Si totusi asa se exprima Sfantul Serafim. El foloseste aceasta comparatie pentru a arata supunerea smerita fata de Dumnezeu. Si mai stim ca a avut multe de indurat de la oameni, apoi aflam ca a primit toate aceste incercari ca din partea Domnului. Cu multumire, cu recunostinta. Este taina smereniei sfantului, aceasta...

Acuma, cred ca bine zicea Mihnea cand amintea de necesitatea caldurii. Sub foc fierul ajunge maleabil, poate fi modelat dupa placul inimii. Iar acest foc este dragostea omului pentru Dumnezeu, este focul credintei, al ravnei...

As aminti in completare si o alta metafora: cea a olarului. Acolo insa focul cred ca are alta intrebuintare. Iar de ciocan nu prea mai e vorba...:)