Cum trebuie sa ne ferim de ispite
 

1-spovedania deasa
2-ascultarea de duhovnic
3- ferirea a ce duce la pacat sau cei ce ne ispitesc
4-tv si muzica lumeasca trebuie sa dispara din viata noastra
5-sa cautam sa avem prieteni care sunt cu dumnezeu care le place sa mearga
la biserica si cei ce au duhovnic
6-rugaciunea cat mai deasa
7-infranarea,postul,smerenia
8-normal sa va spun direct nici calculatorul nu este bun indiferent ce site
folosim.
9-sa cerem ajutorul sfintilor oriunde si oricand

ce gandesc eu
 

Stai sa inteleg....de ex. muzica de calitate, cea clasica..Liszt, Chopin, Grieg, Verdi, etc...sau muzica cu tonalitati profunde care inspira poetul sau pictorul....sunt "gunoaie" pt nu au caracter religios? WOOOW....Poi Tatal Nostru iubeste FRUMOSUL in general nu doar incantarea de psalmi..sa ma ierti...Apoi....orice om poate voit sau poate ne voit ispiteste la un moment dat pe cineva...sa'l lapidam?! Sau poate sa ne izolam, sa uitam de tot frumosul REAL creat NUMAI cu voie divina si sa ne calugarim?Da....e util sa avem prieteni credinciosi etc,...dar sa nu devenim habotnici deoarece sigur Domnului nu-i place...

Ai uitat de Sfanta Impartasanie tot atat de deasa. Sau si mai deasa, cu binecuvantarea duhovnicului.

Sa evitam ce ne-ar putea dauna pentru cresterea duhovniceasca, dar daca suntem in lume, sa traim in lume discret si cu discernamant. Si mai ales sa ne intovarasim la drum cu Hristos!

Lumea nebuna in care traim are nevoie de exemple clare, vizibile, de traire crestina. Deci discretia trebuie sa fie cu discernamant, in functie de situatie, asa cum zici.

Parintele Teofil Paraian ne recomanda sa ne dam ca exemple celorlalti, sa nu ascundem lumina sub obroc. Iarasi, cu discernamant, fara mandrie. Detasati fata de eventualele laude sau apostrofari. Simplu, frumos, elegant si fara scopuri marsave de slava desarta.

In gand cu Hristos!
 

Completari binevenite. Asa sa fie!Doamne ajuta!

mai, nu vorbi in numele lui Dumnezeu ca habar nu avem noi ce este frumos! crede-ma ca daca ai stii ce-i place lui Dumnezeu ai fi foarte FOarte SURPRINSA! INCREDIBIL DE SURPRINSA! tot ce nu sunt lacrimi de pocainta si inima fierbinte arzand de dragoste fata de Dumnezeu si fata de aproapele este pacat, este moarte ,este rece, este desert si este foarte foarte neplacut ,URAT lui Dumnezeu! iar dupa ce te vei curati de patimi, atunci vei vedea cu totul si cu totul in alta lumina toate ,ai vedea desertaciunea si cursa satanei in insasi fiinta ta,inincrederea in sine in propia parere mai ales, in gandurile astea in care te increzi tu .. habotnicie? iata un cuvant creat de satana..exista extreme care nu sunt bune cum ar fi sa faci o patima din lupta impotriva lor.. dar a te avanta cu toata fiinta spre Dumnezeu nemaiprivind nici la lumina aceasta cum facea Sfantul Arsenie cel Mare este sanatate spirituala si ai fi surprinsa daca ai simti o fractiune de secunda ce simte in inima lui un astfelde om.. ce vapaie de dragoste si de fericire adevarata si curata arde in el ca cele ce tu le numesti frumoase lui ii par gunoaie imputite.. satana se foloseste de multe siretlicuri ca sa ne imbie la iubirea de "frumusete-placere-pacat-impatimire, nevedere a adevarului si strambare a cugetarii.. pocainta si iarasi pocainta si restul se va adauga de catre Dumnezeu inclusiv o fericire si o bucurie despre care crede-ma ca nu banuiesti ca exista..

Problema crestinului nu este cum sa se fereasca de ispite, ci cum sa le depasim, cum sa iesim biruitori din lupta cu acestea. Altfel, ispitele isi au locul lor aparte in iconomia mantuirii. Cum am dovedi statornicia si credinta noastra, cresterea duhovnicesca sau regresul, daca nu prin cercare, intampinand ispite?

Nu noua ne este a ne feri de ispite. Ele vin asupra noastra oricat de mult am inainta in urcusul duhovnicesc. Fie ca ducem o viata in lume sau traim in pustnicie, ispitele ne insotesc pana in ceasul mortii. Din acest motiv si cerem de la Dumnezeu in Rugaciunea Domneasca sa nu ne lase prada ispitei si sa ne izbaveasca, sa ne salveze, din cursele diavolului.

Ionut, ceea dce spui tu este adevarat si frunos. Trebuie insa o dorinta arzatoare, profunda si sincera in sufletul tau pentru toate acestea, fiind ca acolo vede Dumnezeu iubirea ta totala fata de El. Atunci, intr-adevar, vei reusi toate acestea si va fi o mare fericire pentru sufletul tau. Daca te simti pregatit, fa-o. Daca nu, continua sa te nevoiesti spre indreptare, asa cum facem noi, pacatosii, cu speranta ca, din marea mila al lui Dumnezeu, ne vom elibera de pacate. Imi aduci aminte de o invatatura din Pateric, pe care o voi reda fara pretentia citarii. Erau doi frati care lucrau din greu pamantul pentru a-si obtine hrana. Intr-o zi unul dintre ei a zis ca pleaca in pustie, sa se hraneasca cu Cuvantul lui Dumnezeu. Zis si facut. Dupa cateva zile, intr-o noapte, cel ramas acasa aude batai disperate in usa. Se apropie si intreaba: Cine este? Eu sunt, fratele tau. Da-mi drumul si pune-mi ceva de mancare ca nu mai pot de foame. Nu se poate. Tu nu esti fratele meu. El se hraneste acum cu Cuvantul lui Dumnezeu, in pustie. Ba eu sunt, da-mi drumul, da-mi drumul. Cand i s-a deschis si a intrat, printre lacrimi si inghitituri ii spuse fratelui sau ca nu a inteles ce inseamna sa te hranesti cu Cuvantul lui Dumnezeu. .... Poate este ceva de invatat din aceasta.

Cum sa te feresti de ispite ?
Te indragostesti de cine nu trebuie si ai sa vezi ce departe stai " de ispita ", si lupti si te chinuiesti si, poate, mai ai si plata. Cine stie !