfanta Impartasanie cu tot pe buzele credinciosului ?!
Eu consider ca este o nesocotinta sa bagam in Sfantul Potir orisice murdarie! Nu se cuvine a lasa Cele Sfinte in batjocura; de aceea cei care pun problema impartasirii cu o singura lingurita – care sa treaca prin secretiile salivare si mucozitatile tuturor - ca apoi sa o introduca iarasi in Sfantul Potir peste Sfintele, socotesc ca gresesc de moarte".
Mare ratacire.
Articolul l-am gasit pe comunitate:
http://www.crestinortodox.ro/comunitate/blog.php?user=Dan&blogentry_id=2307